Nu mi-e frică de AUR, este un partid condus de un om cu puțină cultură și puțină inteligență, format din persoane asemănătoare liderului, mi-e frică de partide alternative, care să aibă un Traian Ungureanu sau un Adrian Severin, cu oameni care vin din fosta elită politică, probabil în continuare cu legături cu diverse instituții din structurile statului, probabil și cu diverse servicii secrete. De asta sunt cu mult mai periculoși.
Politicienii au tot umflat tema Schengen într-o manieră în care n-au mai putut s-o controleze. Au zis doar: gata, vine JAI și ne ridică MCV-ul. Eu de asta îi blamez, pentru retorica asta îndârjită, care dă apă la moară tuturor euroscepticilor, spune profesorul de științe politice Andrei Țăranu, într-un interviu acordat Spotmedia.ro.
Îmi pare rău pentru domnul Aurescu, care spune că ei n-au negociat nici măcar salariul, adevărul este că el și reprezentanții lui nu au negociat.
Domnule profesor Andrei Țăranu, iată că suntem la capătul unei perioade de câteva luni în care s-a vorbit foarte mult și în politică și în presă despre aderarea României la Schengen. Cum vi se pare că a fost așezată tema și care vi se par că sunt consecințele felului în care s-a terminat deocamdată chestiunea Schengen?
Consecințele sunt foarte grave, pentru că ele denotă o lipsă de profesionalism incredibilă a unei părți din birocrația și din administrația românească. Nu vorbesc aici doar de politicieni, o să revin la tema lor puțin mai încolo, vorbesc despre o incompetență crasă a unei părți din administrația pe care noi o consideram ca fiind administrația noastră cea mai profesionalizată.
Mă refer aici, de exemplu, la reprezentanța României pe lângă Uniunea Europeană, de la Bruxelles. Deci nu la Ambasada României de la Bruxelles, există uneori această ambiguitate. Mă refer strict la reprezentanță, care ar fi trebuit să fie cea care să fi deschis canalele pentru negocieri, din partea politicienilor și din partea societății civile, înspre responsabilii de acolo și în special înspre membrii Consiliului Uniunii Europene, adică inclusiv înspre domnul Rutte și înspre domnul Nehammer, înainte ca subiectul acesta să devină public.
Pe de altă parte, această reprezentanță și, prin ea, Ministerul de Externe ar fi trebuit să fie mult mai transparente, să explice mult mai clar în ce constă procesul și care sunt rezultantele acestui proces și la ce ar trebui să ne așteptăm.
Din nefericire, niciunul dintre aceste două lucruri nu s-a petrecut și ne aflăm acuma într-un moment foarte grav, pentru că, la fel ca în 2011, noi nu avem niciun orizont de timp previzibil când se vor petrece.
Ba, din contră, diverși responsabili români continuă să vorbească de anul 2023, deși e foarte puțin probabil și astfel mențin valul de așteptare înalt în interiorul societății. Valul ar trebui să fie înalt la Bruxelles și nu în societatea românească, care nu poate să facă nimic, decât să se lase manipulată.
Revin la prima parte a întrebării dumneavoastră. Consecințele nu sunt bune deloc, pentru că nu știm când și cum se va petrece acest proces de lărgire a spațiului Schengen. Mai mult decât atât, nici nu știm pe cine să ne bazăm în clipa de față în România, pentru a fi siguri că acest proces se va putea desfășura neted, rezonabil, într-un răstimp previzibil.
Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat că undeva prin mijlocul anului 2022 a apărut un zvon, că la următorul Consiliu JAI se va discuta despre lărgirea spațiului Schengen. Și s-a vorbit despre asta nu pentru România, în ciuda a ceea ce cred foarte mulți, ci pentru că, iată, un stat membru mult mai tânăr decât noi, Croația, care a ajuns la maturitate, să spunem așa.
Adică la 1 ianuarie ea va deveni membră a spațiului euro și pentru asta ar fi trebuit să intre în spațiul de liberă circulație, ca să se împlinească toate condițiile.
