Ce este și cum funcționează TikTok (II) – creativitate și algoritmi

• Efectul „înghețării creierului” provenit dintr-un flux video infinit, diversificat și repetat la infinit, produce cu mare ușurință dependență.
• Cei care studiază de mai mult timp acest fenomen spun că TikTok este rețeaua socială cea mai adictivă dintre toate.
ciprian.mihali

profesor

Ciprian Mihali predă din 1992 filosofia contemporană la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A ținut cursuri despre spațiul public ca profesor invitat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București. Doctor în filosofie din 2000 al Universităților din Strasbourg și Cluj-Napoca, a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte țări din Africa de Vest în perioada 2012-2016.

Am citit multe articole și am urmărit multe emisiuni în ultima lună încercând să înțeleg fenomenul TikTok. Atunci când o aplicație ajunge la peste 1 miliard de utilizatori în mai puțin de trei ani și marea majoritate dintre noi (cu excepția marii majorități a copiilor noștri) nu știe nimic despre ea, înseamnă că noi suntem cei complet neadaptați la vremea noastră.

Vom spune că este o aiureală? Vom spune că este un pericol? Că este o joacă de copii? Putem să spunem ce vrem, câtă vreme o facem din postura unor neștiutori care aleg deliberat să ignore o parte din viața celor din jurul nostru, mai ales o parte din viața copiilor noștri. Dar ignorând în continuare asemenea fenomene planetare nu înseamnă că lucrurile nu merg mai departe.

Ce este și cum funcționează TikTok? (I)

Aș spune de la bun început că sub ochii noștri crește generația TikTok. Un studiu recent din Franța semnala că jumătate dintre copii de gimnaziu și de liceu din această țară folosește această aplicație, care a detronat spectaculos într-un timp foarte scurt, și cel puțin pentru această categorie de vârstă (10-18 ani), toate celelalte rețele sociale.

ADVERTISING

Această generație, complet digitalizată, cu aptitudini digitale superioare tuturor celorlalte aptitudini personale, s-a refugiat de circa trei ani pe TikTok. A făcut-o ca să scape de efectul copleșitor al mass-media asupra lor, a făcut-o ca să se separe de locurile frecventate de părinții lor, a făcut-o ca să se exprime exact așa cum dorește, fără teama de a fi judecați de cei din jur.

Este un spațiu care decupează realitatea în părți foarte mici (între 15 și 60 de secunde), pe care o tratează cu ironie, cu talent sau cruzime, cu extaz sau cu sarcasm, dar o face în felul ei creativ. Este spațiul unei altfel (și la fel de false) democrații, care oferă fiecăruia șansa ori iluzia de a deveni celebritate fiind exact ceea ce este sau imitându-i pe cei cu care se identifică.

Este o lume în care pre-adolescenții și adolescenții își inventează și își exprimă propria autenticitate prin dans și video, menite să le refacă încrederea în ei înșiși și potențialul relațional (de aceea interzicerea brutală a TikTok din partea părinților poate să fie un gest foarte riscant).

Așa cum bine se exprima un jurnalist american, TikTok este aplicația care nu-ți cere să pretinzi că te afli pe internet pentru un motiv serios. Tot ce ai de făcut este să ții ochii lipiți de ecran și să faci să defileze pe verticală, într-o serie infinită și aleatorie, scurt-metrajele postate de prieteni și necunoscuți, de vedete și de anonimi.

Efectul „înghețării creierului” provenit din acest flux video infinit, diversificat și repetat la infinit, produce cu mare ușurință dependență. Cei care studiază de mai mult timp acest fenomen spun că TikTok este rețeaua socială cea mai adictivă dintre toate, datorită algoritmului său unic și reactiv, despre care voi vorbi pe scurt mai jos. De altfel, însuși logoul platformei, o notă muzicală cu umbre fluorescente pe fond negru, e menit să inducă astfel de efecte psihedelice, imitând strălucirea globului disco printre dansatorii de pe ringul de dans.

Ce anume dă aplicației forța sa de viralizare printre tineri? Voi indica pe scurt două răspunsuri.

1. Este cea mai creativă dintre toate rețelele sociale. Iar această creativitate nu are niciun fel de reguli, nici măcar regula originalității. Cei care aspiră să devină „creatori de conținut” pe TikTok  (visul multor tineri care au crescut literalmente cu telefonul lipit de mână și cu un deget pe declanșatorul înregistrării video) încep aproape întotdeauna prin a imita: fie mișcările de dans ale unei vedete din rețea, fie versurile vreunei melodii la modă, fie situații.

