Războiul declanșat de SUA și Israel împotriva Iranului servește și ca teren de testare pentru utilizarea în luptă a unor arme noi sau mai puțin cunoscute.
Printre cele folosite de tabăra americano-israeliană au fost remarcate rachetele balistice cu lansare aeriană, un nou tip de dronă copiată chiar după drona iraniană Shahed-136 și racheta succesoare a modelului ATACMS, relatează AFP într-o analiză.
”Vrabia Albastră” israeliană
Cu rachete Blue Sparrow ('Vrabia Albastră') israelienii l-au ucis pe ayatollahul Ali Khamenei în bombardamentul de lansare a ostilităților efectuat în dimineața zilei de 28 februarie.
Armata israeliană a confirmat vineri că forțele sale aeriene au bombardat sâmbăta trecută complexul de clădiri oficiale din ”inima Teheranului” unde se afla buncărul militar subteran al lui Khamenei, operațiune la care au participat circa 50 de avioane de luptă.
Racheta Blue Sparrow, ce are o lungime de 6,5 metri și cântărește 1.900 de kilograme, este lansată de avioanele de vânătoare F-15 și urcă la o altitudine de aproximativ 100 de kilometri înainte de a coborî cu mare putere către țintă.
Dezvoltată de compania israeliană Rafael - care este foarte discretă asupra caracteristicilor rachetei - Blue Sparrow face parte dintr-o familie de rachete, alături de Black Sparrow ('Vrabia Neagră') și Silver Sparrow ('Vrabia Argintie'), toate concepute inițial pentru a servi drept ținte pentru testarea sistemelor de apărare antirachetă israeliene. De pildă, Blue Sparrow a fost dezvoltată în special pentru a testa eficacitatea interceptării rachetelor Scud-C/D de care dispunea Irakul.
În timpul războiului de 12 zile dintre Israel și Iran din iunie 2025, rachetele aerobalistice Blue Sparrow și Silver Sparrow au lovit diverse ținte la distanțe considerabile, de circa 1.000 de kilometri pentru prima și circa 2.000 de kilometri pentru a doua.
Raza de acțiune a rachetei Blue Sparrow permite lansarea acesteia de la o distanță sigură, fără a intra în zona în care avionul de vânătoare care o transportă poate fi doborât de sistemele antiaeriene inamice.
Drona LUCAS, Shahed-ul american
LUCAS este o dronă kamikaze low-cost, cu rază lungă de acțiune și cu un design care seamănă izbitor cu cel al dronei iraniene Shahed-136, din care este de altfel inspirată.
Întrebat despre această dronă la o conferință de presă joi, amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), responsabil pentru operațiunile din Orientul Mijlociu, a descris-o drept ”indispensabilă” în războiul aflat în desfășurare.
”La origine, este o dronă de concepție iraniană. Noi am pus mâna pe ea, am demontat-o, am copiat-o în SUA, am lipit pe ea un mic 'Made in America', am adus-o înapoi aici și acum tragem cu ea în iranieni”, a spus militarul american, adăugând că această nouă dronă a fost folosită în premieră chiar în prima zi a războiului și a fost lansată dintr-o țară din Golf pe care nu a precizat-o.
Drona LUCAS, denumire care este acronimul ”Low-cost Unmanned Combat Attack System” (sistem de luptă de atac neghidat cu cost redus), atinge o viteză de circa 140 km/h și are o rază de acțiune de peste 800 de kilometri.
Cu un cost de numai aproximativ 35.000 de dolari bucata, această dronă poate fi fabricată și utilizată în masă, o tactică similară celei aplicate de Iran în actuala sa ripostă împotriva Israelului și a bazelor americane din Golf, dar și de armata rusă în Ucraina, după ce Rusia a cumpărat mari cantități de drone Shahed din Iran și inclusiv tehnologia acestora, din drona iraniană Shahed-136 rezultând varianta rusească Geran-2.
Botezul focului pentru racheta PrSM
Racheta balistică tactică PrSM ”Precision Strike Missile” (rachetă de lovire cu precizie) este succesoarea rachetei ATACMS, pe care Statele Unite au oferit-o Ucrainei, după multe ezitări, pentru a lovi în profunzime pozițiile și echipamentele armatei ruse.
Lansată de asemenea de sistemele Himars, racheta PrSM a fost utilizată în premieră în operațiuni de luptă în războiul pornit pe 28 februarie de SUA și Israel împotriva Iranului.
În timp ce rachete ATACMS pot lovi ținte la o distanță de până la 300 de kilometri, raza de acțiune a rachetei PrSM depășește 400 de kilometri, iar pentru versiunile ulterioare această rază de acțiune ar putea fi extinsă la 1.000 de kilometri
Compania producătoare, Lockheed Martin, estimează că va putea fabrica anual circa 400 de rachete de acest tip și a semnat cu Pentagonul în martie 2025 un contract de circa cinci miliarde de dolari.