Într-o perioadă de criză, tendința naturală a oamenilor este să se întoarcă la nevoile lor de bază și să se preocupe de supraviețuirea proprie și a familiei. Ne răsar în minte întrebări precum: Îmi va fi afectată sănătatea? Dar a celor dragi? Ce se va întâmpla când ne va lovi nenorocirea? Cine va avea grijă de mine, de noi?
Tocmai de aceea, o criză reprezintă cel mai important moment pentru ca liderii să își asume un aspect vital al rolului lor: să facă o diferență pozitivă în viețile oamenilor.
Deși misiunea este mai complexă decât poate părea la prima vedere, există unele lucruri pe care fiecare dintre noi le poate lua în calcul în identificarea leadershipului care merită urmat. Și – de ce nu? – fiecare poate lucra la sine pentru a deveni liderul de care are nevoie.
Dacă ne uităm la definiția cuvântului „criză” în DEX, găsim că este „o fază în evoluția unei societăți, marcată de mari dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate”. Așadar, nu este de mirare că o criză vine cu incertitudine mare, pe o perioadă nedeterminată.
Acum trecem prin două crize majore: pandemia - care durează deja de peste doi ani - și războiul din vecini - care deja are consecințe sociale, economice și psihologice majore. Sunt straturi groase care se adaugă peste cele pe care le avem deja, cauzate fie de un context extern (scumpirile, de ex.), fie de un context intern (fiecare are problemele sale).
Desigur că putem ieși din modul de supraviețuire și acționa conștient în vremuri de criză - iar unii chiar o fac. Doar că acesta este un alt subiect. În acest articol vorbim despre lideri și leadership în vremuri de criză.
Despre identificarea acelor abilități care fac diferența când totul este anapoda. Și când schimbările se petrec cu viteza luminii. Iar deciziile sunt grele și incertitudinea ne zdruncină. Când planurile pe care ni le făceam nu se mai pot materializa. Și totul pare că nu mai este la fel.
Despre acei oameni care merită urmați, cu care merită să colaborăm, să co-creăm. Chiar și atunci când viața noastră nu mai este așa cum o știm.
Incertitudinea ca oportunitate
Căutam mereu certitudinea - așa suntem construiți, tendința creierului este să recunoască mereu familiarul, să recunoască tipare. Însă a trăi presupune incertitudine. Este un paradox aparent, căci acceptarea incertitudinii ne face creativi - atunci începem să căutăm soluții, explică Georgeta Dendrino, coach, trainer și Managing Director la Interact Business Communication.
Ea spune că incertitudinea înseamnă lipsa de informații. Deci nu putem face previziuni. Previziunile ne dau control. Sau, mai degrabă, senzația că avem control. Însă cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl creezi, cum spunea Abraham Lincoln.
Adevărul este că poți planifica bine atunci când condițiile sunt favorabile. Când însă ești în plină criză, ca atunci când te prinde viscolul pe munte, trebuie să te adaptezi rapid.
„Condițiile de viscol sunt nefavorabile - exact cum este și perioada pe care o traversăm de ceva vreme. Pentru un lider e important să se oprească, să refacă rapid planul, să se asigure că ajunge acolo sus, unde își dorește, cu oamenii - ce ceea ce este esențial. Trebuie să facă toate acestea fără a se lăsa copleșit de emoții negative”, subliniază Georgeta Dendrino.
Însă cum poate un lider să aibă control într-o lume pe care nu o poate prevedea? „Sigur că o doză de planificare este importantă. Însă la fel de important este să ia lucrurile pas cu pas, să co-creeze cu oamenii din echipă. Nici ei nu știu cum va arăta viitorul, îl co-creează împreună cu liderul, iar participarea lor, implicarea lor va crește”, explică Georgeta Dendrino.
Școlile de business ne învață că incertitudinea trebuie evitată; nu ne place să nu deținem controlul. Dar ce efect are incertitudinea asupra noastră?
„Ne pune sub semn de întrebare credințele existente. Ceea ce știam ca adevărat nu va mai fi valabil. Ceea ce credeam că este neadevărat devine adevărat, posibil. Credințele noastre de baza sunt chestionate și au nevoie de o reașezare.
Așadar, o competență esențială a unui lider este aceea de a pune sub semn de întrebare propriile credințe despre lume, de a chestiona cum creează compania lui valoare, cum face management, cine sunt clienții, care sunt procedurile și așa mai departe. Capacitatea de a-și reseta propriile modele mentale este esențială pentru un lider în situații incerte”, punctează Georgeta Dendrino.
Profesorul și istoricul Yuval Noah Harari spunea că ceea ce definește umanitatea este abilitatea de a colabora. Dar nu în sensul în care albinele colaborează într-o colonie, de exemplu - este vorba despre acea colaborare cu scopul de a inova, de a crea ceva împreună, de a co-crea.
