Clipitul asigură întreținerea esențială a ochilor, iar în mod normal clipim de mai multe ori pe minut fără să ne gândim prea mult la acest lucru. Un studiu recent, însă, ar putea să te facă să clipești conștient măcar în anumite situații. Asta pentru că oamenii de știință au descoperit că atunci când ascultăm ceva cu interes clipim mult mai rar.
Cercetătorii din Canada au descoperit că avem tendința de a clipi mai rar atunci când ascultăm pe cineva vorbind, mai ales în prezența zgomotului de fond.
„Am vrut să aflăm dacă clipitul este influențat de factorii de mediu și cum se leagă acesta de funcțiile executive. De exemplu, există o sincronizare strategică a clipirilor, astfel încât o persoană să nu piardă ceea ce se spune?”, explică punctul de plecare al studiului Pénélope Coupal, cercetătoare în psihologie la Universitatea Concordia din Montreal.
Pentru a răspunde la aceste întrebări, oamenii de știință au realizat două experimente cu un total de 49 de participanți, monitorizând numărul de clipiri în timp ce voluntarii ascultau propoziții citite cu voce tare. În cadrul experimentelor au fost modificate două variabile-cheie: condițiile de iluminare și nivelul de zgomot de fundal, care făceau mai ușoară sau mai dificilă înțelegerea mesajului.
La toți participanții, rata clipirilor a scăzut vizibil și constant în timpul citirii propozițiilor, în comparație cu momentele de dinainte și de după. Atunci când nivelul zgomotului de fond era mai ridicat, clipitul s-a redus și mai mult, scrie Science Alert.
Nu au fost observate diferențe semnificative ale ritmului de clipire în funcție de iluminare, ceea ce sugerează că efortul cognitiv necesar pentru înțelegerea vorbirii, și nu oboseala vizuală, a influențat acest comportament. Chiar dacă rata medie de clipire varia de la o persoană la alta, tendința de a clipi mai rar pe minut a fost constantă în întregul grup.
În concordanță cu studii anterioare, acest lucru indică faptul că clipim mai puțin atunci când creierul depune un efort mai mare pentru a interpreta sunetele.
„Nu clipim la întâmplare. De fapt, clipim sistematic mai rar atunci când sunt prezentate informații relevante”, a declarat Coupal.
Cercetătorii nu au analizat direct de ce gândirea și clipitul sunt conectate, dar propun câteva explicații. De pildă, creierul ar putea încetini ritmul clipirii pentru a reduce întreruperile informațiilor vizuale.
„Studiul nostru sugerează că clipitul este asociat cu pierderea de informație, atât vizuală, cât și auditivă. Probabil de aceea inhibăm clipitul atunci când este transmisă o informație importantă”, spune și cercetătorul în psihologie și inginerul acustician Mickael Deroche, de la Universitatea Concordia.
Alte cercetări arată că clipitul funcționează ca un fel de pauză mintală, în timp ce creierul procesează propoziții scrise sau reacționează la indicii emoționale. Un număr mai mic de clipiri ar putea semnala un nivel crescut de atenție.
„Este posibil ca un mecanism de reglare similar să existe și în sistemul auditiv, adaptând principiile observate în vedere pentru a susține procesarea sunetelor, prin optimizarea momentului clipirii astfel încât să fie reduse perturbările atenției auditive”, mai spun autorii studiului publicat în jurnalul Trends in Hearing.
Pe viitor, echipa sugerează că tiparele de clipire ar putea fi folosite ca un nou instrument pentru evaluarea încărcării cognitive și a procesării mintale, pentru a înțelege când creierul este mai solicitat și, eventual, pentru a identifica semne ale unor probleme cognitive, într-un mod similar analizelor de vorbire și auz.