Comisarul pentru Inovare Tehnologică, Administrare Electronică și Bună Guvernare la Primăria din Barcelona, Michael Donaldson, a explicat pentru spotmedia.ro cum al doilea oraș ca mărime din Spania a înțeles că modelul clasic de smart city – bazat pe interpretarea de date culese de la senzori – este, de fapt, doar un prim pas spre creșterea calității vieții oamenilor.
Între timp, Barcelona și-a creat propriul concept de smart city. Iar administrația locală face eforturi să îi atragă pe oameni în procesul de luare a deciziilor, astfel încât orașul să fie unul al cetățenilor, pentru cetățeni.
Economia Barcelonei s-a bazat multă vreme pe industria textilă și pe comerț. În anii 1980 însă – în timpul unei perioade de stagnare – autoritățile locale au decis că, pentru a avea un viitor sigur, orașul trebuie să se orienteze spre industrii care presupun cunoaștere și spre turism. Iar pentru a atrage turiști, e nevoie de cultură, de infrastructură și de, cu titlu general, o calitate ridicată a vieții.
Pas cu pas, orașul s-a dezvoltat. Iar după circa 3 decenii, a prins contur primul concept de smart city.
Barcelona și-a creat un sistem de senzori care îi oferă, în timp real, informații despre prezența oamenilor și vehiculelor în trafic, despre gradul de poluare, despre umiditate, despre zgomot și chiar despre mirosurile neplăcute. În plus – pentru că ajută la măsurarea multor parametri – acest sistem smart facilitează economia de energie.
Una peste alta, investițiile majore în tehnologie le-au făcut viața mai bună atât locuitorilor Barcelonei, cât și turiștilor.
Dar acela n-a fost decât un prim pas, a explicat pentru spotmedia.ro comisarul pentru Inovare Tehnologică, Administrare Electronică și Bună Guvernare de la Primăria Barcelona, Michael Donaldson.
Anterior, Donaldson a vorbit pentru SpotMedia.ro despre proiectul superblocks (sau blocarillas). Este vorba despre construcția unor zone de blocuri, în care clădirile sunt grupate în formații, fără parcări de suprafață în jur. Mașinile mari nu au voie să circule pe străduțele înguste dintre blocuri, iar mașinilor mici nu li se permite să depășească viteza de 20 de km pe oră.
V-ați gândi că viața e grea într-un astfel de cartier? Nici vorbă! Spaniolii au remarcat că, în aceste zone cu superblock, 92% din spațiul public e mai liber decât în alte părți ale orașului, unde se poate circula cu mașina fără restricțiile din zonele superblocks.
Străzile pe care mașinile nu pot circula decât cu mari restricții sunt ocupate, în cea mai mare parte a anului - dată fiind și vremea destul de prietenoasă din Barcelona - de pietoni și bicicliști.
De asemenea, Michael Donaldson a vorbit anterior pentru spotmedia.ro despre un alt proiect pilot din oraș: instalarea unei porțiuni de pavaj alcătuit din panouri solare.
Într-un scurt interviu, comisarul pentru Inovare Tehnologică, Administrare Electronică și Bună Guvernare la Primăria Barcelona ne-a explicat cum a făcut al doilea cel mai mare oraș din Spania pasul spre un nou concept de smart city, mult mai complex și care își propune să le dea cetățenilor cât mai multă putere de decizie.
Cine și când a decis că Barcelona trebuie să devină smart city? Și când și-a început orașul această transformare?
E greu de spus. Nu e vorba despre un anume moment și nici despre cineva care a decis unilateral acest lucru. E rezultatul muncii mai multor echipe (din administrația locală - n.red.) și au fost mai multe momente și proiecte care au făcut din Barcelona un oraș al inovării sau – cum spunem noi în general - un smart city.
Dar cred că am putea spune că am inițiat acest model de smart city în jurul anului 2010, când Barcelona a găzduit prima ediție a Smart City World Expo Congres, care între timp a devenit un reper la nivel mondial. Recent am aniversat 10 ani de atunci. Și în acest an vom aniversa 11 ani.
