Betty Robinson a intrat în istoria Jocurilor Olimpice în 1928, la Amsterdam. A fost prima campioană olimpică din istorie în proba feminină de 100 de metri. Povestea americancei este însă mult mai impresionantă decât această performanță. La câțiva ani după primul titlu olimpic, Robinson a fost implicată într-un grav accident de avion și medicii i-au spus că nu va mai putea alerga niciodată.
A revenit însă în competiții și, la opt ani după primul său aur olimpic, a câștigat o nouă medalie de aur cu ștafeta Statelor Unite.
A fost descoperită în timp ce încerca să prindă trenul
În adolescență, Betty Robinson știa că aleargă repede, dar nu se gândea să facă atletism. „Nu aveam nicio idee că femeile alergau pe atunci”, avea să povestească ea mai târziu, conform World Athletics.
Totul s-a schimbat după ce profesorul ei de științe, Charles Price, a văzut-o alergând spre gară pentru a prinde trenul. Price fusese atlet și era și antrenorul echipei școlii.
Profesorul a observat că Robinson era rapidă, dar nu credea că va reuși să prindă trenul. Totuși, când a urcat în vagon, a avut surpriza să o vadă pe fată deja așezată pe un scaun.
Atunci și-a dat seama că Robinson are un talent special. A doua zi, a testat-o într-o cursă de 50 de metri și a fost impresionat de viteza ei.
Cum școala nu avea o echipă de atletism pentru fete, Robinson a început să se antreneze alături de băieți.
Aur olimpic la doar 16 ani
Ascensiunea lui Betty Robinson a fost extrem de rapidă. După numai patru luni de antrenamente, ea a concurat împotriva deținătoarei recordului Statelor Unite, Helen Filkey.
Robinson a reușit să își câștige locul în echipa olimpică a SUA și a ajuns la Jocurile de la Amsterdam când avea doar 16 ani.
Ediția din 1928 a fost una istorică. Pentru prima dată, femeile au putut participa la probe de atletism la Jocurile Olimpice. La acea vreme, acestea aveau voie să concureze doar la 100 de metri, 800 de metri, aruncarea discului, săritura în înălțime și ștafeta de 4x100 de metri. Robinson a fost singura americancă ajunsă în finala probei de 100 de metri.
Înaintea cursei, a avut însă o problemă neașteptată. Când a ajuns la stadion, și-a dat seama că avea doi pantofi pentru piciorul stâng. A fost nevoie ca cineva din delegația SUA să îi aducă rapid încălțămintea potrivită.
În finală, două sportive au fost descalificate după ce au furat startul. Robinson a trecut prima linia de sosire, cu timpul de 12,2 secunde, un nou record mondial. Astfel, la doar 16 ani, a devenit prima campioană olimpică la 100 de metri. Până în prezent, ea rămâne cea mai tânără sportivă care a câștigat aurul olimpic în această probă.
Robinson a mai obținut o medalie la Amsterdam. A câștigat argintul cu ștafeta de 4x100 de metri a Statelor Unite, care a terminat în spatele Canadei.
A căzut cu avionul și a fost dusă la morgă
După succesul de la Amsterdam, Robinson își dorea să participe la Jocurile Olimpice din 1932, organizate la Los Angeles.
A urmat cursurile Northwestern University și s-a pregătit pentru o carieră în educație fizică. Planul ei era să devină antrenoare la Jocurile Olimpice din 1936.
În 1931, cu un an înaintea Jocurilor de la Los Angeles, Robinson era una dintre marile favorite. Avea deja mai multe recorduri mondiale.
Pe 28 iunie, însă, a decis să ia o pauză de la antrenamente și să zboare alături de verișorul ei, care pilota avionul. La scurt timp după decolare, avionul a avut probleme la motor și s-a prăbușit.
Robinson și verișorul ei au fost considerați morți. Atleta a fost dusă chiar la morgă, însă acolo medicii au descoperit că încă trăia. Cei doi au supraviețuit, dar au fost grav răniți.
În cazul lui Robinson, medicii nu îi dădeau aproape nicio șansă să mai alerge vreodată. A stat șase luni într-un scaun cu rotile și a avut nevoie de aproximativ doi ani de recuperare pentru a putea merge din nou normal.
„Doctorul a spus că, dacă nu aș fi fost într-o formă atât de bună, nu aș fi trecut atât de bine peste acel moment”, a povestit Robinson.
A revenit și a câștigat din nou aurul olimpic
Accidentul a făcut-o să rateze Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1932. Robinson nu a renunțat însă la visul de a reveni în atletism. A început din nou să alerge, mai întâi pentru recuperare, apoi pentru a concura.
Piciorul stâng îi fusese grav afectat, iar fracturile și operațiile o afectau teribil. Din acest motiv, Robinson nu mai putea participa la proba individuală de 100 de metri. Singura ei șansă de a ajunge la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin, era să prindă un loc în echipa de ștafetă a SUA.
„A fost cu adevărat o luptă să prind echipa în 1936. A trebuit să muncesc peste program”, a spus ea acum mulți ani.
În finala probei de 4x100 de metri, Robinson a concurat alături de Harriet Bland, Annette Rogers și Helen Stephens. Germania era considerată favorita cursei. Gazdele stabiliseră chiar un record mondial în serii. În finală, însă, sportivele germane au scăpat bățul la ultima schimbare.
Robinson a făcut o cursă foarte bună pe cea de-a treia schimbare și i-a predat bățul lui Helen Stephens. Aceasta a încheiat cursa pentru SUA și a adus victoria echipei americane. Pentru Betty Robinson a fost al doilea aur olimpic din carieră. Trecuseră opt ani de la primul său titlu, iar între cele două medalii se aflase unul dintre cele mai grave momente din viața sa.
A rămas aproape de atletism
Robinson s-a retras din activitate după Jocurile Olimpice din 1936. Avea doar 24 de ani. A continuat să fie implicată în atletism, inclusiv ca arbitru voluntar. În același timp, a susținut participarea femeilor în sport.
În 1977, Betty Robinson a fost inclusă în USA National Track and Field Hall of Fame. În 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, a avut parte de un alt moment special: a purtat torța olimpică.
A fost una dintre ultimele sale legături cu lumea olimpică. Betty Robinson a murit în 1999, la vârsta de 87 de ani, după ce a lăsat în urmă o poveste care depășește cu mult performanțele obținute pe pista de atletism.
