Anul 1395: Are loc Bătălia de la Rovine, una dintre cele mai importante din istoria Țării Românești. Trupele muntene se afirmă ca o forță redutabilă, în fața oștirii otomane, condusă de însuși sultanul Baiazid.
Istoricii arată însă că bătălia nu a fost una decisivă, Baiazid reușind să se retragă la sud de Dunăre, pentru ca apoi să se întoarcă cu forțe și mai mari, reușind să îl pună domn pe Vlad I Uzurpatorul și să determine retragerea lui Mircea în Transilvania (cel mai probabil, la domeniul său din Huedin).
Dar retragerea lui Mircea era una de etapă, căci, după puțin timp, avea să participe la bătălia de la Nicopole. În final, Mircea cel Bătrân a reușit să recâștige tronul Țării Românești, cu ajutorul voievodului Stibor al Transilvaniei, în decembrie 1396.
Anul 1510: Moare marele pictor renascentist italian Sandro Botticelli. Merită amintite câteva din capodoperele sale, bine cunoscute și expuse în cele mai de seamă galerii de artă ale lumii: „Primăvara”, „Nașterea lui Venus”, „Adorația magilor”, „Venus și Marte”.
Anul 1792: Se înființează bursa de pe Wall Street, cel mai important sediu al bursei mondiale. Astfel, New York devine orașul cel mai important din punct de vedere economic, dar și cel mai important centru financiar din lume. Orașul găzduiește cele mai mari două burse de pe mapamond, prin capitalizarea bursieră totală: Bursa de Valori din New York și NASDAQ.
Anul 1808: Napoleon Bonaparte dispune anexarea Statelor Papale la Imperiul francez, după ce armata franceză a invadat sacrele teritorii. La ordinele împăratului, Statele Papale au fost incorporate în Franța, devenind departamentele Tibre și Trasimene. Dar, după prăbușirea sistemului napoleonian în 1814, Statele Papale au fost restaurate, prin decizia Congresului de la Viena din 1815. Papa însuși e eliberat de umilințele la care îl expunea Bonaparte.
Anul 1838: Moare Talleyrand (Charles Maurice de Talleyrand), diplomat francez, personalitate de prim rang în istoria Franței. A lucrat la cele mai înalte niveluri ale guvernelor franceze succesive, ca ministru de Externe sau în alte calități diplomatice.
Cariera sa diplomatică s-a desfășurat în regimul lui Ludovic al XVI-lea, apoi în anii Revoluției Franceze, apoi sub Napoleon Bonaparte, Ludovic al XVIII-lea și Ludovic Filip I. Cei pe care i-a servit Talleyrand nu aveau deseori încredere în el, dar, la fel ca Napoleon, l-au găsit extrem de util. Numele „Talleyrand” a devenit un cuvânt de referință pentru cinismul și viclenia din diplomație. Și, totuși, Ludovic al XVIII-lea l-a apreciat ca „un rău necesar”.
Deși a traversat vremuri tulburi, o analiză atentă a activității lui Talleyrand arată că a fost un fervent susținător al păcii. El pusese bine umărul, ca să se ajungă la pacea cu Austria prin Tratatul de la Lunéville din 1801 sau la pacea cu Marea Britanie prin Tratatul de la Amiens din 1802.
El nu a putut, însă, să împiedice revenirea în război din 1803, chiar dacă multă vreme s-a opus războaielor permanente ale împăratului său împotriva Austriei, Prusiei și Rusiei. Era convins că, oricât de bună ar fi strategia și tactica militară a Franței, țara era totuși prea mică, pentru ca să învingă cele trei puteri europene, aliate împotriva sa.
Convins în logica gândirii sale, Talleyrand și-a permis să meargă mai departe decât îi permitea mandatul funcției diplomatice. În acest cadru a acționat în spirit conspirativ, pentru a submina planurile împăratului său, a intrat în relații secrete cu țarul Alexandru I al Rusiei și cu ministrul austriac Metternich – un alt diplomat de mare marcă al Europei. Scopul era să-l descurajeze pe Napoleon în inițiativele sale războinice.
Istoricii observă că, dacă Napoleon și-ar fi aplecat urechea, ascultând opinia lui Talleyrand, n-ar fi atacat Rusia sau poate ar fi atacat-o mai târziu și mai altfel, ca să evite dezastrul din iarna lui 1812.
Căci Talleyrand urmărea o pace negociată și sigură, capabilă să perpetueze câștigurile Revoluției Franceze. Napoleon a respins pacea, iar când a căzut învins, în 1814, Talleyrand s-a pus imediat de partea Burbonilor, dușmanii revoluției, sprijinind Restaurația hotărâtă de aliați.
Tot el a jucat un rol major la Congresul de la Viena din 1814–1815, unde a negociat o înțelegere favorabilă pentru Franța și a jucat un rol în condamnarea diplomatică a războaielor napoleoniene.
