Un studiu recent a arătat că părinții au creierul mai tânăr față de persoanele de aceeași vârstă, dar care nu au copii.
Cercetarea, efectuată pe mai mult de 37.000 de adulţi, a constatat că rolul de părinte poate contribui la menținerea în formă a creierului pe măsură ce acesta îmbătrâneşte.
Pentru fiecare copil în plus pe care îl are o femeie sau un bărbat, oamenii de ştiinţă au constatat o creștere a conectivității creierului, o situație care nu apare în mod obişnuit la mijlocul sau sfârşitul vieții. Acest lucru a fost valabil în special în regiunile sistemului nervos central asociate cu mişcarea și senzațiile.
Autorii studiului, conduşi de neurologul cognitiv Edwina Orchard de la Universitatea Yale, din SUA, susţin că cercetarea lor este cea mai amplă analiză a funcției creierului parental de până acum și prima care arată diferențe la bărbaţi dincolo de perioada de paternitate timpurie.
Cercetarea sugerează că, în ciuda epuizării, a stresului și a provocărilor pe care le implică rolul de părinte, a avea copii poate îmbogăți viaţa unei persoane pe termen lung, oferind stimularea cognitivă, activitatea fizică şi interactiunea socială atât de necesare.
„Mediul de îngrijire, mai degrabă decât sarcina în sine, pare a fi important, deoarece observăm aceste efecte atât la mame, cât și la tați", a declarat psihiatrul Avram Holmes de la Universitatea Rutgers.
Dacă acest lucru este adevărat, este posibil ca impactul direct al îngrijirii să confere beneficii similare bunicilor, îngrijitorilor de copii sau oricărei alte persoane cu o responsabilitate puternică faţă de copii, scrie ScienceAlert.
Schimbări interesante în creierul bărbaților
Taţii sunt adesea excluși din studiile privind paternitatea, deoarece nu poartă fizic o sarcină, nu nasc și nu alăptează, dar asta nu înseamnă că nu sunt profund afectați de noul lor rol.
A avea copii vine cu un impact atât asupra corpului, cât şi asupra minţii şi, cu toate acestea, neuroştiinţele ştiu puține despre efectele pe termen lung ale rolului de părinte asupra creierului ambelor sexe.
Doar recent studiile au arătat ce modificări profunde au loc în creier în timpul sarcinii. După nașterea unui copil, scanările RMN arată că arhitectura creierului mamelor se modifică în zonele implicate în contemplare și visare cu ochii deschiși, ceea ce poate explica simptomul de creier de copil.
În rândul bărbaților care au un copil pentru prima dată, cercetările inițiale sugerează că naşterea acestuia poate duce la o pierdere de unul sau două procente din volumul cortical.
Deoarece această micşorare are loc într-o regiune asociată cu acceptarea şi căldura părintească, cercetătorii suspectează că este modul în care creierul rafinează această rețea pentru un nou rol.
Pentru a explora impactul ulterior al calității de părinte, neurologul cognitiv Edwina Orchard a condus studiul de la Universitatea Yale, care a analizat scanările creierului de la aproape 20.000 de femei şi peste 17.600 de bărbați, toți cu vârsta de peste 40 de ani.
Pentru ambele sexe, calitatea de părinte a fost corelată pozitiv cu conectivitatea funcțională, care se referă la modelele de activare neuronală în cadrul şi între rețelele cerebrale.
De obicei, un creier îmbătrânit prezintă o conectivitate funcţională mai scăzută în reţeaua somato/motorie și o conectivitate mai ridicată în cadrul sistemelor cortico-subcorticale.