Secretul de la Oradea: Reguli, bici și zahărel, nimic gratuit și deții doar ce îți permiți – Interviu video

Nimic nu e gratuit, de la ridicarea gunoiului, până la locul de parcare. Proprietarii ori plătesc reabilitarea, ori impozit majorat cu 500%: “dacă nu îți permiți o mașină sau o proprietate, nu o ai”
Secretul de la Oradea: Reguli, bici și zahărel, nimic gratuit și deții doar ce îți permiți – <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu video</span>
Foto: Mihai Jurca, city manager Oradea

Oradea a fost numită bomboana fondantă a turismului românesc. În câțiva ani a reușit o reinventare uluitoare care l-a transformat într-un model general recunoscut în România și i-a adus o faimă externă deja.

Care este secretul orașului care atrage anual mai mulți turiști decât propria populație? Pe scurt, prin viziune, modele corecte, măsuri impopulare aplicate consecvent.

“Nu poți mulțumi pe toată lumea. Dar e mai sănătos să nemulțumești o parte și să faci treabă, decât să-i mulțumești pe toți și să nu faci nimic”, spune tânărul city-manager al Oradiei, Mihai Jurca.

Nimic nu e gratuit, de la ridicarea gunoiului, până la locul de parcare. Proprietarii ori plătesc reabilitarea, ori impozit majorat cu 500%: “dacă nu îți permiți o mașină sau o proprietate, nu o ai”.

Și cum puține sunt lucrurile care trebuie cu adevărat inventate, “un principiu a fost să îi aducem pe cei care se pricep și să învățam de la ei”. Inclusiv pietrari de 4 generații din nordul Italiei.

Cum ați reușit să faceți Oradea atât de frumoasă?

Există două componente. Orașul pe care l-am moștenit, pe care avem obligația să-l punem în valoare, și investițiile făcute în ultimii 10-12 ani, nu doar în infrastructura de turism, ci și în activități care susțin activitatea de turism.

Nu poți face turism într-un oraș în care îți cad fațadele în cap, dar nici într-unul în care încălzirea hotelurilor sau apa caldă depinde de funcționarea unui CET.

Investiția în sistemul centralizat de termoficare, aparent, nu are legătură cu turismul, dar îl impacteaza. Investițiile în infrastructura rutieră și accesibilitate ne-au creat premisele, iar din 2015 lucrăm și la partea soft, de creare a brandului.

Reabilitarea fațadelor nu se face de azi pe mâine, a fost nevoie de timp. În 2010 am făcut primul studiu care evalua investiția necesară în centrul istoric al orașului și stabilea un set de măsuri.

După un an am făcut un proiect pilot ca să demonstrăm beneficiile, cu Casa Kovats din Piața Unirii, pe care am reabilitat-o.

De acolo am început să lucrăm printr-un ONG în care sunt și Primăria, și CJ - Fundația de protejare a monumentelor.

În 2012 am pus la punct programul multianual prin care ne propuneam să reabilităm majoritatea clădirilor din centrul istoric. Și am încercat să explicăm oamenilor care le sunt obligațiile și care le vor fi beneficiile.

Și au înțeles?

Nu din prima. Din primii ani am oferit o serie de beneficii: realizarea proiectului tehnic de către fundație, asigurarea tuturor costurilor pentru intabulare, autorizație de construcție și avizele ISC. Pentru monumentele istorice am asigurat și un grant nerambursabil, și un împrumut fără dobândă.

Până prin 2015 am avut doar vreo 4 autorizații de construcție emise pe această temă.

După ce s-a modificat legislația națională, în 2015, am putut să introducem supraimpozitări, ceea ce a schimbat dinamica jocului. Din păcate, nu sunt suficiente măsurile de sprijin, trebuie și măsuri coercitive.

Din 2015 cei care nu își reabilitează fațadele sunt supraimpozitați.

Cu cât?

500%.

Pentru cei care nu dețin monumente istorice, deci pot beneficia de grant și împrumut fără dobândă, aveți vreun ajutor sau doar “stimulentul” supraimpozitării?