Asta indică faptul că nu avem o experiență foarte bogată în acest domeniu, de 30-40-50 de ani. Suntem relativ la început. Și cred că ăsta e un mesaj important pe care-l putem transmite: nu e nevoie de foarte mult timp pentru ca orașul să devină smart city.
Dar, în același timp, nici în 2010 nu e neapărat o dată precisă de început pentru proiectul smart city. Pentru că și în anii dinainte s-a muncit mult aici pentru a ajunge în situația de a putea lansa conceptul, în 2010.
Ce este, de fapt, un smart city? Și ce face ca Barcelona să fie un smart city?
Asta e o întrebare destul de dificilă. Aș spune că, în 2010, am plecat de la ideea clasică de smart city. Adică aceea de oraș care adună toate datele pe care le poate colecta și le folosește ca să poate lua decizii într-o manieră mai eficientă.
Adică, din acest punct de vedere, ne folosim de informații furnizate de oraș, le colectăm cu ajutorul senzorilor și le prelucrăm, ca să administrăm cât mai eficient.
Dar cred că, între timp, am evoluat de la acea definiție inițială. Iar acum apelăm și la inteligența de grup a cetățenilor noștri. Ne folosim nu doar de informațiile pe care ni le furnizează orașul (prin intermediul senzorilor), ci și de ceea ce ne spun cetățenii.
Sigur, cetățenii s-ar putea să nu fie experți în materie de administrație a orașelor. Dar ei sunt cei care trăiesc în orașe. Ei se duc la muncă aici, ei se deplasează dintr-un loc în altul cu transportul în comun, cu mașinile personale sau cu bicicleta. Ei au experiență în privința funcționării orașului. Și noi trebuie să ținem cont de această experiență a cetățeanului.
Nu mai vorbim, deci, doar despre colectarea unor date de la senzori, ci și despre crearea unui spațiu în care să fie loc și pentru punctul de vedere al cetățeanului. Tocmai pentru a lua decizii mai bune și a îmbunătăți calitatea vieții, în orașe.
De asemenea, încercăm să creăm o conexiune între problemele majore cu care ne confruntăm cu toții – cum ar fi schimbările climatice, inechitățile (din societate – n.red.), digitalizare, evoluția demografiei din punct de vedere al migrației care aduce bogăție și diversitate, dar are nevoie și de un management pe măsură sau cum ar fi că persoanele vârstnice și nevoile lor capătă un loc din ce în ce mai important.
Vorbim despre conectarea orașului nostru la aceste provocări și încercarea de a le soluționa local.
Apoi, am experimentat dramatic – și chiar tragic – realitatea pandemiei. Și am constatat că stabilitatea dinainte nu mai există, iar noi trebuie să ne adaptăm. Vorbim despre acea așa-zisă „reziliență a orașelor”.
Acum aș spune că pentru noi ideea de smart city înglobează toate aceste noțiuni, nu numai colectarea de informații prin senzori. Din acest punct de vedere, spuneam că am evoluat.
Oferiți date deschise excelente. Sunt dinamice, sunt interactive. A ajutat în vreun fel că le oferiți populației? E acum dialogul între cetățeni și autoritate mai dinamic, pe baza datelor? Se implică oamenii mai mult în procesul de luare a deciziilor?
E încă puțin cam devreme să cunoaștem impactul (deschiderii datelor – n.red.).
Scopul a fost să fim transparenți. Avem în jur de 500 de seturi de date referitoare la ceea ce se întâmplă în oraș.
Și ca să dăm startul acestui dialog între primărie, celelalte instituții publice și cetățeni, e important să avem aceste informații. Și să fie de bună calitate. Ele stau la baza transparenței (instituționale – n.red.).
Dar este într-adevăr puțin mai dificil pentru cetățean, din cauza cantității mari de informații. Așa cum spuneați, datele sunt deschise. Nu sunt prezentate în PDF sau alt format închis (de unde ar trebui copiate manual și centralizate de cel care are nevoie de ele – n.red.). Dar, chiar și așa, vorbim, totuși, despre multe numere.
Și ai nevoie (ca cetățean – n.red.) de puțin training ca să te descurci cu ele. Vedem deja că există meseria de analist de date și că analizele big data și de Inteligență Artificială (IA) se fac la nivel profesional. Deci da, e greu pentru cetățean.
