Mica istorie: 15 octombrie - Ziua încoronării solemne de la Alba Iulia

victor.pitigoi

Senior Editor

“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Anul  70 î.Hr: Se naște poetul latin Virgiliu (Publius Vergilius Maro), autor al epopeii în versuri Aeneis („Eneida”), considerată epopeea națională a romanilor. Succesul primului volum de versuri, Bucolice, precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul  (și cu finanțarea) căruia va scrie celelalte opere. S-a bucurat de înalta prețuire a împăratului Augustus.

Eneida, alcătuită din hexametri şi scrisă în 12 cărți, este bazată pe legenda conform căreia Enea, erou troian de origine divină (ca fiu al zeiței Venus), a ajuns pe țărmurile Italiei, după căderea Troiei și după lungi peregrinări, ajunge să formeze o colonie, din care va rezulta mai târziu Roma.

Conform legendei, fiul său, Ascanius, va întemeia cetatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetăți, Rhea Silvia, va da naștere celor doi gemeni, Romulus și Remus, fondatorii Romei, despre care legenda povestește că au fost salvați de o lupoaică generoasă, care i-a alimentat o vreme cu laptele ei.

Virgiliu a murit înainte de a-și desăvârși opera. Augustus a dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius și Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări.

Eneida a fost recunoscută de la început drept una dintre capodoperele literaturii universale, alături de epopeile homericeIliada și Odiseea, care i-au servit ca model, influențând generațiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului. A fost și modelul lui Dante Alighieri.

Anul 1529: Forțele imperiale austriece au spart asediul Vienei, au înfrânt forțele invadatoare otomane și au pus astfel capăt expansiunii Imperiului Otoman care amenința să pătrundă în Europa de Vest.

ADVERTISING

Anul 1582: Cu încuviințarea papei și cu susținerea politică a principalelor state vest-europene, începe adoptarea calendarului gregorian, ducând în cele din urmă la trecerea aproape generalizată pe noul calendar.

Anul 1542: Se naște Jalaluddin Muhammad Akbar, marele mogul al Indiei. Împreună cu Ashoka, el se numără printre cei mai însemnați stăpânitori mongoli ai Indiei.

Războinic desăvârșit și mereu victorios, Akbar a rămas în istorie și ca artist, inventator, fierar și dresor de animale sălbatice (la vânătorile sale fastuoase, capturase mii de pantere de care se ocupa el însuși).

Sprijinindu-se pe aristocrația feudală, a înfăptuit reforme însemnate în scopul creării unui stat feudal centralizat și a unei noi religii, constituite din elemente hinduisteislamicezoroastrice și creștine. Dovedește interes și pentru arhitectură, făcând planul unei noi capitale (construită între anii 1569 și 1576) în Fatehpur Sikri (zonă situată în Cașmir), astăzi aproape nelocuită).

Anul 1608: Se naște fizicianul italian Evangelista Torricelli, cel care a demonstrat existența presiunii atmosferice și care a reușit chiar să o măsoare, cu ajutorul unui dispozitiv, prezentat astăzi în manuale ca „tubul lui Toricelli”.

Conform măsurătorilor sale, presiunea atmosferică standard este de 760 mm coloana de mercur (adică măsurat cu ajutorul mercurului din tub). Astăzi, se știe că presiunea atmosferică diferă în funcție de altitudine, de poziția geografică și de condițiile meteorologice.

Acest din urmă detaliu a permis construirea primelor aparate de predicție meteo, care porneau de la observația că o presiune scăzută prevestește furtună și precipitații, în timp ce presiunea ridicată este specifică perioadelor secetoase și calde. Bineînțeles, asta la modul cel mai simplist. Astăzi, meteorologia este o știință complexă, capabilă să ofere predicții mut mai puțin empirice.

ADVERTISING

Anul 1783: Étienne Montgolfier a fost primul om care s-a ridicat de pe Pământ cu un balon cu aer cald, construit de frații Montgolfier.

Anul 1814: Se naște poetul rus romantic Mihail Lermontov, al doilea reprezentat al romantismului în Rusia, după Alexandr Serghejevici Pușkin. Memorialiștii ruși s-au complăcut în a găsi numeroase asemănări între soarta acestor doi poeți.

Astfel, amândoi au trăit în aceeași perioadă de la începutul secolului al XIX-lea, amândoi sunt marcați de influența liricii franceze (Lamartine) și a celei engleze (Lord Byron), amândoi erau în conflict cu autoritățile, plecând de la inclinațiile lor revoluționare și – tot amândoi – au sfârșit tragic în urma unui duel.

Chiar și motivația duelului are o similititudine: atât Pușkin, cât și Lermontov au provocat la duel câte un ofițer,  despre care li s-a părut că s-a comportat prea galant cu soția respectivului poet, la un bal al înaltei societăți.

Locația duelului este poate singurul amănunt care îi separă. Pușkin a căzut împușcat lângă Petersburg, în timp ce Lermontov lângă stațiunea climaterică din sudul Rusiei, Mineralnye Vody, aproape de Marea Caspică.