Proiectarea, scutirea de taxe legate de reabilitare sunt asumate de Primărie pentru toate clădirile. Și toți cei care intră în program, monument istoric sau nu, sunt scutiți de impozit timp de 5 ani.

De multe ori, supraimpozitarea este o sumă egală cu cheltuiala pentru reabilitare. Iar supraimpozitarea creează un fond din care se acordă împrumuturi celor care dețin monumente istorice.

Dacă doar o minoritate dintre proprietarii unei clădiri vrea reabilitarea, cei care o doresc vor vira cota parte din valoarea reabilitării în Fondul multianual al Primăriei și vor fi scutiți de supraimpozitare.

Ce faceți cu “Moromete” care spune “n-am”?

Aplicăm regulile care în scenariul cel mai prost duc la un debit care să depășească valoarea proprietății și atunci putem trece la executare silită.

Pentru cei care nu își permit, Primăria le-a propus să le cumperere proprietatea cu dreptul de a locui acolo tot restul vieții. Dar imediat au apărut urmași care au intervenit pentru a nu pierde proprietatea. Așa că nu am ajuns să aplicăm soluția vreodată.

Acest program de reabilitare a dus în ultimii zece ani la o creștere exponențială a prețurilor proprietăților în centrul istoric.

Există niște reguli general aplicabile: dacă nu îți permiți o mașină sau o proprietate, nu o ai. S-a întâmplat să avem cazuri sociale în centrul orașului, ceea e nu e normal.

Este o abordare nepopulară. Până să se vadă beneficiile, nu vă lua lumea cu “pietre” pe stradă? La figurat desigur.

Cu pietre nu, dar au fost plângeri penale. Nu eram atunci city manager, dar lucram în Primărie cu dl primar Bolojan. Nu e o măsură populară, dar dacă oamenii reușesc să vadă beneficiile, vor înțelege mecanica măsurilor.

Nu poți mulțumi pe toată lumea. Dar e mai sănătos să nemulțumești o parte și să faci treabă, decât să-i mulțumești pe toți și să nu faci nimic.

Cât din centrul istoric ați reușit să reabilitați?

70% din arterele turistice, pietonale. 25-39% din tot centrul istoric. Mai avem foarte mult de muncă.
Dar în ultimii ani ritmul e din ce în ce mai accelerat. Dezvoltarea care vine cu acest proces e contagioasă.

Pe lângă reabilitarea fațadelor, Primăria a mai dus o politică- extinderea zonelor pietonale în centrul istoric.

Și cum ați rezolvat traficul și parcările astfel reduse?

Avem în jur de 6.700 de locuri de parcare în centrul istoric, care, de obicei, erau pe marginea drumurilor. Încercăm să construim parcaje compacte, subterane și supraterane.

Avem în utilizare două, de 800 de locuri, iar la finalul lui octombrie va fi dat în folosință încă unul cu 400 de locuri. Mai avem în execuție încă două parcări, care vor totaliza tot vreo 800 de locuri.

Am lucrat foarte mult și la politica de susținere a transportului în comun.

Cum i-ați convins pe oameni că e mai bine să parcheze pe bani și nu gratis pe bordură?

Nu există niciun loc în Oradea unde parcarea să fie gratis. Un loc de parcare pe marginea drumului costă 2 euro/2 ore. Într-o parcare costa 1,5 euro.

În centrul istoric, majoritatea locurilor de parcare au culoare galbenă - nu poți parca mai mult de două ore, chiar dacă plătești.

E nevoie de echipe care să verifice mașinile, dacă au tichet și nu stau mai mult de 2 ore, iar dacă aplici strict regulile, oamenii învață. Veniturile orașului din parcări sunt peste 5 milioane de euro anual.

Primăria e în centrul istoric al orașului, orădenii vin acolo cu treaba, ei unde parchează?

Mașinile instituției au fost mutate într-o parcare la 2 străzi distanță. În curtea Primăriei parchează cetățenii. 30 de minute parcarea e gratuită.

