E cool să lucrezi la o multinaţională, să ai salariu mare şi să te preocupe temele la modă din societatea occidentală. E cool să discuţi aceste teme cu colegii şi să cauţi soluţii la problemele României.
Dar nu este deloc cool să găseşti soluţii aidoma celor oferite de societăţile bogate din Occident pentru că majoritatea nu se pot aplica ţării noastre.
Tările bogate din Occident au parcurs un drum lung ca să ajungă acolo unde au ajuns, la un grad înalt de civilizaţie, iar drumul a fost sinuos, încet şi plin de sfecificităţi.
Aş zice că a fost un drum organic, un drum care s-a croit din interior, un drum pe care intelectualii l-au croit la nivelul ideilor şi pe care societatea civilă a mărşăluit spre din ce în ce mai bine.
România nu este în această situaţie, ea este o ţară care se chinuie să se dezvolte economic, care abia se scutură de ce este rău în tradiţionalism, o ţară care abia învaţă să accepte concepte ca libertate, gen, democrație, autocrație, comunitate. O face greu, opintit, cu preţuri sociale mari pentru că nu mai are vreme să parcurgă calea organică ce a dat ţărilor vestice mentalitatea şi bogăţia.
Iar soluţiile care ne impun una sau alta sărind peste etape nu numai că nu duc la rezultatele scontate, ba dimpotrivă, provoacă dislocări sociale majore, clivaje adânci între generaţii. Modernitatea se zvârcoleşte să cucerească România, dar o face greu, pentru că inerţia tradiţionalistă este mare.
Mişcări care în Vest sunt legitime ca #MeToo, Black Lives Matter sau LGBTQ+ nu prea au ecou la noi, din cauză că sunt mult înaintea timpului nostru istoric şi social.
La fel se petrec lucrurile şi cu problema predării educaţiei sexuale în şcoli.
România se află pe un nefericit şi ruşinos loc 2 în Europa atunci când vorbim de mame adolescente. Bineînţeles ca situaţia în sine este cutremurătoare şi bineînţeles că este nevoie de soluţii ca aceasta plagă socială să fie rezolvată.
Soluţia care sare în ochi oricărui membru de multinaţională şcolit şi la curent cu ce se întâmplă în Occident este introducerea educaţiei sexuale în şcoli. Raţionamentul este corect la suprafaţă, numai că nu poţi să judeci cu argumentaţia societăţilor democraţice din Vest problema asta într-o Românie care se zbate să iasă din tradiţionalism.
N-am văzut nicăieri, nici întocmită de stat, nici de vreo societate civilă, o analiză a cauzelor care duc la existenţa un număr mare de mame adolescente. Aşa, cu cifre clare cum sunt făcute analizele şi statisticile economice.
Cât la sută din aceste sarcini căpătate de adolescente sunt cauzate de situaţiile economice familiare, cât de educaţia precară a părinţilor, cât la sută de existenţa unor obiceiuri ale unor minorităţi, cât la sută de lipsa de asistenţi sociali profesionişti şi cât la sută de lipsa educaţiei sexuale?
Primele din cauzele enunţate sunt în mod cert realităţi caracterizate de cifre mici în Occident, acolo principala cauză este lipsa educaţiei sexuale.
Nu şi la noi, la noi aceste cauze sunt majoritare, pentru că existenţa lor duce la lipsa unei educaţii sexuale adecvate şi necesare. Dacă nu rezolvi cauzele economice şi sociale ale acestei probleme, nu poţi veni cu soluţia predării educaţiei sexuale din şcoli ca un panaceu universal pentru România pentru că nu vei rezolva nimic, ba dimpotrivă.
După cum arată un raport Unicef, nivelul educației este invers proporțional cu numărul de nașteri la adolescente, subliniez, al educaţiei în totalitate, nu doar al celei sexuale.
Ca atare, înainte de orice, ar trebui să facem educaţie, pentru că gradul de analfabetism funcţional în România este de 42%. Are cineva impresia că, dacă va fi predată educaţie sexuală acestora, bieţii vor înţelege ce şi cum?
Bine ar fi să se acorde învăţământului acel procent de 6% din PIB, bine ar fi să se continue programul de investiţii început de liberali, bine ar fi să se facă odată reforma aceea din învăţământ, bine ar fi ca educaţia sexuala să fie la început cuprinsă într-o mai largă sferă a educaţiei sanitare.
Apoi, pe parcurs ce lucrurile se schimbă în bine economic şi situaţia socială şi morală a societăţii devine mai limpede, să se introducă gradat teme după teme în educaţia sanitară, până ce ea devine educaţie sexuală sadea, făcută corect, ştiinţific şi moral.
Până atunci ar trebui să renunţăm să judecăm România după ce am văzut pe la Paris sau pe la Amsterdam.
Până atunci trebuie să renunţăm a aplica la noi soluţii care au fost bune aiurea fără a le analiza ca să vedem ce şi cât din ele putem aplica. Până atunci ar trebui ca cei din multinaţionale să-şi plece privirea mai mult asupra problemelor de aici, de acasă, căutând soluţii aplicabile aici, acasă.
Până nu vom rezolva celelalte probleme care ne despart de aceste mari metropole nu vom ajunge la gradul de libertate sexuală existent acolo. Până ce oamenii nu se vor schimba în majoritate ca acolo, nu vom beneficia de libertăţile de acolo.
Soluţiile copy-paste nu vor avea succes, dar cele ce vor ţine cont de specificitatea noastră, cele ce se vor adapta realităţii, vor avea şanse de reuşită.
Citeşte şi:
