În timp ce România este foarte secretoasă cu sprijinul acordat Ucrainei, este dornică să comunice foarte tare toate conflictele pe care le are cu ţara vecină.
Practic, România construiește premisele pentru conflictul politic de viitor cu Ucraina democratică, ceea ce pune mari semne de întrebare cu privire la convingerile politice democratice ale politicienilor români.
Nu sunt convins deloc de faptul că politicienii români au capacitatea conceptuală de a înțelege situația în care se află Europa și cu atât mai mult situația României. Cred că este un lucru foarte grav faptul că ei tratează războiul din Ucraina într-o cheie electorală internă, ceea ce este absolut inacceptabil, este incalificabil pentru orice politician care susține că reprezintă, promovează și apără interesele naționale.
La Kiev, președintele SUA a transmis un mesaj major: Ucraina este granița peste care Rusia nu va putea trece, spune istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est, într-un interviu la cald acordat Spotmedia.ro.
Principalele declarații:
- Practic, Ucraina s-a transformat acum pentru Statele Unite ale Americii și sper că prin aceasta, pentru întreg Occidentul, în ceea ce a fost Turcia în prima etapă a Războiului Rece. Este, dacă vreți, granița peste care Rusia nu va putea trece.
- Este și un mesaj de apel la susținere pentru vecinii Ucrainei, pentru țările europene, astfel încât efortul de război al acestor țări să continue.
- Mesajul pe care îl așteptăm marți de la Putin și despre care știm cu siguranță că se va concentra asupra a ceea ce ei numesc Operațiunea Militară specială va fi o nouă încercare de proclamare a victoriei prin continuarea integrării regiunilor ocupate sau presupusei integrări a regiunilor ocupate de Rusia. Se așteaptă foarte multă lume la alipirea Abhaziei și a Oseției de Sud și, desigur, oferirea unor perspective similare Transnistriei.
- Să susții sus și tare că pericolele ecologice la adresa Deltei vin doar de pe canalul Bîstroe este pur și simplu neadevărat. Sigur că se putea aborda problema pe canale diplomatice, dar în timp ce România este foarte secretoasă cu sprijinul acordat Ucrainei, văd că este dornică să comunice foarte tare toate conflictele pe care le are cu Ucraina.
- Cum cred politicienii români că își pot construi o relație armonioasă cu unul dintre vecinii importanți ai țării, dacă nu se manifestă ca atare într-o perioadă de restriște pentru existența Ucrainei? Cum îți poți proteja minoritățile de acolo, dacă tu nu ai un dialog constructiv cu autoritățile acestei țări? Și cum poți conlucra pentru salvgardarea ecologică a graniței, dacă tu nu ai un dialog politic? Practic, România astăzi construiește premisele pentru conflictul politic de viitor cu Ucraina democratică, ceea ce pune mari semne de întrebare cu privire la convingerile politice democratice ale politicienilor români.
Cosmin Popa, președintele Biden a ajuns la Kiev, cumva surprinzător, cumva nu surprinzător, pentru că era predictibil pentru multă lume ca înainte de Varșovia să treacă pe la Kiev. Ce înseamnă exact prezența lui astăzi la Kiev pentru Ucraina, dar și pentru soarta războiului?
În primul rând, trebuie să spunem că prezența președintelui american la Kiev este absolut normală. Iar prima și cred că cea mai importantă concluzie este, dacă vreți, faptul că nimeni nu va da posibilitatea Rusiei să desființeze sau să subordoneze Ucraina.
Practic, Ucraina s-a transformat acum pentru Statele Unite ale Americii și sper că prin aceasta, pentru întreg Occidentul, în ceea ce a fost Turcia în prima etapă a Războiului Rece. Este, dacă vreți, granița peste care Rusia nu va putea trece. Este cel mai important mesaj.
Este un mesaj puternic de susținere a democrației, nu numai în Ucraina, în Ucraina, cu atât mai important, pentru că este o democrație aflată sub atacul unei puteri autoritare, unei puteri dictatoriale.
Este și un mesaj de sprijin militar pentru Ucraina, care înseamnă că rezistența acestui popor va avea în cele din urmă rezultatele scontate.
Și este și un mesaj de apel la susținere pentru vecinii Ucrainei, pentru țările europene, astfel încât efortul de război al acestor țări să continue și să fie impulsionat de prezența președintelui Biden.
