În multe organizații, concurența internă este văzută ca un motor al performanței. Se presupune că rivalitatea dintre echipe și colegi stimulează inovația și creșterea.
Dar ce ne facem când această competiție se transformă în sabotaje subtile, amânări decizionale, schimbări bruște de agendă sau chiar în conflicte deschise? Care este impactul asupra companiei?
În afaceri măsurăm lucrurile care se fac, proiectele la care „tăiem panglica”. Ce ne facem cu pierderile care scapă măsurătorilor? Este inutil, ar spune unii susținători ai eficienței, să ne gândim cum ar fi fost. Lucrăm cu ce este.
Și, totuși, acest subiect poate aduce claritatea distanței față de situațiile în care decidenții au fost implicați, adică au acționat cu patos. Nu rezolvă ce a fost, dar identifică alternative pe care le putem proiecta într-un viitor încă neconcretizat.
Aceasta îmi amintește de răspunsul lui Warren Buffett când a fost întrebat despre cea mai mare greșeală de investiție pe care a făcut-o. Nu a menționat o alegere greșită a unei acțiuni; în schimb, a subliniat oportunitățile pe care nu le-a valorificat. „Cele mai mari greșeli sunt cele care nu se văd. Sunt greșeli omisive, nu comisive… sunt lucruri pe care le înțelegeam foarte bine, știam suficient de bine să le fac, dar nu le-am făcut.”
În același mod, adevăratul cost al concurenței interne toxice nu se regăsește atât în conflictele vizibile, cât în pierderile nevăzute—în inovația care nu are loc, colaborarea care nu se concretizează și oamenii sunt demotivați.
1. Care sunt costurile concurenței interne toxice
Concurența excesivă din interiorul unei organizații poate deveni un obstacol major în atingerea obiectivelor de business. În loc să stimuleze performanța, aceasta consumă resurse valoroase în jocuri de putere, alianțe temporare și strategii defensive menite să protejeze pozițiile de influență.
Acest climat duce la decizii întârziate, direcții schimbătoare și soluții suboptime, unde nu cel mai eficient proiect este implementat, ci cel susținut de cei mai vocali sau influenți membri ai echipei. Relațiile dintre colegi sunt afectate, încrederea scade, iar frustrarea crește, alimentând un ciclu toxic care împiedică progresul.
Pe termen lung, această competiție distructivă generează demotivare, crește rata de fluctuație a personalului și îndepărtează organizația de obiectivul său principal: satisfacerea clientului.
În loc să se concentreze pe inovație și îmbunătățirea serviciilor, echipele se blochează în lupte interne, ceea ce afectează atât moralul angajaților, cât și rezultatele companiei.
2. Cum evaluezi costurile concurenței interne
E clar. Concurența excesivă din interiorul unei organizații poate deveni un obstacol major în atingerea obiectivelor de business. Dar cum putem cuantifica aceste costuri?
a. Pierderea de productivitate
Dacă echipele sunt blocate în lupte interne, timpul dedicat activităților strategice scade, iar proiectele întârzie. Un mod concret de măsurare este analiza timpului petrecut în ședințe prelungite fără decizii clare sau numărul de inițiative abandonate din cauza conflictelor.
b. Fluctuația personalului
Angajații demotivați de o cultură competitivă nesănătoasă vor căuta alte oportunități, iar costurile de recrutare și integrare a noilor veniți cresc semnificativ. Un sistem de HR Analytics avansat poate identifica această tendință prin evaluarea ratelor de retenție și a feedback-ului din exit interviews.
c. Impactul asupra inovării
Într-un mediu fragmentat, ideile valoroase nu sunt împărtășite, ceea ce încetinește progresul organizației. Un indicator relevant este numărul de proiecte colaborative finalizate versus cele abandonate din cauza rivalității interne. Astfel, măsurarea acestor costuri devine un prim pas esențial în justificarea tranziției către un model bazat pe colaborare și încredere.
3. Care sunt beneficiile unei culturi bazate pe încredere
O cultură organizațională bazată pe colaborare transformă complet dinamica echipelor și reduce semnificativ costurile ascunse generate de competiția internă.
În loc să își irosească energia în lupte pentru influență, angajații încep să colaboreze eficient, ceea ce duce la o creștere a productivității cu până la 25%, conform unor studii realizate pe companii internaționale.
Un beneficiu major al colaborării este reducerea timpului de luare a deciziilor. Organizațiile care promovează transparența și sprijinul reciproc reduc cu până la 30% întârzierile decizionale, fapt ce se traduce printr-o mai mare agilitate în fața schimbărilor de piață.
În plus, inovarea prosperă într-un mediu colaborativ. Angajații care se simt în siguranță să împărtășească idei contribuie la un număr cu 40% mai mare de inițiative implementate cu succes, comparativ cu organizațiile cu o cultură competitivă excesivă.
Nu în ultimul rând, retenția angajaților este mai ridicată. Companiile cu o cultură bazată pe colaborare înregistrează o fluctuație de personal cu 50% mai mică, ceea ce duce la economii semnificative în recrutare și formare. Toate aceste elemente fac din colaborare nu doar o opțiune etică, ci și o strategie de business profitabilă pe termen lung.
4. Cum se face tranziția de la competiție la colaborare
Transformarea unei organizații dintr-un mediu dominat de competiție internă într-unul bazat pe colaborare nu se întâmplă peste noapte.
Este nevoie de o viziune clară din partea liderilor, care să promoveze constant valorile încrederii și sprijinului reciproc. Aceștia trebuie să fie modele de comportament, încurajând transparența și cooperarea, și să elimine orice bariere care împiedică schimbul liber de idei și resurse.
De asemenea, este esențial ca obiectivele individuale să fie corelate cu cele colective, astfel încât succesul să fie perceput ca un rezultat comun, nu ca o victorie a unora în detrimentul altora.
Programele de mentorat, sistemele de recompensare care încurajează colaborarea și o cultură a feedback-ului constructiv sunt câteva dintre elementele care pot contribui la această transformare.
Odată ce tranziția este realizată, organizația începe să funcționeze ca un organism unitar, în care fiecare element contribuie la succesul întregului.
În concluzie
Companiile care doresc să obțină succes sustenabil trebuie să renunțe la competiția internă distructivă și să adopte o cultură a colaborării și încrederii.
Această schimbare nu doar că îmbunătățește eficiența organizației, dar și creează un mediu de lucru mai sănătos și mai motivant.
Cu pași clari și o strategie bine pusă la punct, orice organizație poate face această tranziție și poate obține beneficii semnificative pe termen lung.
Despre Constantin Magdălina
Constantin Măgdălina are 15 ani de experiență profesională, timp în care a lucrat pentru companii multinaționale, atât în țară, cât și în străinătate. Constantin are un Master în Marketing și Comunicare la Academia de Studii Economice București. Este certificat LeanSix Sigma și ITIL (IT Information Library®), ceea ce facilitează o bună înțelegere a proceselor și transformărilor din cadrul organizațiilor. Certificarea obținută de la Chartered Institute of Marketing îi completează expertiza în afaceri. A inițiat și coordonat studii despre mediul de afaceri din România. El participă la numeroase conferințe de afaceri și scrie pe subiecte legate de inovare, eficientizarea proceselor de afaceri, social media, transformare digitală, tendințe și tehnologii emergente.
Autor: Constantin Măgdălina, Expert Tendințe și Tehnologii Emergente