Trebuie spus următorul lucru și ăsta tot evită politicienii români să o facă, și anume că a intra în spațiul Schengen, respectiv a intra în spațiul euro, nu este un ceva pe care îl aștepți. Este o obligație a statelor membre, pe care fiecare dintre ele a semnat-o într-unul dintre cele 3-4 valuri de lărgire a UE.
Trebuie spus că perioada de lărgire pe care noi o considerăm valul 2 cuprinde și România, și Bulgaria. Doar că din motive strict de JAI, adică de Justiție și Afaceri interne, România și Bulgaria au fost amânate pentru că nu îndepliniseră complet aquis-ul comunitar. Dar tot ceea ce au însemnat tratatele de integrare din anul 2004 s-a aplicat la literă și celor două state, care sunt la pachet.
Să se înțeleagă o dată pentru totdeauna că procesul acesta de decuplare a României de Bulgariei sau a Bulgariei din România nu e un proces atât de simplu. El va trebui practic să schimbe sau să aducă o notă la tratatul de integrare al celor două țări și, pe de altă parte, să fie în acord cu singurul tratat care mai funcționează, și anume tratatul de la Lisabona.
Plus chestiunile tehnice, să securizeze granițele.
Da, dar nu vorbim aici nimic despre aspectul tehnic, vorbim strict de cel politic.
Or, dincolo de faptul că probabil relațiile româno-bulgare s-ar răci peste măsura, chiar dumneavoastră sau eu am avea de suferit de pe urma acestui lucru.
Nu am mai merge la Balcic așa de ușor.
Sau în alte locuri deosebit de frumoase pe care le are Bulgaria. Și invers, sunt foarte mulți bulgari care vin în România și care sunt îndrăgostiți din București, Sinaia și așa mai departe. S-ar pune un fel de graniță rece între aceste două țări, ale căror populații nu au nicio vină pentru greșelile politicienilor.
Procesul ar fi și foarte greu. Nu se va petrece până în martie 2023, nu are cum, chiar dacă și bulgarii ar fi de acord, ceea ce mă îndoiesc, pentru că ar fi în dezavantajul lor. Chiar și așa, procesul tot nu se va putea petrece atât de ușor. Pentru că ar trebui, de fapt, în consiliul din februarie, ca 26 de state membre să voteze pentru decuplarea celor două țări. Apoi, reprezentanțele permanente și Comisia Europeană ar trebui să ia notă și să notifice comisiile dedicate.
Oricum, deja știm că Bulgaria se opune.
Ca să faci toate chestiunile acestea de pe o zi pe alta este imposibil. Practic, luna ianuarie e o lună moartă din punct de vedere al instituțiilor românești și europene.
Ca să revin, totul s-a întâmplat începând cu iunie-iulie și aici a fost vina în special a celor de la PNL, care au crezut că pot să se urce pe acest val și să devină, cu adevărat, vioara întâi în politica românească.
Am auzit zvonuri, poate nu sunt adevărate, cum că ei chiar se gândeau la un moment dat să dea jos PSD-ul de la guvernare, având un asemenea balon de legitimitate, că au băgat România în Schengen.
Și atunci au umflat tema?
Au tot umflat tema într-o manieră în care n-au mai putut s-o controleze. N-au mai putut s-o controleze pentru că au plecat de la zvonuri. Nici nu au întrebat, o bună parte dintre ei, în special Rareș Bogdan, care sunt pașii, ce ar trebui să se întâmple. Au zis doar: gata, vine JAI și ne ridică MCV-ul. Dar asta oricum era hotărât de dinainte. Ridicaseră deja Bulgariei, iar România încă din ianuarie 2022 se pregătea pentru ridicarea MCV-ului.
Ei au spus că acesta este momentul, gata, să vedeți ce minunat va fi.
Adică ne bagă Uniunea Europeană în Schengen, putem capitaliza.
Da, că ne bagă instituțiile europene și prietenii noștri în Schengen. Și atunci poporul român, recunoscător, ne va da guvernarea cu totul pentru totdeauna. Cred că asta a fost, pe undeva, în mintea unuia sau altuia, narațiunea care, dintr-un vis, s-a transformat într-un fel de semi-realitate.
