MOTTO:
„Greu este până spui prima minciună. În continuare, totul devine obișnuință”
Thomas Jefferson – al treilea președinte al SUA (1801-1809)
N-a existat guvernare în ultimele trei decenii să nu fi luat în dezbatere, sub o formă sau alta, arzătoarea problemă a educației sexuale.
Nonconformiștii o susțin înfocați, pudicii o resping cu dezgust, bigoții zic că nu-i a bine, iar BOR se leapădă de așa ceva, ca de ducă-se pe pustii.
Nimeni n-a găsit până astăzi soluția ideală, acceptabilă atât pentru dascăli, cât și pentru părinți, educatori, clerici, duhovnici, bigoți, necredincioși, biologi, psihologi, sociologi și, nu în ultimul rând, pentru cei direct vizați: tânăra generație.
Nu mai minţiţi copiii!
Cei mai mulți cad într-o gravă eroare de natură etică. Niciodată nu vom ajunge la o generație onestă, cu oameni cinstiți și corecți, dacă le înoculăm copiilor noștri, încă din primii lor ani de viață, o minciună gogonată.
Părinții, cei care ar trebui să le dea cei dintâi un model de conduită exemplară, abuzează grosolan de naivitatea copiilor, plasându-le total neverosimila poveste cu barza.
Barză? Micuțul știe precis că surioara mai mică a apărut în familie, după ce mămica ajunsese cu burtica umflată cât o minge de fotbal, apoi a plecat la spital, iar de acolo s-a întors fără burtică, fără minge, dar cu respectiva surioară. Ce credeți că deduce el de aici? Gândește că, între timp, a sosit barza?
Citeam deunăzi într-un ziar austriac comentariul unei editorialiste, care a rămas blocată când propriul ei băiețel a întrebat-o senin: „atunci când barza m-a adus pe mine, mamă, voi m-ați comandat online sau cum?”.
Pe scurt, în epoca Internetului nu-i poți păcăli pe copii cu explicații de genul peripețiilor cu Albă ca Zăpada sau cu Scufița Roșie. Nu vei face decât să-i minți și le vei da un lamentabil exemplu personal, capabil să-i facă, la rândul lor, mincinoși.
Vor minți declarând că au fost la școală când, de fapt, fuseseră la joacă, vor ascunde notele rele ca să nu fie certați, se vor sfii să-i vorbească mamei despre emoția primei întâlniri sau a primului sărut. Mai târziu, la serviciu, își vor minți șefii sau colegii, apoi și mai târziu, când minciuna va deveni întru totul obișnuință, nu se vor sfii să declare că intenționează să clădească școli, spitale sau autostrăzi, deși nu au nici intenția, nici priceperea să se apuce de așa ceva.
Promettre c’est noble, iată vorba care a ajuns să ridice derizoriul la rang de virtute.
Așa se face că, dintre toate metehnele lumii, atâtea câte sunt ele – furtul, jaful, șarlatania, înșelătoria, violul, pedofilia și altele – minciuna este singura nepedepsită de nicio lege.
Căci, fără îndoială, așa începe obișnuita educație, cu povești nevinovate despre barză, iar apoi continuă cu metehne judecate aspru numai de etică și de morală, în niciun caz de justiție sau de vreo regulă canonică.
Minciuna nu e nicicum condamnată
Nici măcar cele sfinte nu pun la colț minciuna și mincinosul. Găsesc pe Internet un site străin, care publică lista celor 193 păcate, de care trebuie să-ți aduci aminte la spovedanie. Sunt atât de insolite încât îmi permit să citez câteva:
„Am fumat. M-am drogat. Am furat. Am înjurat de cele sfinte. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Am jurat strâmb. Am blestemat. Am fost la vrăjitoare. Am purtat aţă roşie să nu mă deochi. Am făcut avort. Am folosit sterilet.
M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore. Am preacurvit. Am gândit să preacurvesc. Am încercat să preacurvesc. Am trăit necununat(a).
Am fost la petreceri destrăbălate în zile de post, miercuri, vineri, în zi de duminică şi de sărbătoare. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă, am purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc, pălărie, pantaloni. Mi-am făcut părul.
Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când am avut ciclu. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică”.
Nu intenționez să înșir toate cele 193 păcate, dar bag de seamă că niciun canon nu vorbește despre păcatul „am mințit”.
Se vede că minciuna, care nu e contravenție, nu e infracțiune și nu e delict în lumea laică, nu este nici păcat în fața Domnului. Este un simplu pamplezir – ca să mă exprim cu o vorbă carageliască, ajunsă legendă!
