Mica istorie: 5 iunie - ziua când s-a născut gangsterul autor de best seller

victor.pitigoi

Senior Editor

“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Anul 8498 î.Hr.: Numărătoarea anilor după calendarul Mayaș începe cu ziua de 5 iunie anul 8498 î.Hr. după calendarul nostru. Aceasta pare să fie cea mai veche informație calendaristică despre care ne vorbește un document, fie el chiar și un simplu calendar preistoric.

Anul 774: După înfrângerea longobarzilorCarol cel Mare se proclamă „Rex Francorum et Langobardorum“ (Rege al francilor și longobarzilor), desființând astfel ultimul stat Longobard, după ce acesta stăpânise nordul Italiei, de prin anul 569 d.Hr.

Anul 1224: Împăratul Frederic al II-lea a fondat Universitatea din Napoli, una din cele mai vechi universități din Europa și chiar din lume.

Anul 1446: Dieta Ungariei îl alege pe Iancu de Hunedoara în funcția de guvernator general. De fapt, Dieta începuse să se arate îngrijorată de problemele guvernării încă din februarie 1445, când a format un guvern provizoriu, alcătuit din cinci căpitani generali. În acest cadru, Iancu de Hunedoara a fost desemnat încă de atunci guvernator al Transilvaniei, al Banatului și al Crișanei.

Deoarece, în ciuda măsurilor luate, guvernarea părea că scapă de sub control, puterea lui Iancu a fost întărită, prin alegerea sa ca guvernator regal (Regni Gubernator), la data de 5 iunie 1446. Alegerea se făcea în numele regelui Ladislau, prizonier la acea dată al împăratului romano-german Frederic al III-lea

Prima măsură de regent a lui Iancu a fost să-l atace pe Frederic pentru refuzul de a-l elibera pe Ladislau. Atacul n-a avut succes și s-a încheiat cu un armistițiu, cam a la Pyrrus, presat și de faptul că se întrevedea un nou conflict militar, între sultanul turc Murad al II-lea și o coaliție, din care făcea parte regentul Ungariei, Iancu de Hunedoara.

ADVERTISING

Bătălia a avut loc lângă Varna și s-a încheiat cu victoria sultanului asupra alianței creștine, formată din regele Poloniei Vladislav al III-lea și Ungaria reprezentată de regentul Iancu de Hunedoara. Nelăsându-se descurajat, acesta a ridicat o nouă armată, după care, în anul 1448, a început o nouă campanie împotriva Imperiului Otoman.

Planul său s-a bazat pe o revoltă în Balcani, un atac surpriză împotriva otomanilor, și pe distrugerea forțelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Dar planul a dat greș, iar turcii au repurtat cunoscuta victorie de la Kosovo Polje.

În fața eșecului, regentul general și-a reorientat altfel interesele politice. A intrat brusc cu oaste în Moldova, unde se desfășurau conflicte pentru ocuparea tronului, moment perfect ca să-l înscăuneze la Suceava pe vărul său, Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare.

Deranjați de faptul că Iancu se amestecă într-un principat unde ei se socot suzerani de drept, turcii au încălcat un armistițiu încheiat cu creștinii în 1454, asediind cetatea Semendria, din Serbia. Iancu s-a simțit amenințat, i-a atacat pe asediatori și a repurtat o victorie spectaculoasă la Kruševac, unde turcii au fost zdrobiți.

Dar miza nu era Semendria, ci cetatea Belgradului, spre care sultanul a îndreptat toate forțele, hotărât să o cucerească.

Soarta este însă ciudată. Acest Iancu, căruia românii îi mai spun și Ioan, maghiarii, pe limba lor, János, nemții Johann, iar intelectualii vremii au tradus latinesc Ioannes Corvinus, n-a murit nici lovit de vreun obuz turcesc, nici străpuns de vreun iatagan otoman, ci de ciumă, lângă cetatea Belgradului, cea apărată de otomani.

ADVERTISING

Wikipedia consemnează că însuși sultanul Mahomed al II-lea ar fi spus la moartea sa: „Deși a fost inamicul meu, m-am întristat la moartea lui, pentru că niciodată lumea nu a mai cunoscut un asemenea om.”