Anul 1901: Arheologul grec Valerios Stais descoperă Mecanismul de la Antikythera, un calculator mecanic antic realizat pentru calculul pozițiilor astronomice.
Poziționarea în timp a construcției aparatului antic a fost estimată a fi între anii 150 și 100 î.Hr. Unii cercetători, după studii mai profunde, estimează chiar și momentul când a funcționat pentru prima oară respectivul mecanism: anul 205 î.Hr.
Ce i-a uluit însă pe cercetători este faptul că nivelul de complexitate mecanică al acestui dispozitiv, produs de inventatorii inteligenți ai antichității, este comparabil cu cel al unui ceas elvețian produs în secolul al XIX-lea.
Wikipedia consemnează astfel o declarație a profesorului Michael Edmunds de la Universitatea Cardiff (Marea Britanie), care a condus cel mai recent studiu al mecanismului: „Acest aparat este pur și simplu extraordinar, fiind singurul lucru de acest gen. Designul este frumos, astronomia sa este riguroasă. Cine a conceput mecanismul a lucrat extrem de atent (... ) Consider că acest mecanism este mai prețios, ca valoare istorică, decât Mona Lisa”.
În prezent, dispozitivul este expus la Muzeul Național de Arheologie din Atena, însoțit de o reconstituire a sa.
Anul 1904: Se naște marele actor al cinematografiei franceze Jean Gabin. Impresionanta sa filmografie numără nu mai puțin de 99 titluri de filme, multe din ele rulate și pe ecranele bucureștene sau cele din țară. Aș aminti, pentru cine a uitat:
- 1936 Azilul de noapte
- 1938 Bestia umană
- 1958 Mizerabilii
- 1958 Capcana comisarului Maigret
- 1958 Marile familii
- 1963 Comisarul Maigret se dezlănțuie
- 1965 Scandal la Paris
- 1971 Pisica
Anul 1940: După ocuparea Olandei, Germania invadează Belgia și ocupă orașul Bruxelles, capitala. Apoi continuă drumul spre Franța, a cărei ocupare rapidă a uluit, dar și înfricoșat, întreaga Europă.
Anul 1957: Regizorul român Ion Popescu-Gopo a fost premiat la Cannes cu Marele Premiu Palme d'Or pentru scurt metraj, acordat filmului de desen animat „Scurtă istorie". Conform regulilor din statul comunist, premiul l-a încasat statul, iar autorului i s-a plătit o contravaloare în „echivalent lei românești”, întrucât cetățenii români nu aveau dreptul să dețină valută liber convertibilă.
Mi-a relatat atunci chiar Gopo ce a făcut cu banii primiți, în echivalent lei: abia i-au ajuns ca să repare acoperișul de la locuința părinților, care prezenta infiltrații.
Anul 1973: Afacerea Watergate: încep audierile televizate în Senatul Statelor Unite. După cum se știe, cercetările au dus, în final, la spectaculoasa demisie a președintelui SUA, Richard Nixon.
Anul 1980: Urmare demonstrațiilor la nivel național pentru democratizarea Coreei de Sud, regimul dictatorului Chun Doo-hwan declară stare de urgență în țară. Acțiunile dure dispuse în zilele următoare de către dictator au dus la masacrul de la Gwangju.
Armata a reprimat atunci brutal protestele pentru democrație. Oficialitățile anunțau cel puțin 200 de morţi, printre care multe femei și mulți copii. Presa însă se referea la un bilanț al morților de aproape 1.000 de victime. Chiar dacă adevărul este undeva la mijloc, masacrul tot masacru este.
Anul 1983: Liban, Israel și Statele Unite semnează un acord privind retragerea Israelului de pe teritoriul libanez.
Anul 1990: Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a scos homosexualitatea din nomenclatorul bolilor.
Anul 1992: Demonstrații în Bangkok împotrivă regimului militar din țară. Au fost atunci împușcați 450 de oameni, dar, în final, s-a declanșat democratizarea țării.
Anul 1995: Alegeri prezidențiale în Franța: A fost ales ca președinte al statului Jacques Chirac după ce, timp de 18 ani, a ocupat fotoliul de primar al Parisului
Anul 1995: Pentru prima dată, un român, Constantin Lăcătușu, a reușit să ajungă pe cel mai înalt vârf al lumii, Everest (8.848 m).
Anul 1997: Trupele rebele ale lui Laurent Kabila au intrat în Kinshasa, capitala Zairului, proclamând Republica Democrată Congo.
Anul 2004: Liderul separatiștilor ceceni Șamil Basaev a revendicat atentatul comis la Groznîi, la 9 mai, atentat în timpul căruia a murit președintele Ceceniei, Ahmad Kadîrov și a anunțat că pregătește noi atentate împotriva Rusiei.
MEMENTO:
Norvegia: Ziua națională
Ziua Internațională de Luptă Împotriva Homofobiei
Ziua Mondiala a Telecomunicaţiilor şi a Societăţii Informaţionale (începând cu 1969).