De la o vreme, prim-ministrul Florin Cîțu nu pierde niciun prilej să ne atragă atenția, ostentativ și apăsat, că „guvernarea merge foarte bine”. Niciodată n-a spus că merge bine. Totdeaua, numai foarte.
Dar ce înseamnă o guvernare care merge foarte bine și cu ce se deosebeste ea de una care merge numai bine? Gramatica limbii române ne explică, prin DEX, că adverbul „foarte” este „un determinativ pe lângă un adjectiv sau adverb, care ajută la formarea superlativului absolut”.
Așadar, domnul Cîțu consideră că guvernarea domniei sale se situează undeva, în zona superlativului absolut, performanță cu care nu s-a lăudat niciodată vreun guvern al României, de la Cuza Vodă încoace, dar nici vreo cârmuire mai veche.
Ca cetățean al patriei mele, sunt mândru de performanțele istorice ale Guvernului și ale premierului, cu care am privilegiul să fiu contemporan. Dar, ca observator al realităților sociale din țară, îmi permit să intru în amănunte.
Cum ne dăm seama că guvernarea merge bine
(dintr-o vinovată modestie, eu nu zic niciodată foarte)
- Spre lauda lui, Guvernul s-a ferit să cadă pradă populismului și a permis alocarea de fonduri pentru investiții – îndeosebi infrastructură. Ne apropiem astfel mai rapid de adevărata Europă și nu ne mai ținem ancorați într-o zonă strict dâmbovițean-balcanică.
- Cu toții suntem impresionați de ritmul lucrărilor de infrastructură, cu care Ministerul Transporturior are grijă să se laude pe toate canalele. Iar lauda pare întemeiată, când privim lucrările filmate de pe autostrada Sebeș-Turda, de la drumul Craiova-Pitești, de la centurile ocolitoare, inclusiv cea a Capitalei.
Ți se taie respirația când urmărești „pe viu” cum evoluează podul suspendat peste Dunăre, la Brăila. Asta guvernare, mai zic și eu: merge bine.
- Salariații au fost descriminați până acuma. Bugetarilor le-a dat statul majorări din imprumuturi, iar celor din sectorul privat nu le-a dat nimeni nimic, de nicăieri. Noua politică de încurajare a investitiilor deschide perspectiva estompării acestei discriminări, pe măsură ce patronatul va putea majora alocările pentru cheltuielile cu forța de muncă. Merge bine!
- Și în confruntarea pandemiei, Guvernului i se cuvine tot o bilă albă. A primit provocarea în spirit constructiv, s-a dotat din mers, s-a reorganizat tot din mers, a obținut rezultate din mers, iar mersul continuă. Ca performanțe, ne situăm la nivel comparabil cu principalele economii ale clubului european.OK!
Firește, enumerarea nu este limitativă. Sunt numai câteva exemple oferite celor care se îndoiesc că economia este pe drum bun și că merge bine.
Cum ne dăm seama că guvernarea putea să meargă mai bine
(și că nu e recomandat să vorbești la superlativul absolut)
- Calul de bătaie al domnului Cîțu este creșterea economică. Ne situăm undeva aproape de vârful topului european. O confirmă cifrele statistice, este dovada supremă a faptului că economia duduie și că stăm foarte bine, nu bine.
Dar cu același cal de bătaie evolua și doamna Viorica Dăncilă, în prezent, consultant de elită la BNR. Atunci ne situam și mai sus, și mai aproape de vârful topului european. Ne fandoseam, le dădeam altora cu tifla (asta-i plăcea mult doamnei Viorica), dar economia era pe butuci.
Tot pe butuci o pusese și Tăriceanu, în timpul căruia economia bubuia de-ți spărgea timpanele!
Nu contest cifrele cu care se fălește astăzi domnul Cîțu, dar, dacă le-a ales tocmai pe acestea, cu care se lăuda și descurăreața Viorica, mă tem că o face numai pentru că nu știe cu ce altceva s-ar lăuda.
- Admir încă o dată filmulețele de pe terenul infrastructurii domnului Drulă, aproape aș vorbi la superlativul absolut, dacă aș vedea și la vreun un alt minister ceva similar și transparent, ca să vadă tot contribuabilul că nu dă banii degeaba, atunci când plătește impozitul, că n-are îmcotro.
- Prioritatea zero a guvernării a fost cândva repararea Legilor Justiției, schimonosite de PSD, iar o prioritate și mai zero decât zero era desființarea Secției Speciale. S-a reparat ceva? S-a desființat ceva? Ciuciu!
- Amândouă dezideratele erau recomandate și de Comisia de la Veneția, și de raportul Comisiei Europene, fuseseră prevăzute în toate rapoartele MCV. România ajunsese oaia neagră a Europei, după ce președinții celor două Camere de atunci le dădusereă peste nas tuturor europenilor, ca un fel de „nu vă băgați voi unde nu vă fierbe oala noastră”
Ei bine, atât prima prioritate zero, cât și a doua prioritate zero, chiar și alte priorități zero, că erau destule, sunt exact acolo unde au rămas: în faza de deziderat.
Recenta punere la colț a unui ministru vinovat nu demonstrează că guvernarea merge foarte bine. Eventual bine, cu excepția câtorva priorități, care stau, nu merg.
Parcă nici n-ar tăbărî peste noi temutul val patru. Nu știu a câta prioritate zero o mai fi și ăsta.
Cum ne dăm seama că guvernarea merge așa cum merge
Voi fi scurt. Domnul Cîțu e atent la propriul congres, domnul Orban e atent la bătălia cu domnul Cîțu. Ca răspuns, Cîțu scoate artilera grea în direcția Orban, iar simpatizanții unuia trag cu praștia în prietenii celuilalt. Război total.
Dar prioritatea dinaintea tuturor priorităților este congresul.
Parlamentarii ne trimit salutări din vacanță (și vacanța e tot prioritate, că oameni suntem!), iar președintele atenționează (prioritar și dânsul, dar cam târzior) că „ministrul Justiţiei nu a găsit încă, calea potrivită” (cu privire la Legile Justiției) și că „sunt eu nemulţumit de aceste lucruri şi sunt şi alte şi alte reforme care au fost promise şi deocamdată auzim că se întâlnesc şi se discută”.
Mă înfioară gândul că mai sunt și alte priorități decât zero: unu, doi, trei și așa mai departe. Oare se întâlnește cineva cu altcineva, ca să le discute? Sau poate guvernarea va merge tot foarte bine, tot la superlativul absolut, chiar și fără ele, dacă vom ajunge să numărăm cu două cifre superba noastră creștere economică, nu-i așa domnu’ prim ministru?
POST SCRIPTUM: Prioritate (conform DEX) = (1) însușirea de a fi primul în timp, (2) întâietatea la trecerea printr-o intersecție nedirijată a unui vehicul în raport cu celelalte care sosesc în același timp din direcții diferite.
Întrebare: pot fi mai multe priorități, simultan?
Răspuns: dacă ar putea, vehiculele care vin din direcții diferite s-ar ciocni.