Anul 1654: A abdicat de la tron regina Cristina a Suediei (1632 – 1654). Sunt multe de spus în legătură cu decizia reginei de a abdica și chiar s-a construit multă legendă în legătură cu acest caz.

S-ar părea că totul pornește de la așteptările contemporanilor, care doreau un moștenitor pentru tronul Suediei. Regina Cristina nu era deloc dispusă pentru așa ceva. A avut pretendenți, a fost curtată, dar, în autobiografia sa, Cristina a declarat că simțea „un dezgust de netrecut față de căsătorie" și „un dezgust de netrecut față de tot ce fac femeile în intimitatea lor, inclusiv ce-și mărturisesc ele atunci când vorbesc despre ceea ce nu se poate vorbi decât numai între femei".

În 1651, Cristina a declarat în Consiliul de Coroană că ea are nevoie de odihnă, iar țara are nevoie de un lider puternic. Aceste două lucruri nu se potrivesc deloc.

Consiliul a refuzat să-i ofere odihna, iar regina Cristina a fost de acord să rămână pe tron, cu condiția să nu i se mai ceară niciodată să se căsătorească. În câteva săptămâni, Cristina a pierdut mult din popularitatea sa. Opinia publică o acuza că, în loc să guverneze, ea își petrecea cea mai mare parte a timpului corespondând cu prietenii ei din străinătate, în sala de bal sau la teatru.

În 1653, ea a fondat un ciudat ordin militar ai căror membri se angajau să nu se căsătorească niciodată,  iar, în februarie 1654, a informat oficial Consiliul de Coroană despre planurile ei de a abdica. În mai, Riksdag (Parlamentul Suedez) a dezbătut o propunere a ei, în care reitera problema abdicării, solicitând totodată o alocație viageră de 200.000 rikstaleri pe an.

ADVERTISING

Parlamentul nu i-a oferit banii, ci o serie de proprietăți a căror bună administrare poate genera acest profit. Totodată, pentru bună regulă, trezoreria statului urma să preia pe seama sa toate datoriile reginei.

Regina Cristina a abdicat la 5 iunie 1654 în favoarea vărului ei Carol Gustav. Și-a petrecut restul vieții în străinătate. În februarie 1689, în vârstă de 62 de ani, s-a îmbolnăvit grav după o vizită la templele din Campania (Italia).

Părea că și-a revenit, însă, la mijlocul lunii aprilie, a dezvoltat o infecție dermatologică numită erizipel, apoi pneumonie și febră mare. Pe patul de moarte, ea a trimis papei un mesaj cerându-i să-i ierte jignirile. Cardinalul Azzolino a stat alături de ea până a murit, la 19 aprilie 1689.

Anul 1779: S-a născut Gheorghe Lazăr, cărturar iluminist român, unul din marii promotori ai învățământului în spațiul românesc. A înființat la București, în 1818,  prima școală cu predare în limba română, școala de la Sfântul Sava.

S-a spus că, atunci când cărțile erau rarități și, de multe ori, scrise în limbi necunoscute pentru mulțime, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română. Faptul deschidea noi orizonturi pentru un mare număr de români. La școala lui Lazăr au venit copiii intelectualilor români, dar și copii de prăvăliași, precum și copiii oamenilor mai de pe la marginea orașului. El i-a învățat pe toți în egală măsură științele matematice, istoria, logica și înțelepciunea filosofică, totul în limba lor maternă.

Anul 1806: Napoleon Bonaparte îl numește pe fratele său Louis Bonaparte rege al Olandei. Era un obicei al împăratului să-și numească rudele în posturi de înaltă răspundere. Ceea ce însă nu i-a fost de niciun folos. Dimpotrivă, i-a fost o povară.

Anul 1826: Moare Carl Maria von Weber, compozitor german de mare prestigiu.  Ar fi regretabil să scăpați ocazia de a asculta celebra „Invitație la vals”:

Weber: Aufforderung zum Tanze (Invitation to the Dance) Op. 65

Anul 1830: S-a născut un gangster celebru, mai exact un bandit italian, Carmine Crocco. În câțiva ani, devine din muncitor umil comandantul unei armate de două mii de oameni, armată care a făcut din Basilicata un adevărat centru al revoltei împotriva dinastiei Savoia.