Apoi, au început să apară problemele, probleme care erau știute de multă vreme.
Prima problemă a fost cea cu Olanda și ei au zis că da, normal, Olanda nu ne-a vrut niciodată. Și iar au început aceleași minunății, care au fost permanent ținute la cald, cu Rotterdam și Constanța, toate prostiile acelea.
E absurd să tot întreții acest lucru, din enorm de multe motive, în primul rând, geografice. Dincolo de subtehnologizarea Constanței, România are o ieșire la un lac, de fapt, la o mare care este închisă aproape din toate părțile, are doar un firișor de 4 kilometri de port.
Este narațiunea care e împachetată din 90 încoace, cu străinii care ne vor răul, iar noi nu ne vindem țara?
Da, străinii care au niște interese incredibile și noi stăm împotriva acestor interese. Și după asta se încearcă să fie demonstrate aceste interese incredibile, adică avem noi un canal Dunăre-Marea Neagră, care ar trebui, teoretic, să fie legat cu canalul Rin-Marea Nordului, doar că nu prea sunt legate în realitate.
Dar care a fost transformat într-un fel de autostradă lichidă a Europei, pe care ăia nu vor să o deschidă pentru că ar curge mărfurile din România, adică din imensa productivitate a României, și ar invada Occidentul precum produsele chinezești.
Nu se întâmplă așa, din nefericire, nu că nu ar fi bine să fie adevărat. Doar că narațiunea e falsă și noi știm acest lucru.
Faptul că au fost retrezite toate aceste minunății, că a fost retrezită această obsesie că trebuie să ne ridicăm în fața dușmanului etern, care este Olanda...
Apoi, după Olanda, a apărut Suedia. Despre Olanda, care nu a spus clar da sau nu, s-a închis subiectul. Nici Suedia nu era atât de vehementă, ei aveau un partid de opoziție, care influențează mult Puterea și care avea și el diverse probleme cu România și, în special, cu cetățenii români de acolo.
Dar care este de stânga, deci cineva s-a bucurat politic în țară că iată suedezii socialiști se opun?
Da, deci și în povestea asta a început frăsuiala prin presă. Sunteți printre puținele publicații care au evitat aceste valuri de nebunie colectivă care au generat un fel de Posada diplomatică a națiunii române.
Fix atunci când Ministerul de Externe, Președinția și alte instituții ar trebui să spună: stați, oameni buni, nu trebuie să dezvoltați iar toate aceste obsesii, nimeni nu a venit să tragă frâna de mână, din contră. Inclusiv domnul Ciolacu s-a băgat și el în povestea asta. Adică, în loc ca valul să se spargă de mal, a fost transformat într-un tsunami.
Olanda, cum spuneam, rămăsese într-o ambiguitate foarte interesantă. Adică noi nu votăm cu Bulgaria, dar Bulgaria era oricum la pachet cu România. Adică era evident că, dacă votează împotriva Bulgariei, votează și împotriva României.
A apărut apoi Austria care, vezi Doamne, de ce nu a venit mai devreme? Austria, de fapt, și-a spus condițiile. Iar condiția domnului Nehammer, pe care cred că o transmis-o președintelui, a fost următoarea: fiți înțelepți, mai așteptați puțin și atunci vom avea un orizont clar de timp, pentru că în perioada asta noi avem alegeri.
Iar partidul nostru, care este legat de familia popularilor europeni, se scufundă, practic, din cauza crizelor legate de corupție și a multor alte probleme, economice sau legate de energie. Deși are hub-urile de energie, Austria are probleme în transporturi și în rezolvarea problemelor energetice din țară. Deci din toate aceste motive, au spus: stați puțin și nu vă agitați chiar acum.
Doar că la noi începuse valul atât de puternic, încât remarca președintelui Iohannis, care probabil a fost făcută, la televizor, nu pentru cetățenii României, ci pentru politicieni, în special cei de la PNL, adică opriți-vă din această nebunie colectivă, nu a fost auzită. Din acest motiv, lucrurile au continuat tot așa.
