Varianta ideală ar fi fost să fie Convenția deschisă, cu o confruntare pe bune, chiar dacă ieșea Kamala Harris – avea șanse în plus, pentru că avea o legitimitate și la momentul acela oricine ar fi ieșit l-ar fi învins cu siguranță pe Trump. Așa, jocul va fi foarte fi strâns.
Alin Fumurescu, profesor de științe politice la University of Houston analizează, într-un interviu pentru spotmedia.ro, avantajele și vulnerabilitățile majore ale celor doi candidați pentru Casa Albă, democrata Kamala Harris și republicanul Donald Trump. După retragerea lui Joe Biden, spune Alin Fumurescu, atmosfera din SUA a fost una de entuziasm și toată lumea a așteptat candidatul care să răspundă nevoilor moderaților, majoritatea tăcută care trebuie, de fapt, mobilizată.
Alin Fumurescu a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Babeș-Bolyai şi are două masterate în științe politice, la Institut Européen des Hautes Études Internationales (Nisa) și la Univesity of Missouri. Şi-a susţinut teza de doctorat, „Compromise and Representation: A Split History of Early Modernity“, la Indiana University (Bloomington). În prezent este assistant professor la University of Houston. Prima ediţie a cărţi Compromisul. O istorie politică și filozofică a apărut la Cambridge University Press, în 2013.
Cum se văd lucrurile acestea în America și care este de fapt starea de fond? Am asistat la câteva evenimente, dezbaterea ratată de Joe Biden, apoi tentativa de asasinare a lui Trump.
E o mixtură de diferite sentimente, vorbesc de populația generală, nu de oamenii care știu deja că votează cu democrații sau cu republicanii. Între toate aceste evenimente exista un fel de malaise, de plictiseală, sentimentul de déjà vu.
Dintr-o dată, lucrurile au început să se schimbe, în momentul în care Biden a avut acea prestație catastrofală la dezbatere, el a avusese o serie întreagă de scăpări pe care democrații și presa mai mult sau mai puțin afiliată democraților au încercat să le minimalizeze sau să ignore complet. Nu s-a mai putut.
Adică era evident în momentul dezbaterii că omul nu mai este în stare să performeze încă patru ani, după care el s-a ambiționat în continuare. Aici au fost tot felul de speculații: soția, Jill Biden, fiul care are un interes direct ca el să fi fost în continuare președinte, din cauza proceselor ș.a.m.d. Dar până la urmă, presiunea a crescut în așa hal încât era evident că nu mai are cum să câștige. Și în momentul acela omul a hotărât într-un final, destul de târziu, să cedeze.
Între timp a avut loc și acea acel glonț magic, a fost la milimetru.
Dacă Trump nu întorcea capul exact în secunda aceea, era mort la ora asta și evident că a profitat din plin de pe urma evenimentului, plus că a avut acea reacție absolut incredibilă: s-a ridicat și a făcut semn cu pumnul ridicat, cu sângele pe frunte, steagul în spate. A fost o poză iconică, cum se spune, și evident că asta a ajutat foarte mult. Și probabil că asta a contribuit și la decizia lui Biden, pentru că mai ales după acest eveniment, era clar că Biden nu are cum să câștige.
Pe de altă parte, dintr-o dată lumea a început să se mobilizeze și democrații, mai ales. Asta pentru că în sfârșit se întâmpla ceva, deci nu mai este acel sentiment de băltire al politicii americane care practic îndepărta majoritatea publicului de politica americană. Dintr-o dată, până și omul de rând a devenit mai interesat de ceea ce se petrece pe scena politică la nivel înalt. Dar așteptam mai mult.
Personal, am și scris mult înainte de toate aceste evenimente, aveam o speranță, un mic optimism că Biden se va retrage și în momentul acela va avea loc în Partidul Democrat o Convenție deschisă în care într-adevăr să existe mai mulți competitori care să se confrunte și nu mai conta deja cine iese învingător din această competiție.
