Un recent sondaj de opinie CURS pentru București arată o realitate extrem de îngrijorătoare. AUR pe locul 3 în opțiunile bucureștenilor cu 16 procente, la numai 4 procente de locul al doilea – PNL, și cu 4 procente în fața celui de-al patrulea – USR. Și cel sondat este un electorat destul de exigent și mai puțin înclinat spre naționalism și suveranism.
Sigur că orice sondaj are doza lui aproximație, un risc de eroare, voită sau nu, chiar dincolo de marja declarată, însă ceea ce ne arată aceste cercetări sociologice este departe de necredibil.
Tot ceea ce fac guvernanții în această perioadă este vânt în pânzele nu numai ale AUR, ci ale tuturor partidelor mici naționaliste, suveraniste, xenofobe, care e foarte probabil să se reunească într-un pol la viitoarele alegeri.
Și nu este vorba numai despre proasta guvernare, despre incapacitatea de a genera o ordonanță care mai apoi să nu fie supusă modificărilor și răsmodificărilor. Este vorba în primul rând despre explicația cu care puterea vrea să fugă de răspundere pentru ceea ce face și decide.
Cel mai grăitor exemplu a fost eșecul Schengen. Ca să nu–și admită nici măcar o fărâmă din imensa vină, PNL, vocal, și Klaus Iohannis, prin inițiala tăcere, au ridicat un val de ură împotriva Austriei.
Nimeni nu spune că Viena a procedat corect. Nu! Cancelarul Nehammer a invocat un motiv în contradicție totală cu datele Frontex. Sigur, ele pot fi eronate, însă Viena nu a putut să dovedească asta dincolo de retorică.
„A trebuit să dăm furia de pe noi și lasă, că în România oricum nu ține mai mult de 3 zile enervarea”, îmi spunea un liberal când l-am întrebat cum de au riscat un puseu xenofob. Ei bine, nu s-a potolit în trei zile pentru că tema a fost preluată de AUR și de televiziuni și amplificată cu atacuri violente asupra unor firme care aduc cei mai mulți bani la buget, asupra unor bănci cu importanță sistemică, adică al căror sughiț se propagă în tot sistemul. Și asta a fost botezat patriotism.
Tema pe care o văd preluată și de oameni pe care îi credeam lucizi este: să-i dăm afară, toți străinii ne fură, să naționalizăm Petrom! Noaptea polară a minții. Starea aceasta este capitalizată de AUR.
Da, ei nu sunt foarte vizibili pe TV prin talk showuri sau conferințe de presă. Nici nu vor. Nici cel mai indulgent moderator nu are cum să evite întrebările care arată că reprezentanții AUR, în frunte cu George Simion, habar nu au de nimic, nu pot formula nici măcar o idee, un proiect, o linie de viziune coerentă și viabilă.
Ei își fac spectacole prin benzinării, prin ministere, în care zbiară ce vor oamenii nervoși să audă, care se duc ca focul în miriște pe Facebook și pe care nici televiziunile, nici să vrea, nu le pot evita cu totul. Lasă că nici măcar nu vor, pentru că scandalul vinde.
Vânt în pânzele lui Simion a fost și scandalul „taxei pe soare”. O sintagmă genială, pe care USR a inventat-o, dar nu a reușit să o valorifice cum trebuie, a fost confiscată de Simion. Ce a rămas din ea? Nimic în afară de spectacolul liderului AUR la Ministerul Energiei, cu un ministru laș, cu o jandarmerie paralizată și o amendă care a reprezentat o minusculă investiție într-o uriașă expundere media.
AUR lucrează pe Facebook, în grupuri, foarte mult în teren, în teritoriu, e adesea sub radar, ar trebui să nu uităm asta de la alegerile precedente, când cei mai mulți au aflat că AUR există abia când în dreptul lui erau deja 9 procente. România profundă e cu mult diferită de ceea ce credem noi că știm în marile orașe și adesea spirala tăcerii provoacă adevărate seisme, cum a fost în cazul Brexit.
Jocul cu focul suveranismului și xenofobiei, că e pentru a fugi de răspundere, că e de nervi, că e profitabil pentru că vinde, poate stârni un imens incendiu în care să ne ardem cu toții.