Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, îl contrazice pe Călin Georgescu în chestiuni legate de credință. Teologul spune că rugăciunea ajunge la Cer indiferent de altitudinea la care este rostită și că ea nu e niciodată etnică și colectivă, ci personală.
Bănescu a oferit pe pagina sa de Facebook răspunsuri „ludic-minimaliste” la afirmațiile cu caracter religios pe care le-a făcut candidatul la președinție, numindu-le „razne sapiențiale de cler și popor”.
Georgescu a pretins, de exemplu, că "rugăciunile din Carpați sunt cele mai puternice, fiind aproape de cer. Bănescu spune, în schimb, că "rugăciunile oamenilor, indiferent la ce altitudine se roagă, ajung împreună la Cerul care e pretutindeni la fel de aproape de omul rugător".
Totodată, Georgescu a afirmat că "rugăciunea este cea mai pură formă de rezistență împotriva manipulării globale". Bănescu menționează, însă, că "rugăciunea este o formă de rezistență la asalturile manipulatoare ale diavolului care nu se roagă. Ea e expresia credinței realiste, nu a luptei cu imaginarul și vagul".
Micul "îndreptar" în chestiuni religioase întocmit de fostul reprezentant al Patriarhiei Române conține și alte precizări, unele într-o notă ironică:
- Georgescu: „Credința colectivă a românilor poate schimba cursul istoriei.”
- Bănescu: Creștinismul e personalist, nu colectivist. Rugăciunea nu e niciodată etnică și colectivă, ci personală. Ea nu poate schimba decât persoana care se roagă, nu istoria și umanitatea.
- „România este un sanctuar care protejează esența umană de influențele externe.”
- România este o țară sud-est europeană care fără ajutor extern nu s-ar mai putea proteja pe ea însăși de anumite influențe și agresiuni de la Răsărit. Esența umană e „chipul” spiritual al Creatorului.
- „Pădurile din Carpați sunt martorii eterni ai rădăcinilor spirituale ale umanității.”
- Pădurile din Carpați au apărut după formarea Carpaților și nu au calitatea de martor decât în ceea ce privește propriile rădăcini înfipte în pământ. Umanitatea și spiritualitatea ei nu sunt forestiere.
- „Rugăciunea este calea prin care putem schimba energia întunecată a lumii.”
- Lumea creată de Dumnezeu nu poate fi străbătută maniheic și gnostic de o energie întunecată, ci doar de rațiunile pline de sens ale Rațiunii creatoare.
- „Fiecare rugăciune făcută în România hrănește energiile universale ale luminii.”
- Rugăciunea este expresia credinței conștiente de realitatea dialogului cu Dumnezeu și nu-l hrănește spiritual decât pe omul care se roagă. „Energiile universale ale luminii” străine de creștinism doar coboară din lumea vagului spre cea a nimicului.
- „Hristos a înviat pentru ca poporul român să devină un far al lumii.”
- Iată cum eroarea bimilenară conform căreia Hristos ar fi înviat pentru mântuirea fiecărui om din lume a fost în sfârșit corectată: Hristos a înviat, de fapt, pentru poporul (pre)român și doar pentru el. „Farul Constanța” nu este doar un nume de echipă, ci simbolul etnic suprem care luminează intermitent până la capătul lumii.
- „Fiecare român are în el o scânteie divină care poate aprinde lumina universală.”
- Spre deosebire de toți oamenii din istoria trecută și viitoare, creați de un meschin Demiurg, românii sunt singurii creați de Dumnezeu. De aceea, sunt scânteietori și înaintemergători ai luminii încă neaprinse, dar universală.
- „Fiecare fir de iarbă din România are o semnificație sacră în echilibrul universal.”
- Aceleași „fire de iarbă” l-au inspirat pe însuși Walt Whitman, chiar dacă acesta, din motive ce nu-i fac cinste, nu s-a declarat român. Firul de iarbă românesc este hieroglifa sacră a Universului.
- „Neutralitatea este protecția divină împotriva influențelor malefice.”
- Neutralitatea față de rău este protecția ortodoxistă asigurată maleficului și influențelor sale.
- „România este locul unde divinitatea a decis să păstreze esența purității umane.”
- Divinitatea, deși nu apreciază predestinarea, a decis, totuși, din veșnicie ca România, veșnică și ea, să fie „sticluța” cu esența pură și tare a umanității?
- „Carpații nu sunt doar munți, ci sanctuare ale energiilor divine.”
- Carpații, adevărate hangare ale dumnezeirii garate definitiv în România, sunt supra-apreciați ca munți și subestimați ca sanctuare ale energiilor divine necreate.