Convenția ar fi fost urmărită cu interes maxim de ambele tabere. Ar fi crescut vizibilitatea democraților și oricine ar fi ieșit în urma acestui proces democratic din cadrul Convenției ar fi avut șanse foarte mari să îl bată pe Trump.
Pentru că trebuie să înțelegem, Trump nu este foarte bine văzut nici în cadrul Partidului Republican de către republicanii să le zic conservatori, republicanii normali, nu trumpiștii. Dar n-a fost chiar așa.
De ce? De ce e atât de blocat sistemul american? De ce-s atât de blocate partidele într-un status quo din care se pare că într-adevăr nu pot să iasă? Nu riscă?
Nu riscă, aici e problema. Pentru că sistemul în sine nu era prost conceput și nu este prost conceput. Convențiile deschise erau până acum vreo 15-20 de ani mai degrabă regula decât excepția. Din câte alegeri am văzut în ultimii 20 și ceva de ani, practic a existat o confruntare și lumea s-a uitat foarte atentă.
Și când a fost Convenția Obama - Hilary Clinton, nu s-a știut exact cine va câștiga până pe la jumătatea Convenției. Până la urmă au fost ceva negocieri pe sub masă și Obama a câștigat, dar în sine și faptul că după această Convenție Obama a câștigat fluierând nu o dată, ci de două ori este o dovadă că lumea apreciază chestia asta. Între timp însă, establishement-ul a intrat într-o anchilozare și nu se mai poate adapta, cumva refuză.
Harris n-ar fi o problemă neapărat, deși personal nu cred că are prea multe șanse, momentan stă bine în sondaje, dar este vorba de o un entuziasm de moment, este pe val. Lumea continuă să fie foarte excitată, mai ales democrații nehotărâți, dar s-ar putea să nu aibă pe termen lung șanse să câștige.
Și tabăra cealaltă face greșeală după greșeală, Trump și Vance deja fac niște greșeli care sunt un pic cam prea mult pentru oameni.
Harris rămâne candidatul, se mai poate modifica ceva?
Comitetul director al Convenției democrate a stabilit regulile după care se va alege. Au avut o alegere căldicică, în sensul că nu este închisă, este deschisă, dar aveau timp până sâmbătă cei care vor să o confrunte pe Harris, trebuiau să-și depună, să-și anunțe candidatura și până marțea viitoare să vină cu 300 de delegați. Destul de greu de împlinit toate aceste cerințe într-un interval atât de scurt.
Varianta ideală din punctul meu de vedere ar fi fost să fie Convenția deschisă, cu o confruntare pe bune, chiar dacă ieșea Harris avea șanse în plus, pentru că avea o legitimitate și la momentul acela oricine ar fi ieșit l-ar fi învis cu siguranță pe Trump.
Și în acel moment ambele partide și establishment-ul republican și cel democrat ar fi fost nevoite să recunoască că trebuie să-și schimbe complet strategia și că au mers pe o strategie pierzătoare.
Nu s-a întâmplat asta și probabil că va fi într-adevăr o competiție mult mai strânsă, dar nu mă aștept la ceva schimbări majore din punct de vedere al funcționării interne a partidelor.
Poate dacă ar pierde Trump, în momentul acela, trumpiștii ar fi în retragere, ceea ce tot ar fi cumva un câștig. Dar pe de altă parte, democrații nu cred că ar învăța foarte multe din asta.
Nicio opțiune nu e pură așadar pentru electoratul american. Nici Trump, nici Harris. Ce temă ar putea decide soarta alegerilor? Care sunt marile teme care înclină balanța?
Va depinde foarte mult spre ce teme înclină electoratul din cele cinci sau șase state care practic sunt decisive în alegeri, pentru că restul sunt în general știute. Chiar și cu Biden se cam știa care state vor vota democrații cu siguranță, iar acum cu Harris cu atât mai mult. Dar temele principale pe care Harris va fi atacată vor fi incompetență, faptul că nu s-a remarcat cât a fost vicepreședintă, faptul că imigrația a fost singura ei atribuție ca vicepreședinte și nu s-a ridicat câtuși de puțin la înălțimea așteptărilor și va fi prezentată ca o progresistă radicală.
