Anul 1358: Primul privilegiu comercial cunoscut acordat negustorilor brașoveni pentru Țara Românească. Documentul confirmă implicit existența, la acea dată, a unui drum comercial ce pornea din Transilvania pe Valea Buzăului spre Dunăre, cunoscut, mai târziu, sub numele de „drumul Brăilei”.
Drumul există și astăzi, dar este mai puțin circulat, călătorii preferând Valea Prahovei (prin Câmpina), valea Teleajenului (prin Vălenii de Munte) sau valea Dâmboviței (prin Bran-Moeciu).
Anul 1519: Carol al V-lea (Carol Quintul sau Charlemagne) este ales împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Ca moștenitor al patru dintre casele regale importante din Europa, Carol Quintul a realizat uniunea personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din cele două Americi.
Spre sfârșitul vieții, a renunțat la tron, împărțind uriașele teritorii peste care domnea între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I. Dar, ca toate marile cuceriri ale unor conducători însemnați din istorie, imperiul lui Charlemagne se va risipi până când astăzi n-a mai rămas din Sfântul Imperiu Roman decât un capitol în enciclopedia trecutului.
Anul 1577: Se naște pictorul flamand Peter Paul Rubens, unul dintre marii reprezentanți ai picturii baroce în Europa. În cursul carierei de patruzeci de ani, dedicată muncii de creație, Rubens a pictat peste 1.400 de tablouri și a schițat un număr impresionant de desene. Este privit cu aceeași simpatie atât în cercurile de profil ale artiștilor europeni, cât și în saloanele pretențioase susținute de cele mai distinse curți princiare.
Anul 1581: A ieșit de sub tipar „Evanghelia cu învățătură" sau „Cazania", ultima și cea mai de seamă carte tipărită de diaconul Coresi.
Anul 1635: Guadelupa este declarată colonie franceză. Astăzi, Guadelupa constituie un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer sau prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Guadelupa este una dintre cele 26 regiuni de peste mare ale Franței (régions d'outre-mer) fiind parte integrală a Republicii Franceze și a Uniunii Europene.
N-aș pierde ocazia să amintesc prezența în eșichierul politic al României a unei personalități de seamă, născută în Guadelupa, ca cetățean francez și devenită între timp cetățean român. Ați ghicit, este vorba de doamna Clotilde Armand, reprezentantă de frunte a USR, primarul încă în funcție al Sectorului 1 al Capitalei.
Anul 1669: Ludovic al XIV-lea fondează „L'Académie Royale de Musique” (Academia regală de muzică), actuala Operă din Paris, scenă pe care au evoluat mai toți marii soliști vocali ai lumii, printre care – nu fără mândrie o spun – sunt și numeroși români.
Îmi permit să rememorez doar câteva nume, de referință: baritonii Jean Athanasiu, Petre Ștefănescu-Goangă, tenorii Traian Grozăvesccu, Ion Buzea, Ion Pisso, mezzo-sopranele Viorica Cortez, Zenaida Pally, Elena Cernei, sopranele Ileana Cotrubași, Florica Cristoforeanu, Hariclea Darclée, Arta Florescu, Magda Ianculescu, baritonii Dan Iordăchescu, Petre Ștefnescu-Goangă și mulți, foarte mulți alții.
Anul 1651: Începe bătălia de la Beresteczko dintre Polonia și Ucraina, considerată a fi cea mai mare bătălie terestră din secolul al XVII-lea.
Au participat la lupte pe de o parte cazacii zaporojeni răsculați, conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, ajutat de tătarii crimeeni, aliați ai cazacilor pe de o parte, iar pe de cealaltă parte armata polono-lituaniană, în frunte cu regele Ioan Cazimir al II-lea Vasa.
Lupta a durat trei zile și ar mai fi continuat, dacă nu s-ar fi răspândit un fel de fake news, zvonul că liderii cazaci ar fi fugit de pe front. Polonii au simțit sindromul de debandadă care s-a instalat în taberele inamice și le-au atacat.