Un specialist în cultura digitală chineză spune într-o lucrare recentă că faptul de a copia face parte din tradiția chineză: ne amintim toate fake-urile chinezești care au invadat lumea occidentală, urmate apoi de copii ale aplicațiilor numerice și azi de acest produs prin excelență al inteligenței artificiale care este Tiktok. A copia este o formă de libertate, iar TikTok este spațiul în care această libertate se manifestă pe deplin.

Tinerii devin creativi imitând, creează conținuturi și forme culturale (da, întrucât pentru ei a dansa în fața telefonului rezemat de un pervaz e un gest de apartenență la o cultură) reproducând de milioane de ori o mișcare, un pas, o mișcare a buzelor. Ar merita o discuție întreagă numai chestiunea limitelor creativității pe Tiktok (de la veritabile produse artistice până la produse de o vulgaritate și o obscenitate insuportabile), dar aș reține acum doar ideea că, foarte probabil, ne aflăm în fața nașterii unei noi culturi a creativității și interacțiunii umane, care va modela lumea post-pandemie în care tiktokerii de azi vor deveni adulți.

2. Este o aplicație care a înțeles perfect cum să pună la muncă datele și inteligența artificială. Din punct de vedere tehnic, TikTok își datorează fără îndoială succesul unui algoritm extraordinar de performant, al cărui secret e la fel de bine păstrat ca secretele Vaticanului sau rețeta Coca-Cola. Un algoritm care se bazează pe o cantitate de informație gigantică, recoltată cu o eficacitate inimaginabilă.

Ceea ce face diferența față de orice altă rețea socială este că imediat ce ți-ai deschis un cont, ești inundat fără să știi de ce, fără să te aștepți, de un flux nesfârșit de mini-filme care defilează singure pe ecran. Dar ceea ce dă cu adevărat forță aplicației este obsesia creatorilor ei de a realiza algoritmul perfect, acela grație căruia telefonul din mână, aplicația de pe el, ar ajunge să ne cunoască mai bine decât ne cunoaștem noi înșine.

Mai concret, fiind o aplicație exclusiv reactivă, TitTok colectează o infinitate de date despre utilizator: de la cele banale (modelul telefonului, localizarea, durata folosirii aplicației) până la cele mai subtile: cât timp ai privit un video, ce culoare de fond preferi, ce melodie, ce fel de persoane, ce fel de cuvinte sau de mișcări te-au atras în acel video pe care ai decis poate să-l revezi. Altfel spus, aplicația operează într-un timp foarte scurt și de la bun început trieri de informații care conturează un profil, o buclă, o relație care devine intimă între utilizator și algoritm: fiecare îi dă celuilalt ceea ce îi place și tot mai mult. Pe măsură ce acest cerc se precizează, adică se face tot mai mic, nu mai ajungem practic să deosebim între interesele algoritmului și interesele noastre.

În acest fel e pe cale să se scrie o parte din viitorul nostru cultural și relațional. Minunata lume nouă pe care ne-o pregătește TikTok în „ecosisteme de divertisment digital” este lumea în care copiii noștri se retrag din lumea veche, cedându-și atenția, intimitatea și uneori și numărul de card al părinților pentru a căuta atenție, pentru a fi apreciați, pentru a se simți încrezători ori pur și simplu pentru a se deda improvizației artistice.

Voi încerca să vorbesc data viitoare despre părțile cu adevărat întunecate ale TikTok.

Criza școlii și profitorii ei

De la deznădejde la speranță, prin luptă

Până atunci o veste oarecum bună despre unul dintre tiktokerii ridicoli din România, „profu.online”: o mare parte (două treimi? trei sferturi?) din cei 525.000 de pretinși urmăritori ai săi sunt fake (mai precis, sunt conturi artificiale cumpărate la pachet, în care se amestecă nume și caractere rusești, arabe, chineze, thailandeze etc.). Încă o dovadă, desigur, că scopul lui Cumpănașu nu este crearea de conținut, ci tentativa tristă și disperată de a smulge un pic de atenție din partea unui public tânăr, care îl frecventează de multe ori doar pentru a-l ironiza sau batjocori. Copiii noștri nu sunt totuși chiar așa de naivi.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