I-a luat 9 ani, dar pas cu pas Klaus Iohannis a izbândit și este perfect. A zdrobit orice concurență și înfige steagul pe acoperișul nerușinării. Klaus Iohannis este perfect nerușinat, perfect în non-simțire, o statuie în straie de safari, cu degetul mijlociu ridicat către popor.
Din primăvară presa vuiește despre condițiile excepționale în care călătorește în străinătate președintele Iohannis. A fost mai întâi vizita în Japonia, măcar cu adevărat importantă din punct de vedere diplomatic și cu un rezultat cert, la bordul unei aeronave cu dotări faraonice. Cu același Boeing privat a plecat în America de Sud.
Aveam să aflăm din reportajul Recorder că și pentru distanțe scurte, pentru care alți lideri europeni iau curse de linie sau fac plane sharing, președintele închiriază numai aeronave extrem de scumpe. Pentru confortul și poftele sale ia tot ce e mai scump pe piață, cu costuri sporite de escale pentru consoartă la Sibiu și, se pare, pentru catering de lux la bord.
Reacția președintelui la tot scandalul a fost minciuna clasică și prin omisiune.
A refuzat să ofere presei costurile călătoriilor externe invocând o prevedere legală care nu există, după cum a demonstrat și Recorder. Datele au fost secretizate de Administrația Prezidențială, prin voința Administrației Prezidențiale, în baza unei legi care oferă această posibilitate, dar nu obligă la nimic. Și tot Administrația Prezidențială le poate desecretiza.
Ca dovadă, fără nicio modificare legislativă, în primii ani ai mandatului aceluiași președinte, datele erau publice.
Ar fi fost de așteptat ca după tot scandalul și după ce a recurs la toate minciunile, președintele să aibă un minim bun simț și să se oprească. Asta cu atât mai mult cu cât situația financiară a țării s–a înrăutățit, Guvernul caută bani sub piatră seacă și mai jupoaie niște piei de pe mediul privat.
Ei bine, dl Iohannis nu s-a oprit. Nici din cheltuiala deșănțată, nici din minciună.
A cheltuit tot bugetul pentru deplasări externe până în septembrie, adică 5 milioane de euro, cel mai mare din ultimii 9 ani, a primit de la Guvern prin memorandum, secretizat și el, încă 1,5 milioane și a plecat în aceleași condiții faraonice într-un turneu în Africa de Sud.
Un turneu pe care nimic nu-l justifică și nici măcar nu a fost conceput pentru o justificare dincolo de salata de vorbe din comunicatul oficial, copy-paste după alte comunicate.
Dacă turneul avea relevanță diplomatică, strategică, de ce nu e acolo și ministrul de Externe sau alți înalți oficiali pe domeniile vizate? Dacă are relevanță economică, cum se face că din delegație nu face parte niciun om de afaceri?
Că nici măcar gazdele nu iau în serios vizita o dovedesc și aproximarea până la parodiere a imnului României în Kenya, dar și
greșita consemnare a numelui președintelui în presa din Tanzania.
Și, dacă tot e o vizită istorică, de ce președintele nu e însoțit de niciun ziarist? Pentru că a vrut din nou să mintă.
După scandalul Recorder, din programul turneului au fost eliminate momentele cu potențial turistic. Ceea ce nu înseamnă că dl Iohannis a renunțat la ele.
Dacă inițial în programul zilei de 15 noiembrie în Kenya nu era nimic oficial, aflăm că, de fapt, ea a fost rezervată unui minunat safari în Parcul Național Nairobi - „unic în lume prin faptul că aduce aproape de mediul urban o biodiversitate variată”, după cum recunoaște chiar Administrația Prezidențială.
N-am fi aflat nimic, dacă Kenya Wildlife Service, gazdă bună, nu ar fi fost generoasă și cu turiștii din România, dar și cu publicul, și nu ar fi pus poze frumoase cu domnul și doamna, împodobită cu curea Vuitton și cu poșetuța pe umăr (la safari!), în frumoasa aventură turistică.
Prinsă cu safari în gură, Administrația Prezidențială a emis un comunicat care sugerează că vizita în parc a fost la insistențele gazdelor pentru “discuții privind conservarea naturii cu ministrul pentru Protejarea Naturii din Republica Kenya, Alfred Nganga Mutua”.
Clar au luat lumină de la dl Iohannis care, altfel, nu-mi amintesc să fi călcat prin Delta Văcărești, de exemplu. În cea a Dunării a fost tot turist, recent, e drept.
Urmează o altă aventură eludată discret din programul oficial al președintelui, dar dată în fapt de presa tanzaniană. În Tanzania se va duce și în partea antică a orașului Zanzibar, Stone Town, principala atracție turistică a zonei. Apoi, Senegal și Capul Verde, țară cu jumătate de milion de locuitori, dar paradis turistic.
Între timp, țara arde de proteste, lipsă de bani, enervare.
Probabil că pentru prima dată de la celebrul “ghinion” și de la paltonul trântit pe capotă, Klaus Iohannis este cu adevărat el însuși. Dar nu mai sunt scăpări. Klaus Iohannis este deplin și sfidător asumat.
Un ciocoi parvenit, disperat să stoarcă până la ultima picătură din privilegiile funcției și cu un dispreț nemăsurat pentru plebe. Ca invitații la masa care curăță farfuria cu pâine ca să adune ultima picătură de sos.
Dacă nu îi pasă, de ce minte? Ca să nu fie deranjat de muștele care mai bâzâie în presă. Să aibă liniște totală.
Nu mai are niciun scrutin în față, niciun risc de suspendare cât timp PSD și Marcel Ciolacu îi mănâncă din palmă, în numele stabilității, desigur. Decontul politic e la PNL, un partid de care Klaus Iohannis s-a folosit și se folosește în continuare, pe care nu are niciun scrupul să-l sacrifice pentru binele propriu. Iar liberalii stau ca oile și plătesc procent după procent, dând vina pe PSD.
Klaus Iohannis lasă o moștenire dezastruoasă pentru funcția prezidențială, al cărei prestigiu l-a distrus și pe care a desprins-o de popor și realitatea lui. Dacă anul electoral va avea rezultate dramatice pentru România, dl Iohannis va fi principalul vinovat. Nu că i-ar păsa.