Președintele, probabil la sfatul unora sau altora, a revenit asupra declarației, a spus și el: gata, intrăm, fapt ceea ce a umplut de bucurie inima românilor.
A ridicat și mai mult așteptările.
Evident, ei au tot ridicat așteptările. Mi se pare îngrozitor, pentru că o parte dintre ei au înțeles, în apropierea momentului de la 8 decembrie, că nu se va petrece, dacă nu dăm și noi un pas înapoi. Noi de fapt, n-am negociat deloc.
Îmi pare rău pentru domnul Aurescu, care spune că ei n-au negociat nici măcar salariul, adevărul este că el și reprezentanții lui nu au negociat. La orice negociere ai două părți, fiecare trebuie să cedeze ceva. Austriecii au fost foarte clari, au spus: cedați în acest moment și noi vă promitem că undeva în decursul anului viitor veți avea o dată clară în care lucrurile acestea se vor petrece.
Iar noi, vrând maximul, am pierdut tot.
Noi am început altă poveste: să-i dăm în fapt, să intre ei în coliziune cu Uniunea Europeană.
Precum și narațiunea că Putin e de vină, iar Austria joacă pe mâna Rusiei.
Acestea au fost făcute, repet, înainte de a fi momentul votului, adică au fost nu indivizi, ci partide întregi care au început deja atacul la Austria, pentru degrevarea lor de absolut orice responsabilitate.
Au început asta chiar înainte de 8 decembrie, adică lumea era deja pregătită pe 8 decembrie să arunce cu piatra în Austria. Deși aceasta ne făcuse o ofertă, bună, proastă, n-are niciun fel de importanță. Nu a ascultat-o nimeni sau, dacă a ascultat-o, nu a prezentat-o corect societății românești, pe care doar a întărâtat-o foarte puternic, dându-i impresia că o să intrăm neapărat în spațiul Schengen.
Oameni de la Bruxelles și mulți oameni din spațiul apropiat Bruxelles-ului au spus că nu se poate, nu există așa ceva și e mai bine să găsiți altă modalitate. Din contră, reprezentanța nu a mai luat de atunci legătura cu niciun jurnalist, nu a dat niciun comunicat de presă, nimic.
Din momentul de după 8 decembrie a început gherila pe Facebook. Fără discuție, ce a făcut Austria este o încălcare a logicii, nici măcar în primul rând a legitimității Uniunii Europene. Au încălcat multe lucruri, au fost cinici.
Austria a fost cinică pentru că a prezentat statistici false.
Pe de altă parte, dacă stai și asculți, și nu trebuie să fii cine știe ce mare analist, reacțiile ministrului lor de Interne, acesta a spus peste două zile: și eu sunt supărat, pentru că nu trebuia să mi se pună hârtiile în față. Asta i-a deranjat pe ei foarte mult. Așa că și ei au început jihadul, pentru că, la rândul lor, știau că vor fi puși într-o situație foarte dificilă. A fost un “care pe care”.
Austria nu mai putea să dea înapoi, practic.
România ar fi putut să dea înapoi, dar își întărâtaseră așa atât de mult populația, încât oricine ar fi vorbit despre o regrupare ar fi fost privit ca un fel de trădător de țară. Și atunci s-a ajuns în această situație, cea mai proastă dintre situații, repet, pentru că nu ai un orizont.
A fost alimentat euroscepticismul, astfel? Am văzut mesaje anti-Austria, dar am văzut și politicieni care au îndemnat la boicotarea Austriei. L-am auzit pe ministrul Transporturilor vorbind de o companie de stat care și-ar fi mutat conturile de la o bancă austriacă.
Și care, de fapt, nu și le-a mai mutat. Eu de asta îi blamez, pentru retorica asta îndârjită, care dă apă la moară tuturor euroscepticilor. Sigur, este vorba despre Austria și putem vorbi - și am auzit și această poveste - despre imperiul austro-ungar făcut din bucăți din Austria, Ungaria, Croația și Slovacia. Există acolo ceva legături, dar nu cred că Slovacia, de pildă, își dorește cu adevărat să intre din nou în siajul Austriei sau ceva de genul acesta.