Deja Trump a numit-o o nebună care vrea să omoare copiii sau ceva de genul ăsta și ea nu are copii, ceea ce pentru o bună parte a electoratului nu corespunde profilului de femeie, ci mai degrabă femeii ambițioase care ar face orice să-și împingă cariera mai departe.
De aceea Harris va fi nevoită să își aleagă un vicepreședinte alb și moderat, ca să compenseze cumva. Dacă face greșeala să își aleagă pe cineva care are deja o reputație consolidată de progresist, mă tem că nu va câștiga.
Pe de altă parte, democrații în general îl vor ataca pe Trump pentru extremismul lui, pentru ce a făcut cu Curtea Supremă sub conducerea lui, în sensul că a numit o bună parte dintre judecătorii conservatori, a desființat Roe versus Wade și practic a lăsat statelor dreptul de a alege.
Îl vor ataca pe Trump și pentru faptul că este un om diviziv, care va continua să polarizeze America. Deci cam acestea vor fi temele principale de atac ale ambelor tabele.
E atât de polarizată America? Când te uiți în exterior vezi aceste două jumătăți aproape perfecte. În ce constă această polarizare?
Răspunsul e mixt, în sensul că în momentul în care se prezintă la vot, cei care se prezintă la vot sunt polarizați. Deci s-a ajuns la situația în care, conform unor sondaje de opinie de acum deja câțiva ani, majoritatea atât a democraților, cât și a republicanilor ar prefera copiii lor să se căsătorească cu persoane de același sex sau de altă religie, dar să nu fie votanți ai celuilalt partid. O situație destul de aberantă, dacă stăm să ne gândim. Pe de altă parte, majoritatea tăcută rămâne în continuare la mijloc. Deci problema e că majoritatea aceea nu votează și atunci minoritățile devin vocale, devin foarte vizibile și par ca fiind majoritatea.
Aici e un cerc vicios. Dacă cealaltă extremă folosește un discurs radical, mă obligă și pe mine să reacționez cu un discurs radical și tot așa. Dar există totuși o speranță că acea majoritate trecută poate fi ea mobilizată, dar cum și de către cine, având în vedere că avem cele două partide, atâta timp cât nu există o a treia ofertă și câștigătorul ia totul.
Și-a atins bipartidismul limitele?
În Marea Britanie, de exemplu, laburiștii au avut această victorie fantastică cu 60 și ceva de locuri în Parlament, care a fost bazată pe 30 și ceva de procente din electorat. În sistemele majoritare există un dublu fenomen, există o problemă internă și una externă. Problema subiectivă, ca să zic așa, este că omul, știind că partidul pe care îl votează sau candidatul pe care îl votează nu are nicio șansă de a ajunge între ultimii doi, nu-și va risipi votul.
Apoi există un factor obiectiv prin redistribuția scaunelor. Partidele, cele două mari partide care iau cele mai multe voturi, câștigă din ce în ce mai multe voturi tot timpul, deci ele vor controla tot timpul.
În scenariul în care Trump câștigă, se reîntoarce la la Casa Albă, temerile privindu-l pe Trump sunt legitime?
Trump va încerca tot felul de mișcări pentru a-și consolida puterea și autoritatea în toate domeniile. În ce măsură însă va putea face asta? Nu va reuși să schimbe major, pentru că, din fericire, sistemul este conceput în așa fel încât există așa de multe check and balances, încât nimeni nu poate să fie dictator, cum a spus el, nici măcar pentru o zi.
În Europa, războiul din Ucraina e o temă mare. Joacă vreun rol în campania din Statele Unite sau e doar o temă minoră, printre altele?
E o temă mai degrabă minoră. Din păcate pentru noi, ca est-europeni, aici ar fi iar două interpretări. Kamala Harris, în cazul în care câștigă, va fi obligată cu siguranță să continue linia lui Biden anti-rusească, anti-chinezească, pro-Ucraina ș.a.m.d. Pe de altă parte, în ce măsură ea se va putea impune în negocierile formale sau informale cu liderii aceștia autoritari, e greu de spus.
