Rețeaua de termoficare din București trece în aceasta iarnă prin cea mai neagră perioadă a sa. Sute de mii de bucureșteni stau în frig în case și se spală cu apă încălzită la aragaz, uneori săptămâni la rând.
Vremuri pe care le speram definitiv apuse au revenit în viața multor bucureșteni în această iarnă.
În jurul subiectului, „scena” este ocupată de politicieni ocupați să dea vina unul pe altul, de frustrările oamenilor manifestate tot mai vocal, de calcule și promisiuni fără acoperire.
În timpul acesta, însă, monstrul de 954 km de conducte groase (magistrale), 1.027 de puncte termice și 2.963 de km de conducte mai subțiri este ținut în viață de oameni care lucrează de zeci de ani în sistemul de termoficare din București.
Oameni care au văzut an de an cum se degradează sistemul și pentru care avariile tot mai multe și tot mai dese înseamnă muncă, stres, găsirea de soluții sub o tot mai mare presiune.
Am vorbit cu oameni care lucrează de zeci de ani în sistemul de termoficare bucureștean și au fost de acord să povestească pentru cititorii SpotMedia.ro cum am ajuns în acestă situație critică și ce este în spatele spectacolului zilnic dat de politicieni.
Adrian Gîtlan, director adjunct (23 de ani de termoficare): În urmă cu 23 de ani, rețeaua funcționa la presiuni de până la 13 atmosfere. Azi, abia dacă mai suportă 3-4
Directorul adjunct al Companiei Municipale Termoenergetica SA, Adrian Gîtlan, lucrează în termoficarea Bucureștiului de 23 de ani.
A pornit ca muncitor necalificat. Mai târziu a fost cititor de contoare, inginer, șef de secție, inginer- șef și director de producție. Iar acum face parte din conducerea companiei.
Își amintește că, în urmă cu 23 de ani, rețeaua de conducte era într-o stare mult mai bună. Funcționa la presiuni mari, de până la 13 atmosfere. Azi, abia dacă mai suportă 3-4 atmosfere.
Cum a ajuns uriașul sistemul în starea jalnică de azi? E foarte simplu, susține Adrian Gîtlan.
”A fost subfinanțat multă vreme. N-au fost bani. Înainte eram regie și ne numeam RADET. Iar la RADET au fost ani în care abia s-au găsit bani pentru salarii. Pentru reparat rețeaua nu rămâneau. S-au adunat datorii. De asta a și ajuns RADET în faliment.
În ultimii 15 ani, sistemul de termoficare a avut vreo 30 de directori, cred. Și fiecare a venit cu viziunea lui. Unde te aștepți să ajungi cu modul ăsta de lucru?”, spune Adrian Gîtlan.
Directorul adjunct spune că, acum 23 de ani, nu mai puțin de 7.500 de salariați aveau în grijă un sistem de termoficare în stare relativ bună. Poate că erau, totuși, cam mulți oameni!
Acum, însă, mai sunt 3.200 de oameni (dar au fost și doar 2.800) care trebuie să țină în funcțiune conductele ciuruite, din care curg mii de tone de apă în fiecare oră și care pocnesc pe toate părțile.
Acum, mai mult ca oricând, în termoficare e nevoie de oameni care știu meserie. Și, din păcate, chiar atât de mulți nu sunt. Cei mai în vârstă se pensionează. Iar tinerii nu se îngrămădesc să le ia locul.
Ar fi nevoie ca de aer, în anii care vin, de muncitori necalificați, de instalatori și de sudori, spune Adrian Gîtlan.
Problema e că, dacă emigrează, un sudor, spre exemplu, poate spera la un salariu lunar cuprins între 3.000 și 7.000 de euro. La Termoenergetica, ar lua în mână între 2.500 și 4.500 de lei pe lună. Și asta, dacă sudează 8-10 ore pe zi prin galeriile jilave de sub oraș, pline de noroi și de abur gros și înecăcios care se ridică din conducte.
Așa că înlocuirea conductelor merge greu.
Până prin 2018 se schimbau doar vreo 10 km pe an (adică puțin peste 1% din totalul care ar trebui înlocuit). În 2020 - cu firme private pe care le-a contractat și cu ajutorul companiei municipale Energetica Servicii - s-au înlocuit 23,5 kilometri de conductă.
