După aproape un secol și jumătate de la inventarea becului, s-a aprins, în sfârșit, lumina și în mai multe case izolate din Munții Apuseni.
Nu s-a întâmplat ca prin minune, ci doar pentru că mai mulți voluntari coordonați de Asociația Energia Inteligentă (AEI) au urcat pieptiș – cu echipamente grele ridicate la deal chiar și în carul cu boi – ca să le monteze oameniilor de pe munte, gratuit, panouri solare de înaltă performanță.
E trecut de 11:30 când punem pentru prima oară piciorul în curtea din spatele casei lui Petre Sicoe. După câteva zile de potop, ploile s-au oprit. Acum arde soarele, iar din iarba grasă se ridică o căldură înăbușitoare care ar face orice orășean să tânjească după răcoare.
Dar pe omul de la munte, îmbrăcat în haine de lucru și cu cizme verzi din cauciuc în picioare, zăpușeala asta nu pare să-l deranjeze. Altceva îl preocupă.
Își lasă spre ceafă șapca decolorată și poveșteşte că - în cei 20 și ceva de ani de când are casă aici, în satul Modolești din comuna Întregalde (jud. Alba), n-a mai văzut ploi și inundații ca zilele trecute.
Povestește că în asemenea hal s-a umflat firul de apă care ropotește acum inofensiv la câțiva metri de noi, că era gata-gata să rupă malul pe care stăm acum și să-i ducă la vale casa, cu acareturi cu tot.
Firul de apă care era să-i ia casa lui Petru Sicoe
Sicoe locuiește aici, la poalele unui povârniș. Și n-are viață ușoară. Dar nici n-o duce la fel de greu ca vecinii lui din deal.
Apropierea de apă - chit că era să-l coste agoniseala de-o viață, la inundații - îi și ușurează traiul, de obicei.
Unde mai pui că godpodăria lui e branșată la curent electric. E ultima casă până la care au ajuns stâlpii și cablurile. Mai sus de Petre Sicoe, pe munte, casele nu mai au curent.
De altfel, lumea multă care s-a adunat în curtea omului n-a venit să stea de vorbă despre inundații, ci despre cum o să reușească o mână de voluntari să ducă electricitatea în casele izolate de pe munte.
Zeci de case izolate, în care noaptea nu se aprinde becul
Cât vorbim despre inundații și despre viața la munte, pe lângă noi trec vreo câțiva oameni cu niște cutii de carton în brațe. Le duc cu grijă, una câte una și le rostuiesc pe mărimi într-un car cu roți din fier, la care sunt înhămați doi boi robuști.
Încărcarea panourilor solare în car
În cutii sunt piese de panouri solare. Unele cântăresc și câteva zeci de kilograme. Și cum cu mașina nu se poate urca pe panta îngustă și abruptă care duce la locuințele izolate, carul cu boi a rămas singurul mijloc de transport cu care pot fi urcate panourile solare pe munte.
Pentru oamenii care locuiesc în astfel de gospodării izolate, Asociația Energia Inteligentă (AEI) a dat startul campaniei ”Energie pentru Viață”. În câteva luni de muncă, Asociația a atras sponsori și a identificat, prin păduri și pe pășuni, gospodăriile care au cea mai mare nevoie de electricitate.
Președintele AEI, Dumitru Chisaliță, ne-a povestit că, inițial, și alți oameni din comuna Întregalde ar fi putut primi panouri solare. Dar că, din păcate, unii n-au mai apucat să o facă.
Învinși de greutățile vârstei și ale traiului pe munte, doi bărbați au acceptat să își părăsească locuințele și să se ducă la azil pentru restul zilelor lor. Iar un altul, care locuia singur pe munte, a plecat spre o stână și a dispărut prin păduri. Nimeni n-a mai auzit nimic despre el.
Dar cum numărul oamenilor care locuiesc în case izolate și fără curent electric nu e deloc mic, panourile solare și-au găsit repede întrebuințarea.
În cele 11 sate ale comunei Întregalde locuiesc 577 de oameni. Iar mai mult de 20 de gospodării din satele Molodești, Iliești și Popești nu sunt încă branșate la electricitate.
Aflat la primul mandat, primarul comunei, Victoria Moga, ne spune că e pe cale să rezolve problema la 17 dintre aceste case, printr-un proiect guvernamental, desfășurat prin Administrația Fondului de Mediu.
Victoria Moga, primarul comunei Întregalde
Primăria Întregalde a lansat deja o licitație pentru a selecta o firmă care să aducă și să monteze panourile solare. Câștigătorului, primăria îi va plăti - din bani de la Guvern - 357.142 de lei.