Ne dă, să spun așa, o informație despre ce ar putea să facă Rusia?
Ne dă informația că nimeni nu recunoaște calitatea Ucrainei de sferă de influență a Rusiei, în primul rând.
Al doilea mesaj, important, dacă trebuie, și trebuie să ne referim și la Rusia, este că pretențiile Rusiei legate de Ucraina sunt nefondate și nerecunoscute de nimeni, sunt ilegitime în raport cu dreptul internațional, cu moralitatea, cu orice tip de regulă pe care îl acceptă în general astăzi comunitatea internațională. Ăsta este cel mai important mesaj.
Mesajul pe care îl așteptăm mâine de la Putin și despre care știm cu siguranță că se va concentra asupra a ceea ce ei numesc Operațiunea Militară specială va fi o nouă încercare de proclamare a victoriei prin continuarea integrării regiunilor ocupate sau presupusei integrări a regiunilor ocupate de Rusia. Se așteaptă foarte multă lume la alipirea Abhaziei și a Oseției de Sud și, desigur, oferirea unor perspective similare Transnistriei, pentru că trebuie să consemnăm apariția în urmă cu două zile a unui articol în presa rusă, semnat în cele mai bune tradiții ale presei comuniste de redacția, care vorbea despre necesitatea ca Rusia să ofere Transnistriei o nouă proiecție, de natură să protejeze interesele cetățenilor ruși, rusofonilor din această zonă și care să ducă în cele din urmă la integrarea acestei regiuni.
Evident că trebuie stabilit și cum se va petrece acest lucru.
Este o compensație față de eșecul pe care planul lui Putin până la urmă l-a înregistrat în Republica Moldova, el fiind cumva dejucat?
Cred că cele două planuri s-au desfășurat oarecum paralel. Dată fiind stringența problemelor din Ucraina, care sunt multe de natură politică, de natură militară, de natură tehnologică și așa mai departe, aceasta a dat posibilitatea Rusiei oarecum să evolueze sub plafon, până când dificultățile create de Rusia în Moldova au ajuns la un numit grad de acuitate, de stringență.
N-aș vedea ca o compensație. Toată lumea înțelege foarte clar faptul că situația Moldovei depinde în mod direct de rezultatul războiului din Transnistria. Însă mă bucur foarte mult că noul premier Recean vorbește foarte clar și răspicat despre o condiție absolut esențială a oricărui progres în Moldova, și anume demilitarizarea Transnistriei, iar reacția Moscovei extrem de acidă, ba chiar isterică, într-o manieră directă arată foarte clar că premierul moldovean a pus degetul pe un punct dureros în tactica și, de ce nu, și strategia Rusiei.
Noi nu putem vorbi aici de nicio negociere, de niciun format 5+2, așa cum mai susțin încă unele țări europene importante, în primul rând, Germania. Nu se poate. Nu poate funcționa niciun format din care să facă parte Ucraina și Rusia, dar să nu facă parte România, cel de-al doilea vecin al Moldovei.
Numirea unui reprezentant al OSCE, din partea Macedoniei, pentru Transnistria este iarăși, din punctul meu de vedere, o chestiune mai mult decât discutabilă, având în vedere problemele cu care se confruntă Macedonia și cu care s-a confruntat legat de statutul ei internațional.
Deci, din aceste puncte de vedere, cred că vom asista în curând la o clarificare a situației din Transnistria, chiar dacă asta nu va însemna o scădere a presiunii și a încordării.
O coincidență, în ziua în care președintele Biden merge la Kiev, ambasadorul Ucrainei a fost convocat la MAE, pentru chestiuni care privesc lucrările pe care le face ţara vecină pe canalul Bîstroe. Cum vedem acest lucru? E o coincidență? E un moment inoportun? Am mai vorbit despre asta și în legătură cu minoritățile române din Ucraina. Forțează Ucraina nota sau, din contră, are România o reacție disproporționată?
O să încep prin a spune ceva de natură principială și anume că nu sunt convins deloc de faptul că politicienii români au capacitatea conceptuală de a înțelege situația în care se află Europa și cu atât mai mult situația României.
Unu, cred că este un lucru foarte grav faptul că ei tratează războiul din Ucraina într-o cheie electorală internă, ceea ce este absolut inacceptabil, este incalificabil pentru orice politician care susține că reprezintă, promovează și apără interesele naționale.
