Programul prezidențial al lui Marcel Ciolacu este un fel de shaorma cu de toate, având foarte vagi legături cu atribuțiile președintelui și din care lipsește fix ce e mai important.
Marcel Ciolacu promite, cât timp hârtia suportă orice, să fie bine ca să nu-i fie rău. Găsim în “Calea sigură pentru România” cam tot ce trebuie să conțină un program de guvernare.
De la reindustrializare și modernizare, la cabinete de familie în mediul rural, creșterea pensiilor și salariilor, sisteme de irigații, avem de toate pentru toți.
Și nu este vorba doar despre 5 direcții strategice, care ar fi necesare pentru a creiona viziunea unui președinte, ci mai ales despre detalii. De exemplu, „Subvenționarea integrală a dobânzii pentru creditele de investiții ale asociațiilor agricole acordate de către bănci”.
Sau „investiții în creșe, grădinițe, afterschool pentru următorii 5 ani, în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărei localități/ sector al Bucureștiului”.
Cutia lui Forrest Gump
Nu cred că sunt necesare considerații de fond pe marginea propunerilor, cât timp ele nu au legătură cu funcția prezidențială, mai ales în cazul unui candidat care și-a făcut o diferență specifică din a susține necesitatea partajării puterii, adică premierul trebuie să aibă altă culoare politică decât președintele.
Ce valoare are un program prezidențial când 90% din ceea ce este scris în el nu ține de competența președintelui, ci de a premierului care nici măcar nu va fi de aceeași culoare politică cu președintele, după cum promite Marcel Ciolacu?
Este nu numai un populism extrem, a la Dragnea 2016, ci duce și la menținerea unei confuzii toxice în capul electoratului, care în mod evident nu prea înțelege pentru ce votează un președinte.
Marcel Ciolacu îi spune să-l voteze pentru cabinete de familie, pensii, salarii, locuri de muncă, autostrăzi și creșe. Dar președintele nu poate da nimic din toate acesta.
Cel mult poate propune un premier care să fie de acord cu ideile sale, susținut de o majoritate și ea în acord cu ideile președintelui, ceea ce, atunci când președintele și premierul nu au aceeași culoare politică, după cum promite Marcel Ciolacu, nu s-a întâmplat până acum.
În plus, dl Ciolacu nu face doar programul premierului din alt partid care își va începe mandatul după alegerile din 1 Decembrie, ci și pe al celui care va rezulta din alegerile 2028, cât timp proiectul este pe 5 ani.
În discursul de lansare a programului, dl Ciolacu anunță „un parteneriat real între președinte și Guvern pentru a întări economia”. Nu parteneriatul cu președintele i-a lipsit dlui Ciolacu. Înțelegem că, în numele stabilității, el a funcționat perfect. Ca dovadă, premierul a avut grija să-i umple președintelui fără crâcnire pușculița pentru vacanțe de lux, la rectificarea bugetară.
Fiind un program de premier, o întrebare legitimă este de ce dl Ciolacu nu a început deja să pună în practică ceea ce propune în programul de președinte? De exemplu, siguranța în școli, combaterea consumului de droguri, debirocratizare, măsurile pentru diaspora, medicina în mediul rural.
Sprijin pentru elevii vulnerabili? Nici până astăzi, în mandatul premierului Ciolacu, unii dintre ei nu beneficiază de plata transportului la școală, nici nu vorbim despre masa caldă.
Deci dl Ciolacu promite să facă în calitate de președinte treaba de premier pe care nu o face fiind premier. Dar dacă tot promite asta, nu era normal să însoțească programul cu o detaliată prezentare a celor convenite pentru următorii 7 ani la Bruxelles pentru scăderea deficitului de la 8% la sub 3%?
Cutia cu bomboane electorale a lui Marcel Ciolacu este, precum celebra cutie cu bomboane a lui Forrest Gump, plină de surprize frumos împachetate.
De exemplu, „Scăderea taxelor și impozitului cu până la 5 puncte procentuale la salariile brute de sub 5.700 de lei, respectiv 8.500 de lei în 2029, regresiv și în funcție de numărul de copii.”
Dar aceasta este exact negarea cotei unice. Dacă începem cu impozitul regresiv, de ce nu am trece și la cel progresiv? Mai ales că este deja moșit impozitul pe gospodărie.
Esențialul lipsă
Cum spuneam, din shaorma cu toate populismele curgând pe degetele cititorului, lipsesc câteva elemente cheie care țin, ce să vezi?, fix de atribuțiile funcției pentru care candidează dl Ciolacu.
Cum „preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei” (art. 80 din Constituție), prezidează ședințele CSM la care participă, semnează intrarea în profesie a judecătorilor și numește procurorii șefi (în cazul conducerii ICCJ atribuția este golită de conținut), în mod cert președintele României are un rol important în privința funcționarii Justiției.
Ei bine, în programul dlui Ciolacu Justiția nu beneficiază de nici măcar un paragraf.
Apoi, președintele statului este președintele CSAT, este cel care propune Parlamentului șefii SRI și SIE, este principalul beneficiar al informațiilor clasificate. Nu există în proiectul său nicio literă despre vreun plan de reformare al acestor instituții.
În discursul de lansare, dl Ciolacu afirmă: „ca președinte, îmi voi folosi toată energia pentru ca România să se dezvolte în pace și liniște. România nu va fi atrasă în niciun război!”
Sigur, e ceea ce romanii vor să audă. Dar dincolo de asta, ce ne anunță premierul? Că România nu o va lua de capul ei, fără NATO, la război. Este o precizare bună pentru cei care cred că ne putem apuca să doborâm drone, eventual cu borcanul cu murături, fără coordonare cu alianța din care facem parte.
Dar dacă o altă țară NATO va fi atacata și va cere activarea articolului 5? Deci implicit intrarea României în război împreună cu restul alianței? Diavolul sălășuiește întotdeauna în detalii.
Nu e, așadar, nimic de înțeles din programul prezidențial de premier în funcție al dlui Ciolacu. De toate pentru toți. De fapt, nimic pentru nimeni.