Problema este că Guvernul nu dă bani de panouri solare decât pentru casele situate la mai mult de 2 kilometri de rețeaua de distribuție a curentului electric.
Pentru gospodăriile aflate la distanță mai mică de rețea, Executivul consideră că distribuitorii de curent ar trebui să facă branșamente.
Doar că distribuitorii ar trebui să cheltuiască sume uriașe de bani, fără niciun câștig, ca să își întindă rețelele peste munți. Așa că n-o fac.
Potrivit unor statistici din 2018, în România erau nu mai puțin de 52.000 de locuințe fără curent electric. Iar în 9.000 dintre ele, nu exista nicio speranță să se aprindă becul prea curând.
Tocmai pentru 5 familii care trăiesc în astfel de gopodării - la care rețeaua de curent nu va ajunge, probabil, niciodată - AEI a creat proiectul ”Energia pentru Viață”.
Dumitru Chisaliță, inițiatorul campaniei Energie pentru Viață
”Ne-am dorit ca și acești oameni să trăiască în condiții de normalitate. Media lor de vârstă este 74 de ani. Dar vrem ca orice zi în plus pe care o trăiesc să fie una câștigată pentru ei. Și să aibă, în sfârșit, lumină în case”, spune Dumitru Chisăliță.
Cum urcă lumina pe munte, în carul cu boi
Încărcat cu panouri solare, carul începe se urce pe munte.
Un bărbat vânjos, ars de soare, merge în față și mână boii. Vocea îi răsună printre arborii care acoperă pantele tot mai abrupte.
”Hai în față! Io, ho! Hai în față!” se aude de deasupra, de pe povârniș.
După nici câteva minute, cărarea pe care urcăm, în urma carului, se scufundă într-un noroi păstos. Dezorientat, unul dintre boi se așază și refuză să mai tragă.
Un bou s-a așezat pe cărarea noroioasă și refuză să mai tragă
Oamenii din jurul carului încep să se agite. Vorbesc între ei și caută o soluție.
- Ia dă-mi schimbătorul! glumește bărbatul care mână boii, întizând mâna după un bici. Începe să meșterească ceva la jugul boilor, în vreme ce alți bărbați se opintesc să împingă carul.
- Le-om duce și noi pe astea cu mâna, mno, dacă nu mai vrea să tragă, spune un bărbat solid, cât îşi trage sufletul.
Minutele trec și boul rămâne așezat pe potecă. Oamenii se opintesc și încearcă să împingă carul.
În cele din urmă, boul se ridică. Dar tot nu mai vrea să urce la deal.
Unul dintre bărbaţi ne spune să urcăm înainte. Că poate s-or fi speriat bietele dobitoace - obișnuite doar cu stăpânii lor - să vadă atâta lume!
Urcăm mai departe. Și după minute bune, din pâlcul de pădure pe care l-am lăsat în urmă se aude vocea blândă, dar fermă a bărbatului care mână boii: ”Hai înainte! Io, hei!”. E semn că, în sfârșit, boii trag carul.
Merg în sus, pieptiș, pe o cărare șerpuită. Dogoarea care se ridică din iarbă face aerul aproape irespirabil.
Cărarea șerpuită și abruptă spre casele fără curent
În spate se înalță un munte pe care floarea de colț crește la cele mai mici altitudini din țară.
În plan îndepărtat, muntele pe care floarea de colț crește la cea mai scăzută altitudine
E un drum frumos, sălbatic, dar greu. Pe măsură ce minutele trec, și unora dintre orășenii care trăiesc la munte și care participă la proiectul ”Energia pentru Viață” începe să li se taie răsuflarea.
”Dintre toate, la munte n-aș renunța niciodată!”
Printre o mulțime de oameni care se opresc des ca să își recapete răsuflarea, Relu Boțan urcă muntele cu pas sprinten.
E unul dintre gospodarii locului care va primi panouri solare de la Asociația Energia Inteligentă (AEI).
”Ne-am chinuit până acum cu de toate, lanterne cu baterii, generatoare... Dar nimic n-a mers prea bine. Bateriile țin puțin. Generatorul s-a ars repede.
Iarna e cel mai greu, mai ales cu urcatul până la casă. Tot ce iei cu tine sus trebuie să duci în spate. Dar ce să-i faci? Eu la munte nu pot să renunț.
Dimpotrivă, până acum am stat aici, dar am și coborât să mă duc la muncă. Sunt gestionar de depozit la Teiuș. Dar mă gândesc să mă mut sus aici. Pot să cresc animale. N-o să fac avere pe munte. Dar nici nu îmi trebuie”, spune Relu Boțan.
Bărbatul ştie că pe muntele pe care vrea să se mute sunt și animale sălbatice. Dar nu urși sau lupi, ci mai mult căprioare și mistreți.