De ce fac asta?
Știm cu toții că suntem în preajma reeditării scenariului Iliescu-Vadim Tudor, într-o formula noul USL-AUR. Nu discutăm asta, dar faptul că ei pun în capul listei de priorități salvgardarea lor politică, replicarea sistemului pe care l-au construit, arată că acești oameni sunt incapabili să apere interesele naționale ale României.
Revenind la problema pusă de dvs cu canalul Bîstroe, sigur că acolo sunt o serie de tehnicalități. Însă să susții sus și tare că pericolele ecologice la adresa Deltei vin doar de pe canalul Bîstroe este pur și simplu neadevărat.
Sigur că se putea aborda problema pe canale diplomatice, dar în timp ce România este foarte secretoasă cu sprijinul acordat Ucrainei, văd că este dornică să comunice foarte tare toate conflictele pe care le are cu Ucraina. Și problema sesizării Comisei de la Veneția și problema Bîstroe, în timp ce în privința sprijinului acordat Ucrainei este foarte secretoasă.
Întrebarea este de ce face acest lucru.
Știm că propaganda regimului de la Kremlin, presa rusă vorbesc din ce în ce mai des în ultima vreme despre prefigurarea unei alianțe maghiaro-române în privința atitudinii față de războiul din Ucraina. Sesizarea Comisiei de la Veneția și conflictul legat de Bîstroe au fost foarte gustate și comentate favorabil de aceste medii.
Acest lucru arată că fie politicienii români duc țara în această chestiune într-o direcție greșită, cu bună știință, fie sunt atât de incompetenți încât nu sesizează efectele pe termen scurt și mediu pe care acest lucru le poate avea asupra României.
Și felul în care aceste teme sunt, de fapt, amplificate și adăugate, pentru că am avut și tema preoților români ostracizați în Ucraina, care s-a rostogolit foarte mult pe televiziuni.
Prin această manieră neinteligibilă, de fapt, de a se raporta public la războiul din Ucraina, pur și simplu, autoritățile române alimentează cu bună știință propaganda rusă.
Politicienii români poate că nu știu, pentru că, în general, sistemul instituțional românesc este incapabil să absoarbă expertiză, în orice formă ar fi ea, că până în 2014 când s-au confruntat contondent cu politica de rapt tradițională a Rusiei pe care a avut-o această țară față de toți vecinii europeni, atunci când Crimeea a fost ocupată, ucrainenii nu au știut prea bine cine sunt și încotro vor să meargă.
Acest lucru a făcut ca de multe ori propaganda rusă sau propaganda pro-rusă în Ucraina să alimenteze sentimentele naționale ucrainene pe seama minorității românești, minorității maghiare și pe seama tot ceea ce ține de apartenența occidentală a unora dintre teritoriile ucrainene, pentru a consolida această orientare vestică, civilizațională și culturală a Ucrainei.
Să te faci că nu știi lucrul ăsta, când tu, de fapt, trebuie să știi, ne trimite cu gândul la o politică deliberată de deservire, cel puțin imagistică, propagandistică, a intereselor rusești.
Mă întreb cum cred politicienii români că își pot construi o relație armonioasă cu unul dintre vecinii importanți ai țării, dacă nu se manifestă ca atare într-o perioadă de restriște pentru existența Ucrainei. Cum îți poți proteja minoritățile de acolo, dacă tu nu ai un dialog constructiv cu autoritățile acestei țări? Și cum poți conlucra pentru salvgardarea ecologică a graniței, dacă tu nu ai un dialog politic?
Practic, România astăzi construiește premisele pentru conflictul politic de viitor cu Ucraina democratică, ceea ce pune mari semne de întrebare cu privire la convingerile politice democratice ale politicienilor români.
Nu e o formă de izolaționism în context, când vedem ce se întâmplă în Polonia, când vedem mesajele transmise dinspre UE zilele acestea, România pare a face notă disonantă?
Acum, România pare a face ceea ce multă vreme a făcut, poate cu excepția unor perioade complicate din istoria ei, și anume încearcă să se situeze, dacă vreți, sub radar, dar în speranța că inconsistențele sale nu vor fi sesizate sau că nu vor avea efecte asupra poziției internaționale a țării.
Este o iluzie tipică a intelectelor limitate și a fracturilor de moralitate care străbat întreg mediul politic românesc, de la un cap la altul, din păcate.