Președinte Franței, Emanuel Macron, a ținut miercuri un discurs în Parlamentul European, în calitate de președinte al Consiliului UE. Frazele sale m-au făcut să privesc cu mare atenție viziunea prezentată de președintele francez și mă întreb ce ar aduce pozitiv pentru Europa de Est.
Dar să analizăm unele dintre frazele enunțate pentru a ne face o idee despre cum vrea Emanuel Macron să fie Europa viitoare.
• ,,Europa trebuie în sfârșit să construiască o ordine a securității colective pe continentul nostru.”
Actualmente securitatea colectivă a Europei este asigurată de NATO, în principal de trupele americane.
Acel ,,în sfârșit” scăpat în discurs ne spune că președintele Franței nu este mulțumit de prestația NATO și că vede în situația actuală, adică în amenințarea Ucrainei cu o invazie rusă, momentul mult așteptat ca Franța să-și promoveze ideile la nivel european.
Ideea sa este veche și clară: o armată europeană care să nu fie sub comanda NATO și care să permită Europei să se apere singură ar asigura Franței acel prim-plan politic pe care de multă vreme nu-l mai are.
Într-o lume multipolară cum a devenit satul mondial, în care principala amenințare pentru SUA este creșterea economică a Chinei și ambițiile sale militare din Pacific, este normal ca atenția Americii pentru problemele de la granița UE să scadă.
Este normal ca UE să-și pună problema dacă și cât vor mai putea SUA să garanteze securitatea sa.
O armată europeană cu centru comun de comandă ar fi de dorit. O capacitate militară care să recționeze la provocările de la granița UE ar fi un lucru bun. Dacă această armată ar prelua rolul NATO și ar scădea presiunea financiară asupra SUA, acest lucru ar fi dezirabil.
La urma urmei, de securitatea Europei ar trebui să se ocupe europenii. Dar de ce nu s-a dezvoltat acest proiect în NATO?
Ar însemna asta retragerea trupelor americane din Europa, mai precis, din Europa de Est? Ar putea prelua armata europeană rolul NATO? Nu în următorii ani și în mod cert nu cu aceeași putere.
Ca atare, domnul președinte Macron prezintă Parlamentului UE o viziune militară valabilă, să zicem, pentru anii 2030-2040, nu pentru ziua de azi. Ce putem face azi este o altă problemă.
• Securitatea Europei ,,necesită o reînarmare strategică a Europei noastre, ca putere a păcii și echilibrului”…,,mai ales în dialogul nostru cu Rusia”.
Ideea că numai înarmarea, că numai forța militară ar asigura stabilitatea europeană este o idee corectă. Întrebarea care se naște este una simplă: dacă această idee este corectă și este veche, de ce n-a făcut Europa, mai exact de ce n-a făcut Franța ce trebuie în acest sens până acum?
Marea problemă a Europei este că, fiind o comunitate de state independente, nu poate avea o politică externă și militară comună.
Să ne imaginăm că NATO se retrage din Europa de Est din varii motive. Va putea UE să asigure securitatea Poloniei și României în același fel în care o face acum NATO?
Nu cumva din cauza intereselor divergente privind Rusia armata europeană ar fi ineficientă, adică s-ar mișca greu și și-ar proiecta forța numai în interiorul granițelor UE?
Dialogul cu Rusia este de dorit, diplomația este una din metodele cu care tensiunile UE-Rusia s-ar putea aplana, s-ar putea netezi. Dar nu există ,,diplomație europeană”, iar domnul Borell a demonstrat cum poate negocia cu Rusia prin umilința suportată la ultima sa vizită la Moscova.
Atunci, nu cumva vrea Franța să se erijeze în națiunea conducătoare a politicii externe europene în dialogul cu Rusia?
• ,,Trebuie să o construim (securitatea colectivă) noi, europenii, și apoi să o împărtășim aliaților noștri din NATO, iar apoi să o propunrem Rusiei în vederea negocierii”.
Trebuie să încep prin a spune că Europa are nevoie de securitate energetică la fel de mult cum are nevoie de securitate militară.
Dar securitatea militară deja există, pe când cea energetică este aproape nulă, dar domnul președinte nu face vorbire de problema asta. Oare pentru că independența energetică a Europei este contrară interelor Moscovei sau indiferentă Franței?
Dar să revenim la chestiune: de ce am construi un mecanism de securitate colectivă pe care să-l prezentăm NATO, iar apoi să-l negociem cu Rusia?
Dacă acest mecanism de securitate europeană include NATO sau se construiește sub umbrela NATO este normal ca europenii să discute cu SUA acest mecanism.
Această idee face parte din marota franceză a ,,independenței” Franței față de SUA. Merită să construim un mecanism european de securitate doar pentru ca orgoliul francez să fie satisfăcut?
N-ar fi mai corect ca Franța și Germania să-și sporească prezența militară în cadrul NATO, ca să preia treptat atribuțiile de securitate ale trupelor americane?
De ce am face o armată europeană care să preia atributele NATO când de bine de rău NATO garantează securitatea europeană?
Ce este bulversant este ideea că securitatea europeană, așa cum este ea înțeleasă de președintele Macron, ar trebui prezentată Rusiei și negociată cu ea.
Ce să negociezi cu un stat agresor privind securitatea ta? La ce ar folosi un tratat european-rus de neagresiune militară când asemenea tratate se pot negocia mai bine sub umbrela NATO?
La ce ar folosi o negociere cu Rusia, dacă amenințările clamate de Rusia sunt în fostul spațiu ex-sovietic? Nu cumva avem aici de-a face cu un resentiment francez pentru că negocierile actuale ocolesc Parisul?
Poate că domnul Macron, urmând dansul pe sârmă al Angelei Merkel cu Putin, ar vrea să negocieze spațiul sanitar cerut de țarul de la Kremlin și neacceptat de Biden. Să înțelegem de aici că intransigența americană nu face bine Parisului și că acolo se duce o politică defetistă identică celei ce a permis Rusiei să anexeze Crimeea și să distrugă Dombasul?
Până acum, Franța nu a făcut prea multe ca să apere Europa de Est, lucru ce i-ar fi dat motivele necesare să credă că merită rolul de hegemon în securitatea europeană.
• Nu este nimic nou în discursul președintelui Macron. Ideea de armată europeană coordonată de Franța ar servi mai degrabă puterii Parisului și nu, de exemplu, statelor din Europa de Est care se simt amenințate de Rusia.
Iar ideea negocierii conceptului american de securitate cu Rusia este o idee neproductivă, acum, când amenințarea rusă de invadare a Ucrainei se poate materializa.
Președintele Macron nu are o viziune, ci simple ambiții politice.
Ar trebui să lupte pentru întărirea UE, dar dacă anterior a lansat în spațiul public ideea unei Europe cu mai multe viteze, nu văd cum o poate face promovând un îndoielnic ideal european de securitate paralel cu cel existent. Pur și simplu, domnul Macron vrea o Europă în care Franța să fie vioara întâi și să dicteze politica externă și de securitate după propriile interese politice sau economice.
Ca atare, discursul președintelui francez trebuie tratat cu referența diplomatică necesară atunci când vorbim de utopii politice.
Europa de Est trebuie să continue parteneriatul cu SUA și să ceară o prezență sporită a trupelor americane pe teritoriile lor.