A fost unul dintre cei mai temuți și căutați haiduci ai perioadei post-unificare din Italia, iar pentru capturarea sa, autoritățile puseseră la bătaie o recompensă de 20.000 de lire. 

A fost arestat, condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viață. În timpul detenției, și-a scris memoriile, un volum bine redactat și captivant în felul său. A ajuns un best seller, impresionând lumea și chiar provocând subiecte de dezbatere pentru sociologi și lingviști. Unii îl reevaluează astăzi în chip de erou popular. Desigur, ca variantă de studiu.

Anul 1859: Se naște Constantin I. Nottara, actor, director de scenă, profesor român.

Anul 1871: Se naște Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist și om politic român, personalitate de prim rang în viața politică și culturală a României. A murit asasinat de un grup legionar, în perioada de teroare cuprinsă între 6 septembrie 1940 și 21 ianuarie 1941.

Anul 1878: Se naște Pancho Villa, revoluționar mexican.

Anul 1915Danemarca adoptă o nouă Constituție, prin care li se acordă și femeilor dreptul de vot.

Anul 1935Corneliu Zelea Codreanu înființează Partidul Totul pentru Țară, expresia politică a Mișcării Legionare. Partidul avea o puternică bază naționalist-șovină și opțiuni pro-germane, de tip fascist.

Anul 1937Lucian Blaga a rostit discursul de recepție la Academia Română intitulat „Elogiul satului românesc", producând un puternic efect emoțional în rândurile academicienilor.

Anul 1944Al Doilea Război Mondial: mai mult de 1.000 de bombardiere britanice aruncă 5.000 de tone de bombe pe coasta Normandiei în pregătirea zilei Z, ziua declanșării celui de al doilea front, promis lui Stalin de către de liderii occidentali.

Anul 1947: George Marshall, senator SUA, a făcut public planul său de ajutorare a țărilor din Europa Occidentală, devastate de cel de-al doilea război mondial. Aplicarea acestuia a început de la 3 aprilie 1948, fiind în vigoare până în luna iulie 1951.

Propunându-i-se să adere la plan, conducerea din acea vreme a României a refuzat, cu argumentul că, după ce, și așa este ruinată de război, economia României nu se poate angaja să plătească dobânzi ce vor rezulta din împrumuturile planului. Gheorghiu Dej explicase astfel planul pentru români: „nu ne oferim la acest jaf elegant, servit cu mănuși”.

Rezultatul se mai oglindește și astăzi în economia oricărei țări din Europa Occidentală, când o comparăm cu economia oricărei țări din cea Răsăriteană.

Anul 1967: Începe războiul de șase zile din orientul apropiat: Forțele aeriene israeliene lansează atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei și Siriei.

Anul 1968Robert F. Kennedy, senator și candidat la președinția SUA, este împușcat la „Ambassador Hotel" în Los Angeles, California, de către un oarecare Sirhan Sirhan.

Anul 1970: Prima expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși, în Europa, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România.

Anul 1973: Campionul român Ilie Năstase a câștigat turneul de tenis de la Roland Garros.

Anul 1975Canalul Suez se redeschide traficului internațional (după ce fusese închis, în urma războiului de șase zile). Egiptul preia controlul circulației pe ambele maluri.

Anul 1983: Sportiva română Anișoara Cușmir realizează un nou record mondial la săritura în lungime - 7,43 m.

Anul 2002: La Institutul de boli cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București a fost efectuat primul autotransplant cardiac, intervenție chirurgicală, constând în explantarea cordului pacientului, repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa.

Anul 2004: Moare Ronald Reagan, cel de-al 40-lea președinte al SUA (1981-1989)

Anul 2017: Republica Muntenegru (din fosta Iugoslavie) aderă oficial la NATO, devenind al 29-lea stat membru.

MEMENTO:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