România poate reduce deficitul fără să rămână blocată într-o austeritate permanentă, dar nu doar prin schimbarea cotelor de impozitare. O condiție esențială este reforma administrației fiscale, arată studiul „Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale”, lansat de Fundația Friedrich Ebert România și semnat de profesorul de economie Cornel Ban și sociologul și cercetătorul Cristian Pop.
Studiul analizează trei direcții posibile pentru România. Prima este continuarea ajustării prin TVA, accize și tăieri de cheltuieli, adică scenariul austerității aplicate deja prin pachetele fiscale ale Guvernului Bolojan. A doua este o reformă moderat-progresivă, inspirată de Europa Centrală. A treia este un model fiscal mai ambițios, apropiat de statele nordice și de Slovenia, în care o parte mai mare din povara fiscală se mută de pe muncă și consum spre capital, proprietate și averi mari.
În toate aceste scenarii, însă, apare aceeași problemă de fond: statul român colectează slab. Iar fără un Fisc capabil să vadă unde sunt veniturile reale, profiturile mutate artificial, tranzacțiile suspecte și zonele mari de neconformare, orice reformă fiscală riscă să producă mai multă presiune pe contribuabilii care plătesc deja.
Analiza completă poate fi consultată în studiul publicat de Fundația Friedrich Ebert România.
România are cea mai mare gaură de TVA din UE
Una dintre cifrele centrale ale studiului este decalajul de TVA. România avea în 2021 cel mai mare decalaj de TVA din Uniunea Europeană: statul nu colecta 30% din TVA-ul datorat, față de 4,9% în Bulgaria, 4,3% în Polonia, 4,4% în Ungaria, 7% în Cehia și 7,8% în Slovacia.
În termeni absoluți, pierderea este estimată la aproximativ 9 miliarde de euro anual din TVA necolectat.
Autorii arată că problema nu este doar evaziunea clasică, ci și capacitatea administrativă redusă a statului de a folosi datele pe care deja le colectează. România are sisteme digitale precum SAF-T, e-Factura și e-Transport, dar acestea trebuie integrate într-o capacitate reală de analiză, control și prevenție.
Altfel, digitalizarea rămâne doar infrastructură, nu reformă.
Nu doar mai multe controale, ci intelligence fiscal
Reforma propusă în studiu nu înseamnă doar mai multe controale fiscale. Autorii vorbesc despre transformarea ANAF într-o instituție de intelligence fiscal: o administrație capabilă să analizeze microdate contabile, să urmărească structuri complexe de firme, să identifice transferuri artificiale de profit și să concentreze controalele acolo unde riscul fiscal este mare.
Cu alte cuvinte, ANAF ar trebui să treacă de la un model reactiv, în care controalele vin târziu și adesea ineficient, la un model bazat pe date, risc fiscal și monitorizare preventivă.
Această transformare este importantă mai ales pentru scenariile B și C din studiu. Dacă România introduce impozitare progresivă, taxează mai consistent capitalul sau încearcă să reducă diferența dintre taxarea muncii și taxarea dividendelor, are nevoie de o instituție care poate verifica dacă regulile chiar sunt respectate.
Ce ar trebui schimbat la ANAF
Studiul propune un set amplu de măsuri pentru întărirea ANAF. Cele mai importante sunt:
- crearea unei divizii centrale de intelligence fiscal, specializată în analiza microdatelor contabile și reconstrucția fluxurilor reale de profit;
- consolidarea expertizei în auditul prețurilor de transfer, inclusiv prin recrutarea de economiști specializați și acces la baze de date internaționale privind marjele de profit și structurile corporative;
- integrarea completă a sistemelor SAF-T, e-Factura și e-Transport într-o platformă analitică unificată, care să permită selecția automată a riscului fiscal;
- dezvoltarea unei funcții avansate de analiză de risc, bazată pe modele econometrice și pe integrarea datelor fiscale, contabile și comerciale;
- recrutarea și păstrarea de personal analitic de nivel înalt: economiști, analiști financiari și specialiști în date;
- crearea unui depozit național integrat de date fiscale, care să permită analiza consolidată a contribuabililor și a grupurilor economice;
- operaționalizarea unor unități dedicate marilor contribuabili și grupurilor multinaționale, cu capacitate de analiză financiară aprofundată;
- trecerea la un model de audit bazat predominant pe selecție algoritmică de risc, astfel încât controalele să fie concentrate pe zonele cu impact fiscal major;
- investiții în infrastructură analitică avansată, inclusiv instrumente big data și software specializat pentru investigații fiscale;
- consolidarea cooperării internaționale și folosirea sistematică a schimbului de informații fiscale pentru identificarea transferului de profit și a evitării fiscale transfrontaliere.
Marile companii, monitorizate preventiv
O parte importantă a reformei vizează marii contribuabili. Studiul arată că România a lansat în ianuarie 2024 un program pilot bazat pe dialog preventiv și monitorizare continuă, dezvoltat în urma unui proiect de asistență tehnică finanțat de Comisia Europeană, cu sprijinul Ministerului Finanțelor din Austria.
Autorii spun însă că, dacă acest program rămâne la nivel experimental, efectele vor fi limitate. Propunerea este ca el să fie extins rapid la toți marii contribuabili și integrat în activitatea curentă a ANAF.
Măsurile propuse includ extinderea programului de conformare voluntară, folosirea datelor integrate și a instrumentelor de data mining pentru monitorizarea preventivă a riscurilor fiscale și instituționalizarea acestui model, inclusiv prin formare profesională continuă și cooperare internațională.
De ce contează reforma ANAF pentru contribuabilii corecți
Miza reformei ANAF nu este doar bugetară. Ea ține și de echitate fiscală.
Dacă statul nu colectează eficient de la cei care evită taxele sau își mută artificial profiturile, presiunea cade mai mult pe cei ușor de taxat: salariați, consumatori și firmele care se conformează deja. De aceea, autorii studiului leagă reforma administrației fiscale de posibilitatea reducerii austerității și de o distribuire mai echilibrată a poverii fiscale.
În această logică, o Agenție Fiscală mai puternică nu ar trebui să însemne mai multă birocrație pentru contribuabilii corecți, ci o direcționare mai bună a controalelor către zonele cu risc real.
Concluzia studiului: fără ANAF, reforma fiscală rămâne pe hârtie
Studiul FES arată că România are mai multe opțiuni pentru reducerea deficitului: poate continua ajustarea prin taxe indirecte și tăieri de cheltuieli, poate adopta o reformă moderat-progresivă sau poate merge spre un model mai amplu de taxare a capitalului, proprietății și averilor mari.
Dar scenariile alternative la austeritate au o condiție comună: o administrație fiscală capabilă să colecteze mai bine și mai corect.
Fără reformarea ANAF, România riscă să rămână în același cerc vicios: taxe majorate pentru cei care plătesc deja, evaziune ridicată, colectare slabă și presiune constantă pentru noi măsuri de austeritate.
Germania vrea ca TikTok să treacă sub control european în interiorul UE
Mark Rutte, la București: Rusia rămâne „amenințarea directă” a NATO. „Nu putem să lăsăm garda jos”
Un bebeluș a murit la Maternitatea Polizu. Medic amendat, anchete pentru malpraxis și ucidere din culpă
CFR Cluj și-a pierdut răbdarea cu Daniel Pancu: "A sărit calul"