Cât a contat această dublare a numărului de kilometri înlocuiți e greu de spus. Cert este că sistemul merge astăzi mai prost decât iarna trecută.
Directorul adjunct al Termoenergetica SA nu se ferește să admită că până acum lucrările de înlocuire a conductelor - chiar dacă au fost mai susținute în ultimii ani - n-au reușit să oprească degradarea sistemului.
”Orice noapte în care bucureștenii nu au probleme cu căldura este o reușită, la cât de degradat e sistemul. În cele mai multe cazuri, reușim să furnizăm fără sistări pe durata nopții. Dar nu reușim întotdeauna”, spune directorul adjunct al Termoenergetica SA.
L-am întrebat pe Adrian Gîtlan câtă conductă magistrală ar trebui să se schimbe ca să vină dimineața liniștit la birou, fără să se aștepte ca rețeaua să pocnească, din moment în moment, și să lase mii de bucureșteni în frig.
”Eu consider că odată cu realizarea modernizărilor care urmează (adică înlocuirea a 260 de km de conductă pentru care se va plăti, în proporție de peste 75%, cu bani europeni), situația se va îmbunătăți.
Nu că nu vor mai apărea avarii după aceea! Tot vor rămâne sute de kilometri de înlocuit! Dar prin proiectele despre care v-am spus, se vor înlocui cele mai uzate segmente de rețea.
Și, apoi, cu programul nostru de mentenanță, sperăm să ajungem să ținem lucrurile sub control.
Dar, sigur, e un sistem în care trebuie investit continuu. Dacă la un moment dat va fi iarăși subfinațat, problemele or să reapară!”, a mai spus Adrian Gîtlan.
Când se vor finaliza aceste lucrări? E greu de spus.
Compania municipală Termoenergetica Servicii SA a întocmit deja documentația pentru a înlocui 60 de kilometri de conductă uzată. Problema este că, doar cu muncitorii săi, compania nu poate lucra atât de mult.
Așa că primarul Nicușor Dan vrea să lanseze o licitație și să contracteze firme care să lucreze cot la cot cu compania municipală.
În plus, Primăria Capitalei a semnat deja un contract și va primi 280 de milioane de euro nerabursabili de la Comisia Europeană (la care va pune 50 de milioane de euro din bani proprii) ca să schimbe circa 200 de kilometri de conductă veche.
Potrivit unei declarații făcute de primarul general Nicușor Dan pentru RFI, aceste lucrări sunt programate să se desfășoare în perioada 2022 - 2025. Asta, dacă vor fi suficienți oameni care să lucreze.
Constantin Vizitiu, șef de dispecerat (17 ani de termoficare): Întreaga rețea a îmbătrânit cu un an. Și e mai greu de lucrat cu ea
Termoenergetica SA a transmis, în repetate rânduri, vara trecută, la solcitarea SpotMedia.ro. că înlocuiește tocmai cele mai uzate țevi din rețea. Și că, în consecință, nu există motive ca în această iarnă să avem mai multe avarii.
Dar inventarierea avariilor e o chestiune de natură tehnică. De fapt, cam toată conducta veche de termoficare e plină de găuri. ”Avarie” se numește doar gaura din țeavă pe care muncitorii merg să o peticească. Celelalte nu sunt declarate nicăieri.
Așa că, indiferent care e numărul de avarii, cert e că sistemul de termoficare funcționează tot mai prost, de la un an la altul. De ce se întâmplă așa?
Șeful dispeceratului Termoenergetica SA, Constantin Vizitiu, spune că o explicație există.
”A mai trecut un an peste întregul sistem de termoficare. S-au înlocuit conducte, dar el s-a degradat ca întreg.
Un an în plus pentru segementul de rețea din Colentina, care e, să spunem, de prin anii '80, are un anume efect. Dar pentru o porțiune mai veche de rețea, anul care a trecut are un alt efect.
Degradarea sistemului a fost, inițial, mai lentă. Dar apoi, de la un anumit moment, a devenit exponențială”, a precizat Constantin Vizitiu.
Vizitiu e inginer de instalații, are 42 de ani și în ultimii 17 a muncit la dispeceratul de termoficare.