Ajung?

Avem un birou unic, "Piramida", în care îți rezolvi toate problemele. 30 de minute ar trebui să ajungă dacă ai totul în regulă. După 30 de minute, parcarea din curtea Primăriei devine cea mai scumpă din centrul orașului. După 2 ore devine 40 de lei.

Câți turiști vin anual în Oradea?

Conform INS, în 2019 am avut peste 195 de mii, în 2018, când încă aveam zboruri internaționale, am avut peste 230 de mii, mai mulți decât populația orașului.

Anul trecut l-am terminat cu puțin peste 100 de mii, ceea ce, în condițiile date, a fost mulțumitor. Anul acesta lucrurile arată foarte bine. Gradul de ocupare în perioada verii e cel puțin la fel de bun ca în 2019.

Un oraș turistic e greu de curățat. Cum reușiți să țineți Oradea curată?

Ne-ar plăcea să fie și mai curată. Noi vedem și lucrurile care nu sunt puse 100% la punct. Regulile implementate consecvent sunt soluția. Nu există operator economic în centrul istoric care să nu aibă un contract individual de salubritate cu compania de salubritate (în Sectorul 1 din Bucureşti, de exemplu, doar 4.700 din 32.000 de agenți economici au contract - n.red.).

Nu există proprietar din Oradea care să nu aibă contract direct cu compania de salubritate.

Deci nu e gratis?

Nu. Nimic nu e gratis. Eu locuiesc într-un bloc cu peste 100 de apartamente, avem contract și acum 2 luni am fost amendați pentru că nu făceam colectare selectivă, care de anul acesta e regulament local.

Principiul e “plătești cât arunci”. La case, fiecare tomberon are un cip. Când se descarcă sunt cântărite și știm ce cantitate de deșeuri ți se facturează.

La blocuri e mai complicat să facem asta, pentru că sunt asociații de la 30 la 120 de familii. Ne uităm încă spre Vest să vedem ce soluții au adoptat pentru aplicarea principiului.

Aceasta e Oradea pe care o vede ochiul turistului. În Oradea orădenilor, oamenii consideră că nivelul de trai, salariile nu au decolat la fel de bine ca brandul turistic și încă sunt modeste.

După 2009 am creat 4 noi parcuri industriale în care am atras peste 600 de milioane de euro investiții și am creat 6.300 de locuri de muncă, plecând de la o economie locală care nu avea bază decât pe partea de servicii.

Salariul mediu net e 2.500 de lei în zona de operatori și 3.500 de lei în zona de servicii, birouri. La care se adaugă tichete de masă, transport în comun, beneficii pe care companiile le oferă din oficiu.

Evident, avem de recuperat niște decalaje. Sigur că nivelul de salarizare e în urma Clujului sau Timișoarei. Ce poate Primăria e să aducă masă economică, care să intre în competiție și astfel vor crește și veniturile.

Șomajul în Oradea e sub 1%, competiția pe piața forței de muncă va aduce și salarii mai mari. Ce trebuie să facem este să atragem industrii care creează un nivel de venituri mult mai bun.

Pentru asta am făcut un program care se adresează companiilor care investesc în IT, în industria tehnologiei.

Le oferim scutire de impozite pe clădiri și teren. Am creat programul “Make IT în Oradea”, care susține burse pentru liceeni din zona de IT. Oferim 50 de mii de euro pentru start up în IT, cu condiția să rămână în Oradea.

Aveți Universitate, dar nu la un nivel înalt, o altă problemă a orădenilor care se duc în alte centre universitare din care nu mai revin toți.

Noi putem ajuta cu infrastructura. Primăria și-a asumat să investească în 2 corpuri de clădire pentru cămine studențești la cele mai bune standarde. Facem toate investițiile posibile în campusul universitar. Nu putem interveni însă în zona de educație, care e a ministerului.

