Tuturor ni se întâmplă uneori să pierdem vreun obiect personal. Cheile și telefonul sunt, probabil, în fruntea topului lucrurilor pe care le rătăcim cel mai des.
Din fericire, există strategii cu ajutorul cărora putem evita astfel de situații, potrivit experților cu care au stat de vorbă jurnaliștii de la Associated Press.
Daniel L. Schacter, profesor de psihologie la Universitatea Harvard și autorul cărții „Cele șapte păcate ale memoriei”, spune că pierderea lucrurilor este ceva la care toată lumea este predispusă, în grade diferite. Totul depinde de circumstanțele vieții care ne îndepărtează mintea de prezent.
Mai degrabă decât o memorie slabă, ar putea fi vorba de „o defecțiune la interfața dintre memorie și atenție. Acest lucru este responsabil, pe baza cercetărilor și a experienței personale, pentru multe dintre eșecurile de memorie care duc la pierderea lucrurilor”, spune Schacter.
Memoria are loc în creier în trei etape: codare, stocare și recuperare. Schacter a comparat pierderea cheilor cu situația în care șoferii ajung la destinație în siguranță fără să-și amintească drumul parcurs.
În ambele cazuri, memoria acțiunii nu este codată, deoarece oamenii se gândeau la altceva, ceea ce face mai dificilă recuperarea amintirii mai târziu.
„Trebuie să depui puțin efort cognitiv. În momentul codării, trebuie să-ți concentrezi atenția”, explică Schacter.
Pentru lucrurile folosite frecvent, el recomandă identificarea obiectelor-problemă, precum telefonul, portofelul sau cheile, și crearea unei structuri care devine automată prin exercițiu. De exemplu, Schacter își lasă întotdeauna ochelarii de citit într-un loc anume din bucătărie. Când merge la golf, telefonul ajunge mereu în același buzunar al genții de golf.
Totuși, dacă există o creștere vizibilă a frecvenței cu care pierzi lucruri față de trecutul recent, însoțită de alte probleme de memorie care îți afectează funcționarea normală, ar putea fi momentul să consulți un medic, spune Schacter.
Pentru lucrurile pe care le folosești mai rar, creierul reține mai bine informațiile atunci când primește mai multe detalii care pot fi conectate ulterior, spune Mark McDaniel, care a studiat memoria și învățarea umană timp de aproape cinci decenii. În rândul cercetătorilor în domeniul memoriei, acest lucru este cunoscut sub numele de elaborare.
O modalitate de a nu mai pierde obiecte pe care nu le folosești în mod obișnuit, dar pe care le pierzi des, cum ar fi o pălărie, este să spui cu voce tare unde o pui, chiar în momentul în care o așezi. Verbalizarea face două lucruri care ajută la recuperare.
„Spusul cu voce tare creează o codare mai bună pentru că te face să fii atent, iar verbalizarea creează o memorie mai bogată”, a spus McDaniel.
Cu cât elaborarea este mai detaliată, cu atât vor exista mai multe conexiuni în creier care să te ajute să-ți amintești.
O versiune extremă a elaborării este „palatul memoriei”, folosit de concurenții la competițiile de memorie. Pentru a-și aminti o serie de numere și alte provocări, ei vizualizează un mediu familiar și structurat, precum o casă sau un traseu, imaginându-și numerele în locuri specifice.
Pentru ceva precum pălăria ta, imagineaz-o în locul respectiv și leagă-o de un motiv și de o consecință: „Mi-am pus pălăria sub scaun, pentru că nu voiam să o murdăresc pe masă, dar data trecută am uitat-o acolo.”
S-ar putea să nu-ți amintești să o iei când pleci, dar probabil îți vei aminti unde ai lăsat-o.
C.S.