A fost o conjunctură balcanică.
Și oricum nu are legătură, România trebuia să-și vadă de interesele ei și să negocieze cu cărțile ei.
Evident. În al doilea rând, dacă tot știa că poate să obțină de la Austria această prelungire, punea Austria pe domnul Nehammer sau pe altcineva să negocieze cu Olanda. Pentru că acolo încă era un loc pe care nu-l rezolvase nimeni.
Nu este prima dată când Austria și Olanda sunt împreună și schimbă de la una la altă cartoful fierbinte.
Dumneavoastră spuneți că sunt țări frugale. Olanda este, fără discuție, dar Austria nu e deloc o țară frugală. Este o țară care are guverne populiste, de prea multă vreme. Este o țară care are foarte multă corupție.
Aduceți-vă aminte, nu mai vorbim de fostul viceprim-ministru și Ibiza-gate, vorbim chiar de prim ministru, de ex-cancelarul Kurz, care a trebuit să își dea demisia din motive de corupere a presei libere în favoarea sa și a partidului, pe care încă îl conduce domnul Nehammer.
Sunt foarte multe probleme în Austria, nu încerc să spun că Austria este fără vină și că numai noi suntem de vină, Doamne ferește. Austria are partea ei de vină, dar și România a jucat prost.
Și când mă refer la România, să fie clar, mă refer la instituțiile românești, iar în cazul Austriei, mă refer la guvernul și la o parte din instituțiile austriece. Nu mă refer la Austria ca stat sau la cetățenii austrieci, nu mă refer nici la cetățenii români, care de data asta au fost manipulați, deși le-a plăcut să fie manipulați.
Manipularea asta a venit pe un sentiment de mândrie rănită de prea multă vreme și pe diverse alte subiecte legate de Austria. Au avut pământ fertil, iar politicienii care au instrumentat acest lucru sunt și mai vinovați.
Cine va capitaliza? Pare AUR, în sondaje, dar poate că interpretarea e facilă, să ne uităm una-două spre platformele extremiste.
Mie nu mi-e frică de AUR, am mai spus-o și o spun a suta mia oară. AUR este un partid condus de un om cu puțină cultură și puțină inteligență și este format, din nefericire, din persoane asemănătoare liderului.
Mie mi-e frică de partide alternative, care să aibă un Traian Ungureanu sau un Adrian Severin. Se pot naște tot felul de ciuperci otrăvitoare.
Așa-zișii suveraniști, care de altminteri s-au întâlnit la Iași zilele trecute, unde l-am văzut pe Tudorel Toader și pe Adrian Severin.
Întocmai, repet, pot apărea oameni cu mult mai periculoși, care au cuvintele și conceptele la ei și pot să construiască o întreagă butaforie politică, o ideologie care să fie coerentă.
Iar pe linia asta, pentru că nimeni nu înțelege cum e cu suveranismul unora, există o televiziune care are acest titlu, România Suverană și care spune: noi nu suntem împotriva Uniunii Europene. Cum vine chestia asta, noi vrem să fim suverani, dar să fim și sub Înalta Poartă?
Acest gen de schizofrenie îl înțelegi în cazul celor de la AUR, pe care oricum nu îi interesează. Ei sunt împotriva guvernelor, a establishmentului și a elitei politice, oricine ar fi și oricare ar fi aia, pentru că de ei oricum nu se va putea apropia niciodată.
Dar ceilalți vin din fosta elită politică, au probabil în continuare legături cu diverse instituții din structurile statului, probabil și cu diverse servicii secrete.
De asta sunt cu mult mai periculoși. Ce s-a întâmplat acum le-a suflat mult vânt în pânze.
Le suflă și Rusia în pânze sau Rusia doar profită?
Nu cred că Rusia fix problema asta o are în clipa de față. Ei pierd teren în Ucraina și își plimbă trupele aiurea din sud în nord. Ultima chestiune cu care s-ar mai agita ar fi suveranismul din România, țară cu care oricum are relații proaste și pe care oricum n-o să le schimbe, oricine ar veni.