Observ că nici legea laică, nici canonul bisericesc nu se ocupă de minciună, chiar și atunci când minciuna este etalată cu rea intenție și chiar când sfidează etica, morala și bunul simț. Asta pe toate planurile, de la cel familial, la cel politic.
Minciunile din politică
Așa se face că șeful Opoziției noastre dâmbovițene nu s-a sfiit să ne servească de patru ori în timp de o lună aceeași minciună, repetată obsesiv, cum că documentul PNRR al Guvernului României ar fi fost respins la Bruxelles, și iarăși respins, și din nou respins a treia și a patra oară, deși lucrarea nu fusese nici măcar depusă.
Minciuna a fost demontată, dar a primit oare autorul ei vreo pedeapsă, a plătit vreo amendă, a primit, cumva, o mustrare scrisă de undeva?
Nu, pentru că minciuna nu este nici păcat, nici contravenție. Așa că domnul Ciolacu nici măcar nu și-a prezentat scuze, după ce minciuna a fost demonată de ministrul Fondurilor Europene, a produs zâmbete la Bruxelles și a devenit virală în presa noastră.
Dar minciuna pedelistului-șef este o umbră pe lângă cele din recenta moțiune de cenzură, care urmează să fie votată în Parlament. Acuze grave, rostite la modul general și fără nicio trimitere la sursele de informare.
Citez din documentul în cauză: „Vreți un popor sărac, de salariați plătiți cu doi lei pe zi!”. Probează cu ceva PSD acuza că Guvernul ar vrea un popor plătit cu doi lei pe zi? Nu. A făcut un calcul privind salariul minim pe economie, raportat la o zi lucrătoare? Peste 100 lei. Minciuna este demontată, dar nimeni n-a zis pardon pentru dezinformare.
„…le dați acum lovitura de grație românilor prin creșterea vârstei de pensionare până la 70 de ani! – este alt citat, scris negru pe alb, deși toate documentele guvernamentale și toate explicațiile date de premier sau de ministrul Muncii vorbesc clar nu de creștere vârstei de pensionare, ci de opțiunea salariatului de a nu se pensiona până la 70 ani, dacă asta dorește dânsul. Pur și simplu, i se oferă o opțiune, nu altceva, domnilor din PSD.
Și mai citez: „Ați propus un plan, ținut de altfel secret de voi…”. Te umflă râsul. Este vorba de PNRR, singurul plan al țărilor UE, care a fost publicat integral pe site, inclusiv toate anexele sale.
Era oare în eroare mincinosul care scria aceste rânduri sau mințea cu bună știință, întrucât minciuna nu se constituie nici în contravenție, nici în delict, nici măcar în păcat, pe cealaltă lume?
Citez din nou: „Ați adus Educația din România sub semnul haosului și improvizației, ați compromis educația a generații întregi de elevi”. Pardon, domnu’ Ciolacu, nu cumva haosul și improvizația în Educație sunt rezultatul miniștrilor semidocți, instalați tocmai la Educație, ani la rând, de PSD? Poate ați uitat de unul zis „Genunche” sau altul supranumit „Pamblică”?!
Afirmație gratuită: „Pentru prima dată după Revoluție, hoția a fost oficializată prin lege!”. Ce spui, Franz? Cine a oficializat prin lege eliberarea din detenție fără motiv de fond a zeci, chiar sute de condamnați pentru corupție, aproape toți clienți ai PSD? Actuala guvernare, cumva, sau vechea echipă a lui Dragnea, Nicolicea, Iordache, Tăriceanu, inclusiv nea Ciolacu cel de azi?
Bomboana pe tort în materie mi se pare a fi revocarea abuzivă a celei care a fost în România campioana anticorupție, izgonită din țară, dar pusă în valoare la nivel european.
Plus, încă o bomboană pe același tort, PSD este singurul partid, al cărui fost lider tocmai stă după gratii, exact pentru motive de corupție. Asta nu-i hoție, domnu’ Ciolacu’? Ai?
O societate fără hoție și corupție înseamnă o societate de oameni cinstiți, onești, corecți, ceea ce mi se pare imposibil atunci când minciuna este socotită un pamplezir – îmi permit să repet vorba caragialească.
Firește, nu sunt eu potrivit să stabilesc dacă este delict, contravenție sau păcat. Dar pretind că, dacă o tolerăm din copilărie, nu va putea fi eradicată mai târziu.
Pe lângă toate celelalte argumente cu care specialiștii susțin cauza educației sexuale, ar fi o greșeală să nu observăm cum orice minciună tolerată ca inofensivă la vârste fragede poate deveni mai târziu obișnuință de nestăpânit.
Citeşte şi:
