Abilitatea creierului de a se adapta și de a se reconecta de-a lungul vieții continuă să surprindă neurologii. Un studiu recent este încă o dovadă în acest sens.
Cercetătorii au găsit o modalitate de a restabili vederea la șoarecii adulți cu o formă de orbire congenitală, în ciuda maturității relative a rozătoarelor, scrie Science Alert.
Șoarecii au fost manipulați genetic astfel încât să aibă o tulburare umană rară a retinei ochiului, numită amauroză leber congenitală (LCA), care provoacă adesea orbire sau tulburări vizuale severe la naștere. Această afecțiune moștenită pare să fie cauzată de o mutație a oricăreia dintre zecile de gene asociate cu perceperea luminii.
În cadrul studiului, cercetătorii au administrat un retinoid sintetic timp de șapte zile rozătoarelor adulte născute cu degenerare a retinei.
Tratamentul s-a dovedit un succes, ducând la restabilirea parțială a sensibilității la lumină, ceea ce a permis rozătoarelor să ducă o viață normală. La nouă zile după tratament, mult mai mulți neuroni din cortexul vizual erau activați de nervul optic.
Acest lucru sugerează că respectiva cale vizuală centrală care transportă informațiile de la ochi la cortexul vizual poate fi restabilită în mod semnificativ prin tratamentul cu retinoizi, chiar și la șoarecii adulți.
”Sincer, am fost uimiți de cât de mult a salvat acest tratament circuitele cerebrale implicate în vedere”, a declarat neurobiologul Sunil Gandhi de la Universitatea din California, Irvine.
Studiul a fost realizat doar pe șoareci, dar descoperirea îi face pe cercetători să creadă că fereastra critică pentru sistemul vizual uman poate fi, de asemenea, mai mare decât se presupunea până acum. Cu alte cuvinte, lipsa vederii în copilărie nu înseamnă neapărat că aceasta nu poate fi recuperată la vârsta maturității.