Mai bine taci. Mai bine asculți. Mai bine te oprești. Mai bine stai cu capul plecat. Mai bine nu ai idei. Mai bine nu faci. Mai bine stai. Mai bine pleci. Mai bine nu ai idei. Mai bine stai și nopțile la birou. Mai bine nu-i spui că e greșit. Mai bine te întorci. Mai bine faci altceva. Mai bine…pentru cine?
În fiecare zi descoperim oameni care știu cum e mai bine. Poate că sunt oameni care chiar știu ce spun, dar de cele mai multe ori sunt cei care nu au nicio legătură cu domeniul despre care își răspândesc povețele cu generozitate.
Pentru că mai bine să pară că suntem noi cei care știm prea puțin iar ei, ceilalți, mereu sunt cu un pas înainte.
E cumva genetic în România și e imposibil să nu vedem asta, mai ales când vine vorba de management, politică și sport. Dacă noi facem pasul corect, e logic că ei ne-au arătat încotro. Dacă ne îndreptăm în direcția greșită, ni se întâmplă pentru că nu am ascultat. Mai sunt și ”interese mari la mijloc”, gluma preferată a lui Cristian Șimonca aka Blogu lu Otravă, în podcastul Cronicari Digitali.
Mai bine știm ce vrem. Mai bine credem în noi. Mai bine credem în visul nostru și în puterea lui de a ne modela viața fix în direcția care trebuie. Mai bine ne dăm voie să greșim. Mai bine căutăm să ne raportăm mai puțin la ceea ce spun ceilalți că e mai bine.
Oare câți au fost cei care i-au spus lui David Popovici că mai bine doarme o oră în plus, mai bine lasă apa în pace, că nu se câștigă din asta și oricum nu sunt bazine bune în țară.
Oare câți au încercat să-i ciuntească aripile, până când să-l ridice (poate chiar aceiași) în slăvi pentru că e Aquaman de România? Oare câți au făcut același lucru cu Simona Halep?! Câți cu Hagi și Ilie Năstase?!
Câți fac asta cu fiecare om care îndrăznește să aibă un vis, să-și croiască un drum și să lupte cu toate puterile să nu se abată de la el? Oare cât de greu este atunci când drumul este plin de hopuri să mai simți de pe margine și pietre aruncate spre tine?!
Pentru că, da, cuvintele uneori sunt precum pietrele – vin cu viteză, lovesc, poate nu doboară, dar în mod sigur lasă urme. Iar o piatră, oricât de mică, mereu aruncată la punct fix face ravagii. La fel poate să fie și în sens invers.
O încurajare, un cuvânt bun, o îmbrățișare, un zâmbet sau orice alt semn aparent mic poate însemna fix imboldul de care cineva are nevoie.
Când știi că eforturile tale sunt observate, nu doar pentru a fi criticate, altfel îți găsești energia și motivația. Iar cea mai bună ilustrație pentru aceste gânduri s-a găsit în cel mai bun purtător de cuvânt al sportivilor plini de visuri, ambiții și cu o educație care pare din altă lume: "M-a ajutat faptul că oamenii pe care îi iubesc m-au privit și cei de acasă au crezut în mine. Oamenii de acasă au crezut în mine! Medalia este pentru ei. (…) Treaba nu e terminată, încă mai am foame pentru performanță", a declarat David Popovici după prima medalie de aur, în proba de 200 metri liber, la Campionatele Mondiale de la Budapesta.
A urmat apoi un discurs demn de TEDx din care e ușor de intuit cum motivează gândul că ai oameni care se gândesc la tine cu speranță, încredere și care-ți doresc succesul.
„Mă bucur că într-un final s-a reușit să se difuzeze la televizor (competiția de la Budapesta – n.red.) și, cu ocazia asta, milioane de telespectatori – sper că nu exagerez – au reușit să mă susțină și sper că v-am făcut pe toți mândri. Urmează o vară plină, un sezon competițional încărcat, dar pe care abia îl aștept (…) Sunt un puști care înoată repede, un tip banal care e capabil să facă lucruri extraordinare și să inspire oameni”, a spus David Popovici, în interviul acordat TVR, după ce a câștigat al doilea titlu mondial.
Mulțumim pentru inspirație, David Popovici!
Cuvintele ajută. Gândurile bune și încurajările dau putere, mai ales atunci când nu iese totul conform planului. Pentru că atunci când totul este bine, oricum sunt oameni care se lipesc de tine. Apoi te uită, rapid, la primul hop.
Gesturile mici fac lumea asta mare mai bună. Cuvintele au putere! Mai bine le folosim pentru a face bine! Să nu uităm asta atunci când oamenii pe care îi admirăm au o zi mai proastă sau nu reușesc să facă totul așa cum și-ar fi dorit!
Să nu uităm! Gesturile mici fac lumea asta mare mai bună. Cuvintele au putere! Să le folosim pentru a face bine! Împreună schimbăm lumea în care trăim!