Totul s-a transformat într-un măcel generalizat, unde au pierit peste 30.000 de oameni, nu numai militari, ci și civili, femei și copii. Bogdan Hmelnițki a fost nevoit să semneze cu polonii Tratatul de la Biela Tserkva (Biserica Albă).
Anul 1712: Se naște Jean-Jacques Rousseau, filosof și scriitor francez, de origine elvețiană, unul din cei mai iluștri gânditori ai iluminismului. Ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
Cu siguranță, una dintre cele mai notorii scrieri ale lui este „Contractul social”. Conform acestui concept, însăși societatea umană funcționează în baza unui contract nescris, care guvernează relațiile între oameni sau între grupurile de oameni.
În baza acestui contract nescris, funcționează respectul și coeziunea între membrii societății, comportarea în societate, poziționarea într-un fel sau în altul față de averea societății, a bunurilor globale ale acesteia, pentru a căror distribuție oamenii își fac legi sau astfel de reglementări.
La nivel global, teoria contractului social a cunoscut o largă răspândire începând cu secolele XVII-XVIII, mai ales prin operele lui Hobbes, ale lui Locke și ale lui Rousseau.
Anul 1838: Are loc încoronarea, la Londra, a reginei Victoria. A fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, apoi împărăteasă a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.
Regina Victoria a moștenit tronul la vârsta de 18 ani, după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în viață. Chiar din primii ani ai domniei, regina a devenit un simbol național și a fost identificată cu standardele stricte de moralitate personală.
A fost căsătorită cu prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, iar din această căsătorie, au rezultat nu mai puțin de 9 copii.
Unul din aceștia, prințul Albert, duce de Saxa-Coburg și Gotha, a fost tatăl principesei Maria, viitoarea regină (consortă) Maria a României. Mama reginei Maria era soția acestui Albert, singura fiică (în viață) din căsătoria țarului Alexandru al II-lea al Rusiei cu Maria Alexandrovna de Hessa.
ASTĂZI PE SPOT:
Rezultă de aici filiațiunea reginei Maria a României, derivată din bunica sa, regina Victoria a Marii Britanii.
Anul 1846: Belgianul Adolphe Sax, cunoscut fabricant de instrumente muzicale, a patentat un nou instrument, inventat și construit de el însuși pe care contemporanii l-au numit saxofon, folosind chiar numele inventatorului. A rămas neschimbat până azi.
Amploarea muzicii de jazz în secolul XX a impus saxofonul ca unul caracteristic genului, promovând totodată și celebritatea unor interpreți de frunte americani, precum:
- John Coltrane, nume de referință în istoria jazz-ului și, implicit, a muzicii secolului XX.
- John Zorn, un saxofonist de renume, ale cărui abordări avangardiste privind compoziția și improvizația includ muzica de jazz, rock, hardcore și multe alte genuri parcă anume inventate pentru punerea în valoare a saxofonului
- Charlie Rouse, un saxofonist de elită, mort în 1988, la 64 ani.
- Eric Dolphy, unul dintre cei mai importanți saxofoniști, tot american
- Marion Brown, cel pe care catalogul AllMusic Scott Yanow îl prezenta astfel: „una dintre cele mai strălucitoare și mai lirice voci instrumentale ale avangardei anilor 1960”.
- Lista este lungă, nu o voi continua decât amintind de un nume celebru și prin altceva decât saxofonul său: fostul președinte al SUA Bill Clinton este cunoscut în SUA, printre altele, și ca un saxofonist talentat.
Anul 1867: S-a născut Luigi Pirandello, dramaturg, prozator italian, laureat al premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934, cu următoarea motivație: „„pentru îndrăzneața și ingenioasa renaștere a artei dramatice și scenice”.