„Oamenii pot colabora cu oameni pe care nu îi cunosc, pot inova împreună. De ce? Pentru că împărtășim niște povești, niște modele mentale. În incertitudine, aceste credințe, aceste modele mentale devin depășite, desuete. Iar organizațiile devin fragile. Când credințele de bază ale unei organizații sunt desuete, atunci companiile au nevoie de schimbări radicale.
În incertitudine este critic să știi cine ești. Iar cine ești ține de un set de credințe, moduri de a gândi. A învăța să pui sub semn de întrebare aceste credințe, aceste modele mentale, nu a fost niciodată mai important.
Dacă un lider învață, experimentează permanent chestionarea propriului mod de a gândi, îi va fi mult mai ușor să abordeze situațiile de criză. Și încă un aspect: nu cred că abordarea centralizată e mai bună neapărat; aș sugera una care combină descentralizarea cu un singur punct de decizie”, completează Georgeta Dendrino.
Care sunt calitățile unui lider care ies mai tare în evidență în vremuri tulburi
În situațiile de criză, așteptările sunt ca liderii să ia decizii cumpănite și ferme dar echilibrate, în același timp, explică Madi Rădulescu, coach, trainer și Managing Partner la MMM Consulting.
Asta pentru că orice risc poate fi amplificat de reacțiile și deciziile emoționale. Și, de aici, o a doua așteptare - aceea a unei comunicări care să alimenteze încrederea că cei care trebuie să ia decizii cumpănesc și nu amână, lucrează cu asiduitate să găsească o formulă câștigătoare și nu evită.
„De exemplu, în situația războiului din Ucraina, unul dintre factorii care au condus la câștigarea unui atât de mare și imediat sprijin, ca reacție internațională, a fost comunicarea aceasta extrem de directă și de transparentă în privința situației, precum și reasigurarea permanentă a oamenilor că întreaga echipa de conducere de la Kiev caută soluții și ia acțiune pe baza unor decizii agreate la nivelul întregului leadership.
Vremurile tulburi, chiar și fără război, induc multă confuzie, incertitudine și alimentează temerile oamenilor. Claritatea și direcția pe care o dau liderii și capacitatea lor de a comunica direct și empatic pot face diferența”, punctează Madi Rădulescu.
Așadar, în vremuri tulburi, un lider bun comunică cu curaj.
Madi Rădulescu spune că se vede curajul unui lider și în felul în care cere și oferă feedback. În care solicită opiniile celorlalți și în care comunică făcând referire la valorile sale.
Comunicarea în vremuri tulburi are nevoie să fie la momentul potrivit și cu frecvență mult mai mare decât în condițiile în care lucrurile se derulează în normalitate.
„Dacă ne uităm către Ucraina, vedem preocuparea unei comunicări frecvente, directe, informale și umane. Care articulează foarte bine aspecte personale pentru fiecare dintre noi: continuitatea existenței vieții noastre așa cum am aspirat la ea, adică liberă. Continuarea vieții noastre fără frica unei iminente agresiuni. Posibilitatea de a ne putea face planuri pe termen lung, de a avea un scop pozitiv pentru noi, familiile noastră și copiii noștri. Posibilitatea de a ne putea exprima în continuare liber”, precizează Madi Rădulescu.
În paralel, în vremuri tulburi observăm cu mult mai mare claritate ezitările în comunicare sau întârzierile celor care ar trebui să fie în legătură cu oamenii pe care-i conduc. Să ne uităm în ograda proprie.
„Remarcăm foarte ușor că un mesaj de mulțumire la adresa societății civile apare după câteva zile și nu în momentul în care societatea civilă reacționează prompt, vedem completa lipsă de comunicare în anumite situații în care este nevoie de clarificări și un exemplu concret este situația voluntarilor din Gara de Nord care s-au oferit să distribuie diverse medicamente refugiaților cărora li s-a interzis, pur și simplu, fără explicații și care au fost revoltați.
A venit și comunicarea, însă mult mai târziu. Și, da, e normal să nu împrăștiem medicamente la liber și să fie o acțiune coordonată pe bază de necesitate. Însă nu logica din spate ne deranjează, ci o comunicare complet lipsită de eficiență și sens”, atrage atenția Madi Rădulescu.
Ea și-a exprimat speranța că vom învăța din experiența ultimilor doi ani și a ceea ce se întâmplă acum.
„Sincer, dacă încerc să mă uit cât de cât obiectiv la felul în care a evoluat comunicarea publică în ultimii doi ani, ar fi corect să afirm că s-au făcut progrese. Mai este însă cale lungă până la a folosi comunicarea publică pentru a câștiga și menține încrederea oamenilor, pentru a sprijini în parteneriat social real între oameni și cei care au ajuns să îi conducă”, conchide Madi Rădulescu.