Încă un amănunt: atât în cazul Pușkin, cât și în cazul Lermontov au circulat zvonuri insistente cum că fiecare din aceste două dueluri fusese programat de ohrana (serviciul țarist de securitate), pentru a elimina respectivul poet, incomod pentru curtea imperială.

Anul 1815: Împăratul Napoleon I al Franței este debarcat  de către un vas sub pavilion britanic pe insula Sfânta Elena din largul Oceanului Atlantic, unde își va petrece restul zilelor în exil, până la trecerea în neființă, în 1821.

ADVERTISING

Îl însoțesc pe insulă câteva persoane apropiate, acceptate de autoritățile britanice, inclusiv secretarul personal Las Casas, căruia Napoleon îi va dicta aproape zilnic memoriile sale, pe care Las Casas le va publica sub titlul „Memorialul de la Sfânta Elena”.

Condițiile în care a murit Napoleon, la numai 51 de ani, sunt și astăzi neclare. Relațiile tensionate cu comandantul britanic de pe insulă, instalat anume pentru paza sa, l-au făcut pe Napoleon, chiar de la primele săptămâni, să bănuiască posibila încercare de a fi otrăvit.

Agravarea accelerată a stării sale de sănătate îi dădeau un motiv în plus să suspecteze că administrarea otrăvii i se aplică eșalonat, poate pentru a îngreuna eventuala autopsie.

Neasigurarea asistenței medicale permanente de către un medic (își dorea unul francez) sugerează o dată în plus că se dorea eliminarea prizonierului, nu menținerea lui în captivitate.

Niciunul dintre argumente nu constituie probă irefutabilă la ipoteza otrăvirii, dar fiecare în parte constituie, totuși, o dovadă relativă. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic, administrat sistematic, cu doze mici.

Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie cu realizări certe, precum  Codul Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.

 Napoleon este considerat unul dintre cei mai mari comandanți militari din istorie, iar tacticile sale sunt  studiate și astăzi în școlile militare din întreaga lume.

Moștenirea sa persistă prin reformele legislative și administrative modernizatoare pe care le-a implementat în Franța și Europa de Vest, întruchipate îndeosebi în Codul Civil. El a stabilit un sistem de educație publică, a abolit vestigiile feudalismului, a emancipat minoritățile religioase, a desființat Inchiziția spaniolă, a instaurat principiul egalității în fața legii pentru o clasă de mijloc emergentă și a centralizat puterea statului în detrimentul autorităților religioase.

Anul 1844: Se naște Friedrich Nietzsche, filosof german de mare notorietate unul dintre cei mai influenți dintre toți gânditorii moderni.

Opera lui Nietzsche acoperă polemici filozofice, poezie, critică culturală și ficțiune, manifestând în același timp pasiune pentru aforism și ironie. Elementele proeminente ale filozofiei sale includ critica sa radicală a adevărului, o critică a religiei și a moralității creștine și o teorie conexă în ce privește relația stăpân-sclav.

Lucrările sale au atins o gamă largă de subiecte, inclusiv artă, filologie, istoriemuzicăreligietragedieștiință și s-au inspirat din tragedia greacă, precum și din marile personalități ale culturii universale.

Anul 1874: Se naște fratele reginei Maria a României, Alfred, prinț de Saxa-Coburg și Gotha. A fost văr primar cu regele George al V-lea al Regatului Unit, cu Wihelm al II-lea al Germaniei și cu ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, cel ucis de bolșevici în 1918.

Anul 1874: Se naște Constantin I. Parhon, om de știință român, medic endocrinolog și neuropsihiatru, fondatorul școlii românești de endocrinologie. Este ciudat cum această mare personalitate din lumea științifică a României s-a pretat în ultima parte a vieții să susțină regimul comunist pro-sovietic al lui Gheorghiu Dej, copleșit (aș zice, la schimb) cu funcții și onoruri, el ajungând într-o anumită fază să fie primul om în stat, ca președinte al Prezidiumului Marii Adunări Naționale.

Anul 1893: Se naște principele Carol, fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria, viitorul rege Carol al II-lea.  Merită reamintit faptul că, în calitatea sa de moștenitor al tronului, Carol a renunțat la toate drepturile sale succesorale, într-o declarație prin care își motiva gestul cu dorința de a trăi alături de femeia iubită, alta decât fosta soție Elena, de care divorțase.

În ciuda declarației, la trei ani după decesul regelui Ferdinand și după întronarea copilului Mihai, Carol vine clandestin în țară în iunie 1930, își detronează fiul printr-o lovitură de stat, se declară rege și domnește zece ani.

În septembrie 1940, sub presiunea unor evenimente politice de tristă amintire, Carol al II-lea este nevoit să abdice în favoarea fiului Mihai și după ce a cedat o parte din prerogativele regale prim ministrului Ion Antonescu.