Lucrările lui Pirandello includ romane, sute de povestiri și aproximativ 40 de piese de teatru. Farsele tragice si dramaturgia lui Pirandello sunt adesea apreciate ca precursoare ale Teatrului Absurd, cel inventat și etalat cu atâta succes de Eugen Ionescu, ilustrul scriitor francez de origine română.
Anul 1873: Moare Andrei Șaguna, mitropolit al Transilvaniei, personalitate marcantă a culturii românești din spațiul transilvan și nu numai.
Anul 1912: Se naște Sergiu Celibidache, dirijor român stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. Născut la Roman, Sergiu Celibidache a copilărit la Iași, unde și-a început și studiile. Era un copil supradotat, care, la vârsta de 4 ani, începea să studieze pianul.
Și-a început activitatea școlară la Iași, iar, după despărțirea de familia sa, și-a continuat studiile la București, Paris și Berlin. A făcut o strălucită carieră la Berlin, unde a dirijat peste 400 de concerte, și la Munchen, unde, sub conducere sa, Orchestra Filarmonică Bavareză ajunsese cotată a fi una din cele mai apreciate orchestre simfonice din lume.
În 1978, Sergiu Celibidache, aflat atunci în plină glorie, vizitează țara natală, România, iar televiziunea română a transmis în direct un concert, din care puteți asculta aici Rapsodia Română nr.1, în condițiile tehnice ale televiziunii alb/negru de atunci:
Anul 1912: Se naște Elisabeta Rizea, eroină a luptei anticomuniste din Romania, membră a puținelor grupări române de rezistență în munți. Moare în 2003.
Anul 1914: Se produce atentatul de la Sarajevo, scânteia care a servit de pretext pentru declanșarea Primului Război Mondial: arhiducele Franz Ferdinand al Austriei a fost asasinat împreună cu soția sa, ducesa Sofia, de către un extremist sârb, Gavrilo Princip.
Austro-Ungaria a considerat Serbia responsabilă și, în ciuda eforturilor diplomatice de a rezolva conflictul, i-a declarat război pe 28 iulie. Rusia a venit în apărarea Serbiei, iar până la 4 august, alianțe defensive suprapuse au atras în conflict Franța, Regatul Unit și Germania.
Între 29 septembrie și 3 noiembrie 1918, Austro-Ungaria, împreună cu aliații săi Bulgaria și Imperiul Otoman, au convenit cu alianța inamică asupra unui armistițiu, lăsând Germania izolată. Confruntat cu revoluția în interior și cu armata în pragul revoltei, Kaiserul Wilhelm al II-lea a abdicat pe 9 noiembrie.
Armistițiul din 11 noiembrie 1918 a pus capăt luptelor, iar Conferința de Pace de la Paris a impus diverse reglementări puterilor înfrânte, cel mai cunoscut fiind Tratatul de la Versailles. Dizolvarea Imperiilor Rus, German, Austro-Ungar și Otoman a dus la crearea de noi state independente, printre care Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia și republicile baltice.
Anul 1916: Moare pictorul român Ștefan Luchian, personalitate de prim rang în artele plastice clasice românești. Sunt binecunoscute portretele, buchetele de flori, natura moartă, imaginile din satele românești, și autoportretele pe ale căror chipuri citești suferința.
Iar suferința știe s-o redea în tușe simple, mai bine ca nimeni altul. Căci în ultima parte a vieții, pictorul a fost lovit de o paralizie a mâinilor, care l-a determinat să-și lege de mână, cu sfoară, penelul cu care aplica pe pânză tușele de vopsea.
Anul 1926: Se înființează marca Mercedes-Benz prin fuziunea companiilor lui Gottlieb Daimler și Karl Benz.
Anul 1940: În baza aprobării Consiliului de Coroană, convocat de regele Carol all II-lea, România cedează Uniunii Sovietice, fără a opune nicio rezistență, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, după ce URSS îi dăduse ultimatum.