Dar am observat că, de multe ori, aceste date deschise sunt folosite de oameni obișnuiți, cum ar fi cei care fac cercetări, care lucrează la un doctorat, dar și de jurnaliști, ceea ce e foarte important în stabilirea unui dialog și pentru democrația noastră.
Cetățenii downloadează aceste date. Avem statistici care ne arată asta. Și faptul că ele sunt utilizate mai mult de mediul academic și de media decât de cetățeni nu e neapărat un lucru rău, pentru că ele sunt folosite tot pentru a genera cunoaștere.
Cum interacționează cetățenii cu primăria? Ce pot face online și când trebuie, totuși, să vină să se întâlnească cu un funcționar?
Vorbim aici despre evoluția ideii de smart city. A fost o vreme când mergeam prin oraș și vorbeam cu oamenii și ne luam notițe.
A fost o vreme când ne gândeam la cum să facem trecerea de la ideea de smart city la cea de smart citizen. Am incorporat ceea ce ne doream în modul în care lucrăm la umanizarea tehnologiei și în a pune oamenii și nevoile lor în centrul preocupărilor nostre.
Și în ceea ce privește platformele digitale, am lansat „Decidim” (Noi decidem, în lb spaniolă). Aceasta e o platformă digitală care le permite cetățenilor din Barcelona să se implice în diverse probleme.
E o platformă pe care trebuie să te loghezi. Pentru o deliberare de calitate, am considerat că e important ca dialogul să se poarte asumat, între cetățeni reali, și nu între utilizatori în spatele anonomității pe care uneori ne-o dau computerul și rețelele sociale.
După ce te loghezi, platforma îți permite să îți spui părerea, să faci sugestii. Putem chiar să organizăm și un vot, care ne permite să decidem asupra unor aspecte.
Anul trecut am lansat și un buget participativ, la care până la 50.000 de cetățeni din Barcelona au putut vota cum să se cheltuiască, pentru diverse proiecte propuse, în curs de 30 de milioane de euro.
Partea bună a acestei platformei este că nu e ca un forum obișnuit, unde interacționezi, propui sau doar întrebi ceva, ci poți să și decizi.
Dar pe lângă astfel de platforme tot trebuie să avem ocazii și locuri în care cetățenii și politicienii să se poată întâlni face to face. Știm cât de importantă e viața în mediul digital, dar de asemenea ne dăm seama cât de important este să avem interacțiune reală, să ne vedem față în față.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpină acum Barcelona în digitalizare și în încercarea de a adopta transformarea digitală?
Răspunsul e foarte complex. Nu m-aș opri la o singură provocare, mai ales că impactul digitalizării este atât de mare acum, după pandemia de Covid 19.
Dar, dacă ar fi să identific, totuși, o provocare majoră pentru administrație, aceasta ar ține de modul în care să trecem de la o administrație reactivă la una mai proactivă, folosind tehnologia.
Și cred că o combinație de informații de bună calitate și algoritmi (un element al inteligenței artificiale) ne-ar ajuta să fim mai proactivi, în sensul de a le spune cetățenilor cum să ajungă să beneficieze de toate serviciile pe care le oferim noi, ca administrație.
Pentru că, de fapt, noi avem inițiativă și oferim o mulțime de servicii, dar în același timp așteptăm ca oamenii să vină spre noi și să solicite serviciile de care au ei într-adevăr nevoie.
Dacă putem corobora informațiile pe care le avem despre cetățeni – ce nevoi au, ce îi interesează, ce le lipsește, ce își doresc cu adevărat - am reuși să le ieșim în întâmpinare într-un mod mai procactiv.
Să vă dau un scurt exemplu. Știți cum ne trimite Netflix câte un mesaj, vineri seara, în care ne spune „Știm că te-ai uitat la acest serial sau film și credem că ți-ar plăcea să te uiți și la următoaele programe”. Poate că am putea acționa similar și i-am putea spune cetățeanului: știm că acestea sunt nevoile tale, permite-mi să îți mai ofer și aceste servicii care ți-ar putea fi de folos.
Nu neapărat în forma asta, evident. Ca principiu.