Relu Boțan (45 de ani) vrea să se mute cu familia pe munte
La 45 de ani, omul povestește că are soție și două fiice. Fetele ar vrea să trăiască pe munte. Soția, însă, nu e chiar așa de încântată de idee.
Ioan Dumitraș și bătrânețile departe de familie
După vreo jumătate de oră de urcuș greu, ajungem la gospodăria lui Ioan Dumitraș. Are 86 de ani și spune că a crescut chiar aici, în casa în care acum locuiește singur.
Casa lui Ioan Dumitraș
Își amintește că, de nevoie, a trăit și la oraș câtă vreme a muncit la fabrica de cărămidă de la Sântimbru. Dar, odată ieșit la pensie, s-a retras cu soția aici, în casa de pe munte.
Ioan Dumitraș (86 de ani) trăiește singur pe munte
Între timp, însă, soția i s-a îmbolnăvit. A suferit o operație grea la inimă și nu mai poate urca muntele.
Silvia Lazăr - unul dintre cei 6 copii ai lui Ioan Dumitraș - spune că, totuși, părinții ei reușesc să se mai întâlnească, o dată la câteva zile.
- Ne vedem cu toții jos, în vale. Noi o aducem pe mama acolo, iar tata coboară de pe munte. Chiar cu o zi înainte a coborât, spune femeia.
Silvia Lazăr, fiica lui Ioan Dumitraș
Ioan Dumitraș spune că, deși merge în băț, nu-i vine greu să coboare de pe munte. Urcușul, însă, a început să-i cam pună probleme, de la o vreme. Dar se descurcă.
Când îl întrebăm de ce nu se duce să trăiască iar în vale, octogenarul se dă un pas în spate, face ochii mari și ne fixează cu privirea să vadă dacă a înțeles bine:
- Să plec din casa mea? Nu se poate!! Păi cum, eu aici, în casa asta, vreau să mor!
Angajații de la Ostenweg aduc panourile solare la casa lui Ioan Dumitraș
I se umplu ochii de lacrimi pentru o clipă. După care ceva din curte îi atrage atenția: carul cu panouri solare ne-a ajuns, în sfârșit, din urmă.
- Ia să mă duc eu, că văd că nu dezleagă nimeni boii ăia, spune Ion Dumitraș și o ia la pas, încet, încet, spre carul încărcat.
Ioan Dumitraș alături de consăteanul care i-a urcat cu carul ponourile solare pe munte
Familia lui Ioan Dumitaș i-a instalat acestuia un panou solar pe casa de pe munte. Dar era unul cu capacitate mică și fără echipamente de stocare a energiei, așa că îi era de folos doar ca să aprindă lumina și, uneori, televizorul, dar numai în timpul zilei.
Investiții de mii de euro pentru fiecare casă
Panourile solare au fost aduse și instalate de două firme din Mediaș (în care sunt asociați membri ai familiei de întreprinzători Baciu din Mediaș - n.red.). Una dintre firme se numește Ostenweg Sysplan SRL și se ocupă cu montarea de panouri solare în străinătate. Iar cealată firmă se numește Electrocape SRL.
Reprezentantul firmei ne-a explicat că nu montează doar panouri solare, ci și un întreg sistem electric și capacități de stocare.
Cu alte cuvinte, panourile se vor așeza pe sol și vor asigura un consum instant de energie suficient pentru un frigider, un televizor și 3 becuri. În casă se construiește o rețea electrică și se montează întrerupătoare.
De asemenea, sistemul va avea acumulatori care să stocheze energie care să poată fi consumată pe durata nopții.
Per total, dacă un gospodar de pe munte ar vrea să își monteze pe banii săi un astfel de sistem, ar trebui să scoată din buzunar vreo 2.000 de euro.
Reprezentantul firmelor de panouri solare ne-a spus că ne oferă orice informații tehnice ne interesează, dar nu dorește să-i fie publicat numele și nici alte detalii despre firmele pe care le reprezintă. Motivul: nu a participat la proiectul ”Energia pentru viață” în cautare de publicitate.
Echipele celor două societăți au muncit întreaga zi de vineri la casa lui Ioan Dumitraș. Apoi, de sâmbătă dimineața - împreună cu membrii Asociației Energia Inteligentă (AEI) - au luat iar calea muntelui ca să monteze panourile solare promise și la celelalte 4 locuințe izolate.
Rămâne să aflăm dacă - pe lângă ajutorul concret pe care l-a dat celor 5 familii izolate - proiectul ”Energia pentru Viața” va avea și darul de a-i inspira pe alții să ducă lumină oamenilor care au cea mai mare nevoie de ea.
Citește și:
