Depresia apărută la vârsta mijlocie este de mult timp asociată cu un risc mai mare de demenţă, însă date recente arată că nu toate manifestările depresive au aceeaşi semnificaţie pe termen lung. Un nou studiu sugerează că doar anumite simptome resimţite în această etapă a vieţii sunt legate de riscul de declin cognitiv la decenii distanţă.
Un studiu coordonat de cercetători de la University College London (UCL) arată că riscul de demenţă se corelează cu un profil specific de simptome depresive prezente la vârsta mijlocie, mai degrabă decât cu prezenţa depresiei ca diagnostic clinic.
În cadrul cercetării, aproape 6.000 de adulți au fost monitorizați timp de 35 de ani, începând cu vârsta mijlocie, iar oamenii de știință de la universități din Marea Britanie, Franța și Finlanda au identificat şase simptome care, atunci când sunt prezente la vârsta mijlocie, prezic un risc mai mare de demenţă peste ani.
Acestea sunt, conform unui raport publicat de The Lancet Psychiatry, pierderea încrederii în sine, dificultatea de a face faţă problemelor, lipsa sentimentelor de căldură şi afecţiune faţă de ceilalţi, senzaţia de nervozitate şi tensiune constantă, nemulţumirea faţă de modul în care sunt realizate sarcinile şi dificultăţile de concentrare.
Autorii studiului subliniază că focalizarea asupra acestor simptome în tratamentul depresiei la vârsta mijlocie ar putea contribui la reducerea riscului ulterior de demenţă.
Pe parcursul perioadei de monitorizare, 10,1% dintre participanţi au dezvoltat demenţă. Durata lungă a observaţiei a permis investigarea relaţiei dintre simptomele depresive şi demenţă cu mult înainte de apariţia modificărilor neurodegenerative tipice.
Rezultatele arată că participanţii clasificaţi ca având depresie la vârsta mijlocie (definiţi prin raportarea a cel puţin cinci simptome) au prezentat un risc cu 27% mai mare de a dezvolta ulterior demenţă. Totodată, analiza a indicat că această asociere a fost determinată integral de cele şase simptome identificate, mai ales în rândul persoanelor sub 60 de ani.
Dintre acestea, pierderea încrederii în sine şi dificultatea de a face faţă problemelor au fost asociate fiecare cu o creştere de aproximativ 50% a riscului de demenţă, scrie Science Direct.
Autorii studiului notează că simptome precum scăderea încrederii în sine, dificultăţile de adaptare la problemele cotidiene şi concentrarea deficitară pot fi însoţite de o implicare socială redusă şi de mai puţine activităţi care stimulează cognitiv. Aceste aspecte sunt relevante pentru aşa-numita rezervă cognitivă, termen care descrie capacitatea creierului de a face faţă leziunilor sau bolilor şi de a menţine funcţiile cognitive în limite normale, chiar şi atunci când există o afectare cerebrală.
În schimb, alte simptome depresive, cum ar fi tulburările de somn, gândurile suicidare sau starea de dispoziţie scăzută, nu au arătat o asociere semnificativă cu riscul de demenţă pe termen lung. Potrivit cercetătorilor, aceste diferenţe subliniază faptul că depresia nu se manifestă uniform şi că simptomele pot varia considerabil şi se pot suprapune frecvent cu anxietatea.
Autorii studiului atrag atenția că nu toate persoanele cu depresie vor dezvolta demenţă şi că prezenţa demenţei nu implică în mod necesar apariţia depresiei.