Oana Gheorghiu reclamă „curiosul caz Nitramonia”: 500 de hectare, active industriale și creanțe de zeci de milioane. Zero pentru stat

Oana Gheorghiu reclamă „curiosul caz Nitramonia”: 500 de hectare, active industriale și creanțe de zeci de milioane. Zero pentru stat
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Vicepremierul Oana Gheorghiu continuă seria dezvăluirilor despre modul în care statul român și-a administrat participațiile și creanțele în companiile de stat. De această dată, ea prezintă cazul Nitramonia Făgăraș, fost mare combinat chimic al României, ajuns de la o platformă industrială strategică la o poveste de privatizări ratate, divizări, lichidări, transferuri de active și creanțe nerecuperate. Potrivit vicepremierului, statul român a rămas cu o expunere de zeci de milioane de lei pe portofoliul Nitramonia, dar a recuperat efectiv zero.

Într-o postare pe Facebook intitulată „Curiosul caz al companiei de stat Nitramonia: din Făgăraș și până în Insulele Virgine Britanice”, Oana Gheorghiu descrie fostul combinat chimic drept un exemplu al felului în care statul a pierdut controlul asupra unor active industriale importante și nu a mai recuperat banii datorați.

ADVERTISING

Nitramonia Făgăraș a fost un colos industrial înființat în 1922, prin decret regal, care ajunsese la peste 10.000 de locuri de muncă la apogeu și producea îngrășăminte azotoase, amoniac, acid azotic și explozivi industriali, folosind gaz natural românesc.

Astăzi, spune Oana Gheorghiu, pe platforma de aproape 500 de hectare „nu se mai produce nimic”.

Ce reclamă Oana Gheorghiu

Vicepremierul susține că Nitramonia este un exemplu al eșecului statului de a-și administra interesele în companiile aflate în portofoliul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS.

Ea afirmă că, după 2007, statul român, prin AAAS, a rămas cu o expunere totală de aproximativ 67,5 milioane de lei pe portofoliul Nitramonia: 31,2 milioane de lei creanță comercială și 36,3 milioane de lei capital social rezidual aferent pachetului de 96,83% deținut la momentul lichidării.

ADVERTISING

„Recuperat efectiv: zero”, scrie Oana Gheorghiu.

Ea susține că fiecare moment important din istoria recentă a Nitramonia arată același tipar: statul a fost prezent formal, dar absent în apărarea interesului public.

„La fiecare etapă, statul a fost prezent și, în același timp, total absent: a semnat documente; a încasat sume modeste; a închis dosare cu «neînceperea urmăririi penale»; a asistat pasiv la dezastrul care se întâmpla chiar sub ochii săi”, afirmă vicepremierul.

Privatizare ratată, divizare și transferuri de active

Oana Gheorghiu reface cronologia prăbușirii fostului combinat.

Potrivit acesteia, în 2003, Nitramonia a fost privatizată către o firmă înregistrată în Washington, în spatele căreia s-ar fi aflat, conform presei vremii, un afacerist cu probleme penale internaționale. Vicepremierul susține că au existat garanții bancare falsificate, iar contractul a fost reziliat după patru luni.

ADVERTISING

În 2004, Nitramonia a oprit producția.

În 2006–2007, compania a fost divizată în cinci entități și pusă în lichidare voluntară. Potrivit Oanei Gheorghiu, această procedură a permis vânzarea directă, fără supraveghere judecătorească și fără un tablou structurat al creditorilor.

Colosul industrial ar fi ajuns să fie cumpărat cu 9 milioane de euro, pentru o platformă de 500 de hectare, instalații funcționale și autorizări istorice. Vicepremierul susține că, la câteva luni după tranzacție, 60% din active au fost transferate către o firmă controlată printr-o entitate offshore din Insulele Virgine Britanice.

Informații publice mai vechi confirmă că Nitroporos a rezultat din fuziunea celor cinci companii desprinse din Nitramonia și preluate în 2007, printr-un proces de privatizare, de grupul InterAgro al lui Ioan Niculae. În 2009, când cele cinci companii s-au reunit în Nitroporos, combinatul avea peste 2.100 de angajați, dar numărul acestora scăzuse la 600 după doi ani.

De la Nitramonia la Nitroporos, apoi faliment

Potrivit cronologiei prezentate de Oana Gheorghiu, producția a fost reluată în 2009 sub numele Nitroporos, în grupul InterAgro, dar s-a oprit definitiv în 2014.

În 2016 a fost declarat falimentul. După faliment, statul român, prin AAAS, ar fi rămas cu o creanță de recuperat din masa credală, de 21 de milioane de lei.

În 2023, fosta platformă industrială a fost vândută la licitație la jumătate din evaluare, susține Oana Gheorghiu, fiind „capturată prin cumpărare succesivă de creanțe bancare de un grup privat”.

Presa locală a relatat în 2023 că fostul combinat chimic din Făgăraș a fost adjudecat de Nitramonia BC SRL, societate care deține și combinatul chimic din Slobozia.

Contex: AAAS, recuperări de 7,48% și portofoliu neclar

Postarea despre Nitramonia vine la o zi după ce Oana Gheorghiu a anunțat că a solicitat verificări asupra activității AAAS, instituția care administrează active și creanțe ale statului.

Vicepremierul a susținut că AAAS nu are o evidență consolidată și operativă a portofoliului pe care îl administrează în numele statului. Din datele parțiale procesate manual rezultă o expunere de 2,765 miliarde de lei și sume recuperate de 206 milioane de lei, adică o rată de recuperare de 7,48%.

Ea a mai spus că, pentru 69% din întregul portofoliu, AAAS nu a raportat niciun demers instituțional, iar pentru aproape 870 de entități nu este clar dacă autoritatea a făcut ceva sau nu a făcut nimic.

În acest context, Nitramonia este prezentată de vicepremier nu ca un caz izolat, ci ca un exemplu concret al unei probleme mai mari: companii de stat sau foste companii de stat lăsate să se prăbușească, active vândute, creanțe nerecuperate și lipsă de responsabilitate instituțională.

Miza actuală: capacități pierdute exact când Europa vorbește despre autonomie strategică

Oana Gheorghiu susține că ironia dureroasă a cazului Nitramonia este că exact domeniile considerate acum 20 de ani „vechi” sau „neprofitabile” au redevenit astăzi strategice.

Ea invocă autonomia strategică europeană, industria dual-use, securitatea alimentară, fertilizanții, programul ReArm Europe și materiile prime critice.

„România importă azi peste 90% din îngrășămintele azotoase de care are nevoie - deși are gaz natural în pământ. Cumpără muniție și explozivi industriali - deși a avut capacitatea internă de a le produce ambele”, scrie vicepremierul.

Concluzia ei este că statul nu mai poate schimba ce s-a întâmplat la Nitramonia, dar poate evita repetarea aceluiași model în alte cazuri încă deschise.

„Mai avem timp să nu repetăm aceeași logică pe cazurile încă deschise. Avem încă destule. Asta dacă vrem să salvăm, nu să prăduim și să distrugem”, conchide Oana Gheorghiu.

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google