Sigur, însă, că nu are decât să se bucure de faptul că s-a mai produs încă un cutremur în Uniunea Europeană, că s-a mai fărâmițat din încredere, mai ales într-o țară care era una dintre cele mai euro-optimiste, mai ales de la începutul conflictului din Ucraina. Deci fără discuție, Rusia are avantaje indirecte mari.
Are Uniunea Europeană probleme din cauza atitudinii Austriei?
Venirea doamnei Metsola la noi și venirea atât de multor alți oameni arată clar că își dau și ei seama că ar fi groaznic să pierzi una dintre cele mai euro-optimiste țări din Europa Centrală și din Est, zonă în care tu ai Polonia și Ungaria.
Bulgaria este într-o criză de multă vreme și nu știe în ce direcție o va lua. Singurul pilon de stabilitate mai rămăsese România, pe care au reușit să-l zdruncine austro-olandezii.
Sigur că pentru ei este o problemă, pentru că lucrurile sunt mult mai complicate decât o spune marea noastră diplomație.
Asistăm la schimbări foarte interesante de paradigmă, din punct de vedere al securității, din punct de vedere economic, din punct de vedere social, dinspre vest înspre est. Adică te confrunți cu o Polonie iliberală, dar care acum are pretenții economice față de la Germania, încearcă să intre în competiție economică cu Germania.
Și care vrea rolul de lider geopolitic regional, odată cu războiul din Ucraina.
Îl vrea și îl are. Din momentul începerii războiului din Ucraina, țările baltice și Ucraina sunt legate intim de politică poloneză, care, din punct de vedere securitar și militar, s-a legat la rândul ei mult mai mult de Statele Unite și de NATO, decât de Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană este în deficit de imagine și aici au intrat aceste două momente relativ legate temporal, criza Schengen din România și Bulgaria și, pe de altă parte, criza de la Parlamentul European, Qatargate. Fără discuție, nu numai în România, ci probabil peste tot se va alimenta neîncrederea în Uniunea Europeană.
Trebuie să spunem că prima rundă de alegeri în România este scrutinul european, iar noi știm că nemulțumirile sunt canalizate pe primele alegeri.
Bineînțeles, întotdeauna se întâmplă asta, mai ales în stilul în care își fac partidele politice din România, dar nu numai, campania europarlamentară.
Totul este doar pe teme interne, nu se vorbește nimic despre Europa. Cei care vor discuta puțin mai mult despre cât câștigă și cât pierde România, punând accentul că, vezi Doamne, - și am auzit deja ceva de genul acesta, n-am reținut cine era autorul respectivului panseu -, nici nu ne interesează câți bani câștigăm noi de la Uniunea Europeană. Noi vrem să fim suverani și pentru asta putem să ne lipsim și din PNRR-uri și de altele.
Este îngrozitor, adică mi se pare se pare înfiorător să declari naționalist și mare patriot, lăsând 5 milioane de cetățeni români, minimum, pur și simplu ai nimănui, adică toți cetățenii români care lucrează în străinătate. Tu dorindu-ți practic să-i alungi din România pentru totdeauna, și pe ei și pe copiii lor.
Pentru că, dacă s-ar petrece așa ceva, Doamne ferește, asta ar însemna că oamenii aceștia, mulți dintre ei, își vor trage și rudele și familiile în acele țări. Pentru că după aia începe să vină sistemul de vize, și sistemul de granițe închise.
Cum poți să faci asemenea afirmații, când România a avut enorm de multe beneficii, practic o revoluție economică s-a petrecut în România, cam în toate domeniile, și politică, și tehnologiei, mai puțin educația.
Este extraordinar ce au putut să facă acești 15 ani pentru România, iar acum cineva zice că nu-l interesează, suveranitatea e mai importantă.
Din nefericire, pentru cei care sunt lăsați în urmă, a căror cultură este slabă, care au avut diverse suferințe din cauza Uniunii Europene, din cauza competiției absurde, din cauza politicilor stupide și a elitelor extrem de compacte și care nu lasă niciun fel de competiție reală în România, toți aceștia vor vota împotriva Uniunii Europene, pentru că este singura motivație pe care o pot avea.