În îndepărtata perioadă în care PNL era partid de opoziție și încerca să-și creeze o identitate ca principal inamic politic al PSD, nu m-am gândit niciodată la Florin Cîțu ca la un posibil prim-ministru.
Acesta cred că e și magnetismul pe care-l are politica asupra multora, faptul că, printr-o conjunctură, poți ajunge peste noapte “mareșal”.
Întotdeauna l-am privit pe senatorul Florin Cîțu ca pe un tehnocrat.
Își crease un profil prin faptul că aducea critici virulente politicilor economice ale PSD și se contra cu ministrul de Finanțe Eugen Teodorovici.
Am fost aproape sigur că, în cazul în care social-democrații pierd controlul Parlamentului, domnul Cîțu va fi viitorul ministru de Finanțe.
Fiind un apropiat al Alinei Gorghiu, fostă co-președintă a PNL, alături de Vasile Blaga, aceasta i-a oferit o poziție eligibilă pe listă, în 2016, pentru Senat.
Și tot Alina Gorghiu, din aceeași poziție de lider PNL, i-a deschis calea spre Palatul Victoria.
Cum spuneam, domnul Cîțu ajunge prim-ministru printr-o conjunctură, în urma pierderii alegerilor din decembrie de către Ludovic Orban.
Conform mai multor surse, atunci Klaus Iohannis i-a cerut lui Orban demisia din fruntea partidului, ca pe un gest de onoare care trebuia făcut pentru a relansa negocierile pentru o nouă majoritate.
Dar Ludovic Orban a făcut o șmecherie. Și-a dat demisia din fruntea Guvernului, păstrându-și poziția de președinte PNL, aruncând partidul într-o situație complicată.
Liberalii au pierdut șapte procente în ce privește susținerea politică în șapte luni. Din 25% cât au obținut în alegerile din decembrie, la sfârșitul lunii iulie mai aveau 18%.
Sunt convins că, dacă Orban și-ar fi dat demisia din fruntea partidului atunci, imediat după alegeri, ar fi avut șanse mari să supraviețuiască în postura de premier și chiar să recâștige partidul. Așa, acum e tot mai clar că la congresul din septembrie va pierde și șefia PNL.
Florin Cîțu a fost a doua alegere a lui Klaus Iohannis. Președintele l-a susținut atunci pe Nicolae Ciucă, ministrul Apărării, care a fost premier interimar o scurtă perioadă după demisia lui Orban.
Probabil, Cîțu era singurul liberal în care Iohannis avea încredere că-i poate sugera unele direcții în ce privește decizia executivă.
În România, prevederile constituționale creează o relație complicată între președintele țării și prim-ministru, indiferent dacă sunt din același partid, cu atât mai mult dacă sunt din tabere diferite.
Președintele are forța politică dată de cel mai mare număr de voturi pe care-l poate obține un politician român, prim-ministrul are banii (bugetul) și, după cum se știe, cu bani poți cumpăra orice.
Nu e clar dacă Iohannis știa de “aventurile” americane ale premierului său, dar după declarațiile celui din urmă, nu l-a anunțat pe președinte de problemele sale cu legea.
În opinia mea, condamnarea și datoria compromit cariera politică a lui Florin Cîțu. Sunt două evenimente care vor atârna greu atât în relația lui cu opinia publică, dar și în viitoarele campanii electorale.
Problema reală nu e că s-au întâmplat, ci că le-a ascuns atunci când a decis să intre în politică. Din acel moment, toți cei care știau de ele sau le-au descoperit pe parcurs au avut o pârghie asupra senatorului Cîțu, premierului și, probabil, președintelui de partid.
Sunt milioane de oameni care au datorii la bănci sau care sunt prinși conducând sub influența alcoolului. Sunt amendați, obligați prin decizii ale judecătorilor să-și plătească datoriile, fac închisoare, se întâmplă.
Dar e total anapoda ca destinul unei țări să depindă atât de mult de o persoană care-și ascunde o parte mai puțin roz a trecutului.
Pe bună dreptate, oamenii se întreabă ce le-a mai ascuns premierul? Ce nu vrea să spună? Lanțul încrederii s-a rupt.
În viața politică din România e multă inerție. Exact cum aminteam, Orban pierde partidul după aproape un an de la momentul în care a pierdut alegerile, deși, în orice țară civilizată, un lider învins în confruntarea electorală își depune demisia cât mai curând, cu scopul de a nu distruge formațiunea.
Nu e cazul în România. Orgoliile și interesele individuale nu au nuanțe.
Lui Liviu Dragnea i-a luat doi ani să facă praf PSD după ce câștigase alegerile cu 45%. Așa se va întâmpla și acum.
Iohannis și partidul vor merge cu Florin Cîțu pentru că fiecare, de la președintele de țară, la liderul de filială, crede că “vom scăpa noi de el mai încolo”.
În realitate, va fi exact invers. Din postura de premier și lider PNL, Florin Cîțu va avea toate pârghiile necesare să scape de fiecare dintre inamicii săi, pentru că așa e în politică, învingătorul ia tot.
Din păcate, prăbușirea PNL și indecizia celor din USR-PLUS au făcut ca PSD să renască fără să facă nici cel mai mic gest de reformare.
Aceiași politicieni corupți se vor întoarce în trei ani sau mai devreme la guvernare, însoțiți de AUR, cu toate fantomele populiste, naționaliste și extremiste.