Anul 1917: Primul Război Mondial: dansatoarea olandeză Mata Hari este executată în Franța pentru spionaj. Nenorocul ei a constat în faptul că a fost cercetată, judecată și condamnată în zilele războiului, pentru presupuse acte de spionaj în favoarea Germaniei și în defavoarea Franței, ceea ce inducea a priori  un motiv de culpabilitate.

Dar memorialiștii vorbesc insistent despre insuficiența probatoriului și despre faptul că procesul însuși era departe de a duce la concluzia irefutabilă de spionaj. Cel mult putea fi bănuită de încercarea de a se prezenta sub o identitate falsă, ceea ce este însă cu totul altceva și nici nu justifică aplicarea pedepsei capitale.

Anul 1921: Se naște Angelica Adelstein-Rozeanu, campioană română de tenis de masă.

Anul 1923: Se naște Sandu Sticlaru, actor român.

Anul 1922: La Alba Iulia, are loc încoronarea festivă a regelui Ferdinand I  și a reginei Maria, ca monarhi ai României Mari, constituită după Primul Război Mondial. Este emoționant să citim impresiile reginei de la acest eveniment unic în istoria țării, așa cum le-a relatat dânsa în cele trei volume al lucrării autobiografice „Povestea Vieții Mele”.

Anul 1934: Moare Raymond Poincaré, politician francez, președinte al Franței.

Anul 1946: Moare Hermann Göring, politician german al regimului Hitler, deferit Tribunalului Internațional de la Nurnberg, dar rămas nejudecat, după ce, în detenție fiind, a reușit să se sinucidă.

Anul 1944: Partidul Crucilor cu Săgeți a preluat puterea în Ungaria.

Anul 1963: Konrad Adenauer demisionează din postul de cancelar al Germaniei. În mandatul său, a reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene.

Este considerat ca fiind unul dintre „părinții Europei”, alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franței), Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vest-europene, plan pus în practică de politicienii enumerați anterior).

Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.

Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal, dată fiind vârsta înaintată (depășise demult 80 de ani) făcând loc în fotoliul de cancelar lui Ludwig Erhard, un politician creștin-democrat mai tânăr.

Anul 1969: 250.000 de oameni protestează la Washington DC la adresa războiului din Vietnam.

Anul 1987: Thomas Sankara, președintele statului Burkina Faso, este asasinat într-o lovitură de stat militară. Blaise Compaoré, liderul rebelilor, devine noul șef al statului.

Anul 1992: Își reia activitatea Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR). Este ales președinte omul de afaceri George Constantin Păunescu.

Anul 1993: Moare Irina Răchițeanu-Șirianu, actriță română de teatru și film.

Anul 1997: Nava spațială americano-europeană Cassini-Huygens este lansată de la Cape Canaveral spre Saturn. Conform programului său, nava a studiat planeta Saturn și sateliții săi naturali, aceasta fiind una dintre cele mai de succes misiuni în domeniu. Proiectată de NASA, nava a fost denumită după astronomul italiano-francez Giovanni Domenico Cassini

Agenția Spațială Europeană a realizat sonda spatială Huygens, numită după astronomul, matematicianul și fizicianul olandez Christiaan Huygens. Sonda spațială Cassini a fost lansată în întregime pe 15 octombrie 1997 și, după o lungă călătorie interplanetară, a intrat pe orbită în jurul lui Saturn pe 1 iulie 2004.

Anul 2001: Prim-ministru japonez Junichiro Koizumi a prezentat scuze Coreei de Sud pentru atrocitățile comise de japonezi în timpul ocupației din Coreea, 1910-1945.

Anul 2003: Prima misiune chineză în spațiu, Shenzhou 5. China a trimis, cu acest prilej, în spațiu o capsulă având la bord un astronaut - Yang Liwei.

Anul 2005: Se naște, fiul actualului rege Frederik al X-lea și al reginei consorte Mary. Este nepotul reginei Margareta a II-a a Danemarcei. În linia de succesiune la tron,  ocupă primul loc. Dacă va deveni rege al Danemarcei, va domni sub numele Christian al XI-lea.

Anul 2011: Proteste globale izbucnesc în 951 de orașe din 82 de țări. Protestul a fost prima dată solicitat de platforma spaniolă ¡Democracia Real Ya! și aprobat de oameni din întreaga lume. Motivele au fost variate, dar mai ales au vizat inegalitatea economică în creștere și numeroasele influențe corporative asupra guvernelor.

Anul 2019:  Moare la 90 ani Tamara Buciuceanu-Botez, actriță română, sora mezzosopranei de operă Iulia Buciuceanu.

A jucat la Teatrul Giulești, Teatrul Bulandra, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, Teatrul de comedie etc. A excelat în rolul Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.

A avut roluri importante în teatru cu piese precum  „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret” etc.

MEMENTO:

Informațiile privind evenimentele istorice sunt preluate din publicațiile enciclopedice și din presă. Comentariile îi aparțin autorului.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