Am încercat, în ultimele săptămâni, să aflu – ca simplu cetățean – de ce caloriferele mele au rămas abia dezmorțite aproape toată luna decembrie 2025.
Și de ce situația continuă în ianuarie 2026, chiar în pragul unui episod de ger anunțat de meteorologi și cine ar putea rezolva problema.
Locuiesc în nordul Bucureștiului. Încă de la începutul lunii decembrie, caloriferele se încălzeau uniform, dar prea puțin. Nu o zi sau două, ci săptămâni întregi.
Apa caldă venea uneori fierbinte, alteori abia călâie, inutilizabilă pentru duș. Boilerul electric a devenit, din nou, soluția de zi cu zi.
Pe site-ul Termoenergetica SA, la secțiunile „Avarii” și „Funcționare sub parametri”, nu apărea nimic. Nici pentru blocul meu, nici pentru cele din jur.
Am sunat la call-center-ul Termoenergetica. Răspunsul primit, de două ori, la două sesizări succesive a fost identic: „debite și presiuni variabile”. Fără termen de remediere.
Ce înseamnă, concret, „debite și presiuni variabile”
Apa fierbinte produsă în CET-uri ajunge în punctele termice prin conducte magistrale. În punctul termic, ea trece printr-un echipament numit schimbător de căldură, unde încălzește alte ape, din circuite separate.
Un circuit deservește caloriferele – este închis, apa circulă continuu.
Alt circuit prepară apa caldă de consum – este deschis, apa pleacă la robinet.
Un al treilea circuit asigură recircularea apei calde, pentru ca aceasta să ajungă rapid la consumatori.
Pentru ca schimbătorul de căldură să funcționeze corect, nu este suficient ca apa de la CET să fie fierbinte. Este nevoie și de debit suficient – adică de multă apă fierbinte, livrată constant. Ca să aibă din ce să se transfere, prin schimbător, multă energie termică.
Ce mi s-a explicat, la secția de distribuție
La secția de distribuție din strada Radu Greceanu nr. 10-12 am aflat că zona mea este alimentată de CET Casa Presei.
Problema nu ar fi temperatura, ci debitul: din cauza pierderilor mari din rețea, o parte semnificativă din apă se scurge prin conducte vechi și avariate. Când CET-ul nu mai face față, în rețea este introdusă apă de adaos – uneori rece – din CET Grozăvești.
Dispecerii încearcă să țină sistemul „în echilibru”: suficient de cald cât să nu fie frig total, în apartamente. Dar suficient de jos ca presiune cât să nu „rupă” țevile.
Soluția reală, mi s-a spus, este una singură: înlocuirea unor segmente importante de rețea, nu peticirea lor. Doar că un astfel de proiect durează ani.
Contradicția
Un alt inginer din cadrul Termoenergetica, pe care l-am sunat în încercarea de a afla cum stau lucrurile, susține contrariul: că problemele în zonă sunt locale, țin de puncte termice și module termice, nu de starea generală a conductelor.
În doar câteva ore, vecini din vreo 11 blocuri mi-au semnalat că au probleme similare cu ale mele. Așa că dacă e o problemă locală, în cartier, e una serioasă.
Această contradicție spune, de fapt, totul: nu există, la acest moment, un adevăr asumat public despre starea reală a sistemului.
Lipsa de transparență, boală grea în companiile municipale
Nu există transparență: deși caloriferele mele sunt abia dezmorțite, informația nu figurează în tabelul cu probleme de furnizare și nici în evaluările de eficiență a sistemului de termoficare.
Ca simplu cetățean, nu am instrumente să aflu câți alți cetățeni se află în situația mea, în București. Și – pe cale de consecință – nu am de unde să știu dacă termoficarea funcționează sau nu în parametrii pe care îi anunță PMB și Termoenergetica SA.
Cu alte cuvinte, pe lângă reparația de țevi și alte componente ale sistemului, PMB ar trebui să se aplece mai mult și asupra interacțiunii cu cetățeanul captiv în acest sistem: să spună clar când funcționează sub parametri, pe ce zone, din ce motive și care sunt perspectivele reale de remediere.