Treaba lui și a dispecerilor pe care îi conduce e să decidă - în colaborare cu colegi de la centrale de termoficare - în ce condiții să circule apa prin rețeaua de conducte de sub București, astfel încât numărul de bucureșteni care primesc căldură să fie cât mai mare.
Dacă dispecerii ar greși, conductele ar risca să pocnească. Deși, de la o vreme, conductele pocnesc oricum, chiar dacă dispecerii fac alegerile corecte.
În dispecerat nu e nici noroi și nici abur înecăcios. Dar munca nu e ușoară nici aici. Toți dispecerii sunt ingineri de instalații, care trebuie să calculeze cantități, debite și presiuni pentru apa din rețea.
Și cu cât țeava e mai veche și mai fragilă, cu atât mai dificilă devine fiecare operațiune. Toate astea sunt lucruri pe care nu le poți învăța la un curs de calificare de 6 luni, spune Constantin Vizitiu.
”Sistemul permite ca, atunci când se sparge o conductă, să alimentezi o zonă din rețea și pe alte trasee. Sigur, posibilitățile nu sunt infinite.
Ai nevoie de niște ani ca să capeți stăpânirea de sine de care ai nevoie să iei o decizie. Pentru că, dincolo de efectele în rețea, decizia implică alocare de resurse.
Manevrele în sistem nu se fac automat. Poți decide să închizi o vană. Dar nu o poți face printr-o apăsare de buton. Niște oameni merg pe teren să o închidă.
Și, uneori, când ajung unde trebuie, oamenii găsesc un cămin plin cu apă (fierbinte, care-i împiedică să închidă vana - n.red.). Sau dau peste o mașină parcată pe capacul de acces (în galeria unde e vana - n.red.). Și trebuie să găsești alte soluții”, spune Constantin Vizitiu.
Șeful dispeceratului spune că, în mod clar, e mai greu de lucrat cu rețeaua de termoficare astăzi decât era acum 17 ani, când s-a angajat el aici.
Se bazează mult pe experiență, mai ales că are de supervizat operațiuni complexe - care se întind pe durata mai multor zile - și pe care trebuie să le ducă la bun sfărșit.
Uneori, bucureștenii nici nu află că s-au făcut manevre în rețea, spune Constantin Vizitiu. Alteori, caloriferele se încălzesc mai greu.
Digitalizarea sistemului de termoficare i-ar fi ajutat pe dispeceri.
Spre exemplu, în loc de harta tipărită pe care o folosesc acum la calculele pentru redirecționarea fluxul de apă prin rețeaua de conducte, le-ar fi fost mai utilă una digitală. Aceasta le-ar fi afișat variante de traseu pentru redirecționare.
Un proiect de digitalizare - care includea inclusiv instalarea unei astfel de harți - a început în urmă cu mai mulți ani. S-a instalat tehnologie de monitorizare în 836 dintre cele 1.027 de puncte termice. Dar apoi totul s-a blocat și nimeni nu știe când s-ar putea termina proiectul.
Momentan, se lucrează cu câtă digitalizare s-a făcut, dar și cu registre de parametri și cu harta de carton pe perete.
Dispecerii s-au obișnuit așa. Sunt cu toții ingineri de instalații. Când am ajuns noi în dispecerat, erau la serviciu Alexandru Constantin, care lucrează la dispecerat din 1990, și Romeo Constantin, care e în sistem din 1985.
Adrian Untea, directorul direcției mecano-energetice (21 de ani de termoficare): Iarna nu e doar pentru intervenții la avarii. Înlocuim și conducte
Adrian Untea își amintește că și-a început cariera în termoficare din studenție. Mai întâi a făcut releveuri (desene tehnice ale unor segmente din sistem – n.red.).
Apoi, a lucrat ca inginer de rețea primară, în zona Berceni, vreme de 10 ani. A devenit apoi adjunct de șef de secție, șef de secție, inginer-șef, iar din 2018 e director de direcție.
În 2013, a devenit doctor în domeniul lui, la Politehnică, sub tutela Universității Paris 10. Teza și-a făcut-o pe sisteme de încălzire hibride.
Acum are în subordine o secție a Termoenergetica SA care înlocuiește conducte magistrale uzate.