Cert e că Universitatea Oradea e un pivot important în dezvoltarea orașului. Dacă trendul, pe care îl vedem și noi, va continua, fără o universitate performantă, Oradea se va putea dezvolta numai până la un anumit punct.

Fie se va reforma, fie vor exista universități care își vor deschide sediu în Oradea, de exemplu, UBB din Cluj, pentru că Oradea ar putea oferi un nivel de calitate a vieții mai bun.

Ne-am implicat mult în zona învățământului dual. Fiecare companie din parcurile industriale are o clasă pe care o duce în învățământul profesional.

Avem un parteneriat cu L'École hôtelière de la Lausanne, una dintre cele mai prestigioase din lume, și împreună cu ei am pus bazele unei școli profesionale de turism.

Am susținut și o școală internațională în Oradea, pentru că atragerea de investitori străini are nevoie și de această componentă. Sunt proiecte pe care noi le susținem în prima parte a vieții lor, după care devin autosustenabile.

Cât din ce ați realizat a fost cu fonduri europene?

Tot ce s-a putut face cu fonduri europene s-a făcut cu fonduri europene. În ultimele două cicluri de programare am luat peste 630 de milioane de euro. Ne punem mari speranțe și în PNRR care să completeze finanțarea clasică.

Bani ați avut, dar cum ați găsit firme care să facă treabă bună?

Sunt probleme și astăzi. Unele licitații le reluam și de 2-3 ori, pentru că nu avem ofertanți. De multe ori, mergem noi și invităm firmele la licitațiile publice. De exemplu, când am lansat licitația pentru turbina noii centrale de încălzire a orașului, ca un motor de avion supradimensionat.

Discutăm cu proiectanții ca estimările de prețuri să fie cât mai aproape de realitate.

Important e să ții cuvântul și termenele. Dacă totul e în regulă, încercăm să facem plata repede, ca să ne asigurăm credibilitatea și oamenii să tot revină la licitații.

Și am asigurat corectitudinea licitațiilor. Niciodată nu am avut probleme, ceea ce cred că a contat.

Ați avut și eșecuri?

Absolut. În Pasajul pietonal Vulturul Negru, inspirat de galeriile Vittorio Emanuele din Milano, executantul care a câștigat licitația a făcut un mozaic inspirat din planurile inițiale, din 1908. După o lună a crăpat.

Nu avem încă oameni pregătiți pe zona de mozaic. Până la urmă, pentru zona pietonală din Piața Unirii am lucrat cu meșteri din nordul Italiei, pietrari de 4 generații.

Eu sper ca în anii următori să ne putem baza pe firme romanești.

Dealul Ciuperca, care a luat-o la vale?

Da, au mai fost proiecte pe care le-am gândit într-un fel și nu întotdeauna ies (cazul Dealului Ciuperca la min. 43.20 din video).

Viața culturală a Oradiei? E altă nemulțumire a orădenilor.

E în dezvoltare la fel ca orașul. (istoria culturală a Oradiei la min. 46.00) Ne-am concentrat mai mult pe fata orașului, încălzire, drumuri, centură, locuri de muncă.

Din 2016 Organizația de management a destinației Visit Oradea a preluat și misiunea de a organiza agenda de evenimente a orașului.

Bugetul alocat de Primărie evenimentelor este acordat acestei organizații din board-ul căreia fac parte reprezentanții marilor hoteluri din Oradea, Băile Felix, cel mai mare centru comercial.

Este un parteneriat public-privat al cărui scop este să ofere minimum un eveniment la două săptămâni. Oradea are două teatre și o filarmonică. Odată cu preluarea președinției CJ de către dl Bolojan au existat procese de reorganizare, pentru că unele trebuie eficientizate.

Am lucrat la evenimente care să devină ancore turistice integrate în brandul orașului (detalii la min. 49.14).

Nu ne propunem să concurăm Untold sau Electric Castel, ci să găsim nișe complementare care să atragă inclusiv public de acolo și să creștem ca identitate culturală.

Și un alt principiu a fost să îi aducem pe cei care se pricep și să învățam de la ei.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