În ce privește retragerea personalului din instituțiile de stat și a populației românești care nu dorea să rămână în URSS, totul s-a desfășurat la voia întâmplării, fără vreo măsură ce se impunea în asemenea situație. În cursul zilei de 28 iunie 1940, au plecat dinspre Chișinău spre Iași două trenuri. Unul la ora 10 dimineața, celălalt la ora 17.
Puțină lume avea automobile și nici nu erau multe poduri peste Prut. Ca urmare, singura nădejde a basarabenilor de a ajunge în țară erau acele două tremuri.
Mă aflam, cu familia, într-un vagon de marfă din primul tren. Trenul era tixit. În compartimente, pe culoare, pe platforme nu puteai arunca un ac. Pe tampoanele dintre vagoane ședeau oameni. Acoperișul era plin, iar de scara „tip vapor” spre acoperiș, atârnau oameni. Oameni care sperau să călătorească până la Iași.
Așa a plecat din Chișinău garnitura, pe care o mare de oameni o aștepta pe peroanele principalelor gări de pe parcurs (Strășeni, Bucovăț, Călărași, Cornești, Ungheni). Toți aceștia mișunau pe peroane, contând să găsească loc în trenul despre care nu știau că va veni tixit.
N-a numărat nimeni câți din acești „rămași pe peroane” și-au găsit sfârșitul tocmai în Siberia, fără niciun alt motiv, decât acela că erau români!
Anul 1948: Iugoslavia este exclusă din blocul comunist. Republica Socialistă Federală Iugoslavia (RSFI) nu s-a supus niciodată ordinelor de la Kremlin și nu a fost niciodată parte a Pactului de la Varșovia.
Deși era un stat comunist, conducătorul țării, mareșalul Josip Broz Tito, a ajuns la putere datorită luptei partizanilor din timpul celui cel de-Al Doilea Război Mondial, nu instalat la conducere de Armata Roșie, așa cum s-a întâmplat cu alte țări „surori”, inclusiv România. Tito nu se simțea în niciun fel dator cu ceva lui Stalin.
În timpul Războiului Rece, guvernul iugoslav și-a stabilit statutul de neutralitate în conflictul est-vest, RSFI fiind una dintre țările fondatoare ale Mișcării de Nealiniere.
În mod similar, guvernul albanez (stalinist) a cucerit puterea fără ajutorul Armatei Roșii. Albania a rupt legăturile politice cu URSS, ca urmare a rupturii sino-sovietice, aliindu-se cu Republica Populară Chineză și urmând exemplul politicii antirevizioniste a acesteia din urmă.
Anul 1967: Israelul anexează Ierusalimul de est.
Anul 1982: Are loc a treia și ultima vizită în România a fostului președinte al Statelor Unite, Richard Nixon. Este primit de oficialii de cel mai înalt rang de la București, în frunte cu președintele Nicolae Ceaușescu.
Anul 1991: S-a deschis, la București, Casa Americii Latine.
Anul 1992: În Estonia, este adoptată noua Constituție a țării, recent desprinsă din URSS, după destrămarea acesteia.
Anul 1993: Andrei Șerban, director al Teatrului Național București, își prezintă demisia din această funcție, motivând, în principal, cu indiferența manifestată față de cultură de către factorii de decizie ai țării.
Anul 2001: Slobodan Milošević, președinte al Serbiei între 1989-1997, este deferit Tribunalului de la Haga, sub acuzația de crime împotriva omenirii. Fostul președinte a fost reținut în vederea desfășurării anchetei, dar, pe fondul vârstei și al unor probleme de sănătate, a decedat în timpul detenției.
Anul 2020: Bilanțul mondial al deceselor cauzate de Covid depășea la acea dată 500.000 de persoane. Numărul de cazuri confirmate depășea la nivel mondial cifra de 10 milioane. La zi, cea mai recentă situație transmisă prin Internet arată astăzi 695.781.740 de cazuri, din care 6.919.573 decese.