Pe de altă parte, Trump, în ciuda retoricii pe care o are, nu știi niciodată ce va face. Cred că el nu știe dimineața ce va hotărî seara. Și asta îi sperie pe mulți, inclusiv pe Putin, dacă vă aduceți aminte, după ce a zis că ar rezolva pacea în 24 de ore, a zis că trebuia să se bombardeze Moscova. Cred că în momentul acela Putin nu s-a îndoit o secundă că ar fi în stare să facă și chestia asta, pentru că într-adevăr este complet imprevizibil și asta într-un fel îi sperie pe autoritari, pentru că este un nebun mai nebun decât nebunii și atunci ăștia se tem unii de alții.
În ceea ce privește însă ieșirea din NATO, îl vedeți pe Trump capabil chiar să scoată Statele Unite din NATO?
Nu cred că poate nici să vrea, din punct de vedere tehnic, nu decide doar el, depinde și de Senat. În al doilea rând, cred că el folosește aceste amenințări pentru a obține ce vrea. Da, este un fel de șantaj, care până la urmă nu va fi dus până la capăt. Într-un fel, păstrând proporțiile, cam cum face Putin cu arma nucleară, puțin probabil chiar să dea cu bomba. Când Trump spune însă să dați 2% la NATO, mai multe țări au început dintr-o dată să devină mult mai active la contribuția NATO, pentru că aici avea dreptate, în sensul că americanii practic trebuie să ducă tot greul tuturor războaielor din toată lumea și să fie și pregătiți pentru cel mai grav scenariu, un război cu China, nu cu Rusia. Rusia nu mai contează.
Vedem joncțiuni deja între Rusia și China, mai mici, mai mari.
Da, Rusia deja intrat practic în subordinea Chinei. China însă este mult mai periculoasă din punct de vedere atât militar, cât și soft-power și Occidentul a devenit mult mai atent la încercările Chinei de a se impune încetișor, cultural, economic.
Ce ar putea să facă Harris, ce ar ajuta-o să câștige cu adevărat?
A început în prima zi să se prezinte ca fiind procurorul dur, pentru că a fost singurul ei punct tare care și corespunde profilului de om decis care ia decizii, chiar împotriva minorității din care face parte.
E foarte greu, pentru că Partidul Democrat are o problemă mai mare din punct de vedere al diversității de votanți, față de republicani. Pentru că, de exemplu, toată lumea trebuie să fie pro-Israel, dar pe de altă parte, o bună parte dintre votanții democraților sunt fie musulmani, fie simpatizanți ai cauzei palestiniene, care acuză Israelul ca fiind colonizatorii albi.
Apoi există acești progresivi care sunt complet pentru transgender și copilul poate să hotărască în unele cazuri singur dacă vrea să-și schimbe sexul, fără să fie anunțat părintele. Deci s-au împins lucrurile foarte departe și în domeniul acesta.
Din acest punct de vedere sau din această cauză, multe dintre minorități, mai ales latino, dar și afro-americane au început să se mute înspre republicani. De ce? Pentru că de exemplu, spaniolii sunt majoritatea catolici și afro-americanii sunt foarte mulți dintre ei religioși.
Strategia cea mai bună pentru Harris ar fi să ignore mesaje directe către toate aceste facțiuni și minorități și să meargă pe imaginea de procuror?
Și să-și aleagă un vicepreședinte care să-i întărească imaginea de moderată. Asta ar fi foarte important, ca să o ajute să câștige, mai ales în aceste state care sunt statele cheie și mai ales pentru că mulți dintre votați, după cum spuneam, sunt de fapt moderați. Și bătălia se va da pe moderați. Aici e avantajul pe care l-ar avea democrații. Pe de altă parte, dacă democrații se radicalizează, pierd. Biden avea totuși o reputație de catolic și fiind atâta timp în politică și cu experiență, avea un as în mânecă și putea cât de cât să mențină o balanță fragilă, între aceste diferite tipuri de electorat ale democraților. În ce măsură Kamala Harris va reuși, asta e greu de spus.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech