O echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge a identificat cinci etape majore ale dezvoltării creierului uman, de la naștere până la bătrânețe, într-unul dintre cele mai detaliate studii de până acum privind schimbările conexiunilor neuronale.
Studiul, publicat în jurnalul Nature Communications, se bazează pe scanarea creierelor a aproape 4.000 de persoane cu vârste între sub un an și 90 de ani.
Cercetătorii au descoperit că dezvoltarea creierului nu este un proces liniar, ci trece prin patru momente cruciale sau „puncte de cotitură”, la aproximativ 9, 32, 66 și 83 de ani, scrie The Guardian.
„Privind retrospectiv, mulți dintre noi simțim că viața noastră a fost caracterizată de diferite faze. Se pare că și creierul trece prin asemenea ere,” a declarat profesorul Duncan Astle, cercetător în neuroinformatică la Cambridge și autor principal al studiului.
Vârstele creierului
Copilăria (0–9 ani)
Aceasta este perioada în care creierul crește rapid, dar reduce excesul de conexiuni între neuroni, numite sinapse, create la începutul vieții. În această etapă, eficiența creierului scade, funcționând mai haotic, precum un copil care cutreieră liber un parc, scrie BBC.
Volumul materiei gri și al celei albe crește rapid, grosimea corticală atinge un vârf, iar pliurile caracteristice cortexului se stabilizează.
Adolescența (9–32 ani)
La aproximativ 9 ani, creierul intră într-o fază de eficiență crescută a rețelelor neuronale. Aceasta este perioada în care conexiunile devin mai bine organizate, ceea ce se reflectă în performanțele cognitive.
Tot în această etapă apare cel mai mare risc de apariție a tulburărilor de sănătate mintală. Adolescența cerebrală continuă mult peste adolescența fizică, până la începutul vârstei adulte.
Vârsta adultă (32–66 ani)
După 32 de ani, creierul atinge o stabilitate structurală, corespunzătoare unui „platou al inteligenței și personalității”.
Schimbările neuronale devin mai lente, iar regiuni diferite ale creierului încep să funcționeze mai separat, deși eficiența rețelelor rămâne ridicată. Aceasta este cea mai lungă etapă a vieții, durând peste trei decenii.
Îmbătrânirea timpurie (66–83 ani)
În această perioadă, conexiunile dintre regiuni se diminuează treptat, iar creierul devine mai compartimentat, funcționând ca o orchestră cu membri care își desfășoară propriile „solo-uri”. Această fază coincide cu debutul unor afecțiuni precum demența sau hipertensiunea, care afectează sănătatea creierului.
Îmbătrânirea târzie (peste 83 ani)
De la 83 de ani încolo, creierul continuă să-și piardă conectivitatea, iar modificările observate în etapa de îmbătrânire timpurie devin mai pronunțate. Este mai greu de studiat această etapă, deoarece găsirea de creiere sănătoase la această vârstă este dificilă.
„Creierul se resetează constant pe parcursul vieții. Este mereu într-un proces de întărire și slăbire a conexiunilor. Nu este un model uniform de la naștere până la moarte; există fluctuații și faze de reorganizare”, spune dr. Alexa Mousley, coordonatorul studiului.
Profesorul Duncan Astle a adăugat că aceste etape pot ajuta la înțelegerea momentelor critice pentru sănătatea mintală și la identificarea perioadelor în care creierul este mai vulnerabil la perturbări.
„Este un studiu fascinant care arată cât de mult se schimbă creierul nostru de-a lungul vieții”, spune şi prof. Tara Spires-Jones de la Universitatea din Edinburgh, care nu a participat la studiu.