E mare nevoie de toate aceste lucrări, indiferent de anotimp, de vreme ce reparațiile făcute până acum n-au fost suficiente pentru a încetini ritmul în care se degradează rețeaua de termoficare.
Ar fi nevoie de un număr mai mare de kilometri de conductă înlocuiți pentru ca prăbușirea sistemului să se oprească, ne explică Adrian Untea.
Abia de la acel moment, orice nouă reparație va contribui nu doar la evitarea avariilor, ci la creșterea treptată a performanțelor întregului sistem.
”Lucrăm și iarna, în regim de șantier (cu program de 10 ore pe zi - n.red.). E posibil ca aceste lucrări să nu apară pe listele de pe site-ul Termoenergetica SA, pentru că ele nu afectează consumatorii. Reușim să izolăm anumite sectoare de conductă și să alimentăm alternativ consumatorii”, ne-a spus Adrian Untea.
Dintr-o galerie de termoficare din Colentina, muncitorii au scos saci întregi de seringi și o mulțime de saltele mizerabile
Directorul de direcție ne-a arătat cum se lucrează în vestul Capitalei, pe un șantier unde o echipă - formată din inginer, maistru, sudori, instalatori și muncitori necalificați - înlocuiește un segment gros de conductă magistrală.
Am ajuns pe șantier pe la orele prânzului. Începuse să plouă și se lăsase frig.
Prin noroi, muncitorii încă își vedeau de treabă prin galerii. Tăiau bucăți dintr-o conductă groasă și le pregăteau de montaj.
Inginerul care coordonează echipa, Florin Friptu, ne-a explicat cum se muncește.
Întâi se curăță galeria. Și nu-i treabă ușoară. Dintr-o galerie de termoficare de prin Colentina, muncitorii au scos saci întregi de seringi folosite de dependenți de droguri și o mulțime de saltele mizerabile.
Apoi, se taie și se scoate țeava veche. Și abia poate fi montată conducta nouă.
Țeava e dată mai întâi cu grund. Apoi, se sudează. La final, înainte să se închidă galeria, țeava e acoperită cu un material izolator.
E mult de lucru la schimbarea fiecărei bucăți de țeavă. Și nimic nu se poate face fără deranj.
”Cât durează să înlocuim o conductă depinde de mulți factori. De vreme, spre exemplu. La mai puțin de minus 10 grade nu poți suda.
Depinde de zona în care lucrezi și la ce adâncime trebuie să sapi. Dacă e teren liber, merge mai repede. Dacă sunt curți sau străzi, e mai complicat.
Aici lucrăm lângă o benzinărie și chiar acum nu sudăm din cauză că trebuie să vină cisterna să alimenteze pompele.
Alteori, ca să ajungi la conductă trebuie să dărâmi pomi. Și asta în sine e complicat, din cauză că e o problemă de mediu.
Sau dai peste tot soiul de situații neprevăzute.
La cea mai mare adâncime, în subteran, e conducta de canalizare. Apoi conducta noastră de termoficare. Iar deasupra tot restul: gaze, cabluri de curent, de Internet etc. Uneori nici știi că sunt acolo, înainte să te apuci de treabă. Și când dai peste ele, chemi proprietarul să le mute, stai după el ...
Așa lucrăm. Sunt șantiere care fac deranj. Dar gândiți-vă așa: când vi se sparge o țeavă în baie, nu trebuie să spargeți faianța ca să reparați?
E cam același lucru și aici. Numai că noi, ca să reparăm țeava, trebuie să spargem strada”, spune Florin Friptu.
Lucrează în termoficare de 27 de ani. Îi plac șantierele, chiar dacă vara e prea cald, iar în restul timpului e ba prea frig, ba curent, ba noroi. Și crede că merită să continue să înlocuiască țevile de termoficare.
Adrian Untea spune că nici el nu vede o altă cale.
”Avem acest sistem de termoficare și, în condițiile date, e cel mai eficient cu putință. Ce alternative ar fi? Și dacă ai vrea să treci alimentarea orașului pe gaz, tot ar trebui să sapi și să faci infrastructură.
Dar ai crea alte probleme, printre care unele de poluare. Mult mai mult sens are să reabilităm acest sistem. Chiar dacă e mult de muncă la el”, crede Adrian Untea.