Cu România la psihiatru: ”Ne trebuie leadership, ne trebuie suflet. Ieșirea din traumă se face prin implicarea oamenilor, NU prin fuga de responsabilitate”

”Ne trebuie leadership. Ne trebuie o formă de autoritate practică. Ne trebuie un echipaj guvernamental care să se poată uita în ochii oamenilor (…) Ne trebuie suflet în țara asta. Fără un suflet care să ajungă la omul de rând, vom pierde în continuare oameni”, spune medicul psihiatru Gabriel Diaconu, cu referire directă la frica de vaccinare și, implicit, la numărul mare al morților de Covid.

În partea a doua a dialogului purtat cu dr. Gabriel Diaconu, acesta subliniază că ieșirea din trauma colectivă indusă de pandemia de Covid-19, ale cărei efecte le resimțim cu toții într-un fel sau altul, se poate face ”NU prin fuga de responsabilitate și de testare a realității, cât prin confruntarea onestă a realității, prin implicarea oamenilor”.

Citește și partea I a dialogului purtat cu medicul Gabriel Diaconu - Avertisment de la psihiatru: Covid ne poate traumatiza la fel ca pe soldaţii întorşi de pe front, chiar dacă nu facem boala

”Vom câștiga un avantaj în fața pandemiei (nu doar medical, ci și psihologic) în ziua în care vom duce lupta în afara porților spitalului. Până atunci este un ’tras la sorți’, unde mulți oameni, emoțional, se lasă pradă hazardului - ’Ce va fi va fi’. Asta nu este medicină, nici măcar de dezastru, este obscurantism”, subliniază medicul psihiatru Gabriel Diaconu, ale cărui declarații vi le prezentăm în continuare, în formatul idei principale+audio (cu detalii suplimentare):

”NU orice test pozitiv e o condamnare la moarte!”

• Suferința asta psihologică i-a făcut pe mulți oameni să evite de o manieră extremă să se testeze, pentru că le e frică de un rezultat pozitiv.
  
• NU orice test pozitiv e o condamnare la moarte! Negarea testării (în condițiile în care ai simptome) te expune la un risc mult mai mare decât dacă știi.

E o regulă: Orice rău de care știi este mai bun decât acel rău de care nu știi.

• Evident, odată testat pozitiv sunt lucruri pe care e nevoie să le faci (sunt obligatorii, din punct de vedere medical) și pe care nu ai voie să le ignori, să le amâni sau să le eviți: analizele de sânge, radiografia de plămâni. Sunt obligatorii!
  La fel cum tratamentul, în primele zile, care ar trebui să fie asigurat de stat (cel pe care îl avem acum în protocoalele internaționale la dispoziție) ar trebui să poată ajunge în casele oamenilor.

• Vom câștiga un avantaj în fața pandemiei (nu doar medical, ci și psihologic) în ziua în care vom duce lupta în afara porților spitalului. Până atunci este un ’tras la sorți’, unde mulți oameni, emoțional, se lasă pradă hazardului - ’Ce va fi va fi’. Asta nu este medicină, nici măcar de dezastru, este obscurantism.

• Zilele astea am discuții cu mai mulți oameni care și-au învins teama de vaccinare folosind un tertip anume, fie că e vorba despre certificatul verde, fie că e vorba despre presiunea pozitivă, a familiei sau a prietenilor, fie că e vorba (sub o formă sau alta) de momentul de oportunitate dimprejur (moartea unui coleg sau propunerea de job într-o altă țară care vine la pachet cu nevoia de a fi vaccinat etc).

• Cred că vom convinge mai mulți oameni să se vaccineze în momentul în care vom adresa în cuvinte corecte numele pe care l-a luat teroarea lor, în momentul în care o să le validăm șocul, în momentul în care îi vom trata uman, nu ca pe niște proști, nu ca pe niște vite, nu ca pe niște păcătoși, ci ca pe niște oameni a căror teamă și a căror fugă se regăsește pe un continuum de manifestări.
  E foarte greu, când vezi fanaticii radicali antivacciniști, să nu îi bagi pe toți în aceeași găleată.

”Lupta nu se dă pe rețelele sociale sau la televizor. Lupta se dă la momentul în care intri în comunitate și STAI în comunitate”

• Bucureștiul la începutul valului 4, zile, săptămâni la rând, a condus la nivel național privind incidența cazurilor noi. Cu munca pe care am depus-o, de informare a populației, am convins mulți bucureșteni să se vaccineze.
• La vârful valului 4, Bucureștiul avea o incidență de 16 la mie. Astăzi incidența este în jur de 6 la mie. Probabil controlăm deja valul 4 și cazurile vor continua să scadă.
• Am obținut o victorie dramatică împotriva pandemiei la București, la Cluj, la Timișoara, la Craiova, la Sibiu, la Brașov. Dar sunt atât de multe alte orașe unde nu am apucat să ducem lupta, unde nu am ajuns la inimile oamenilor.
• Dacă te uiți la harta României, este un gradient clar între comunități. Mesajul va trebui să îl ducem către acei români care nu sunt românii din marile orașe, care nu sunt românii cu multă școală, nu sunt românii cu serviciu și cu acces la Internet, dar nu sunt mai puțin români, nu sunt mai puțin oameni.

• Lupta nu se dă pe rețelele sociale sau la televizor, acolo este doar un front de luptă (unde evident că pierdem în fața conspiraționiștilor și negaționiștilor). Lupta se dă la momentul în care intri în comunitate.
• Intri în comunitate cu caravana de vaccinare.
  Intri în comunitate cu ajutorul clerului din zona respectivă.
  Intri în comunitate și STAI în comunitate! Nu - te-ai dus, ai vorbit și-ai plecat...
  Trebuie să stai o vreme în comunitate, trebuie să perseverezi pe lângă comunitate.

”Ne trebuie leadership. Ne trebuie suflet”

• De curând am vorbit, inclusiv la nivelul Colegiului Medicilor din România, despre o viziune a uniunii și despre o uniune a viziunilor din punct de vedere medical.
• Oamenii nu ne vor credita pe noi ca doctori atâta vreme cât vom acționa dezbinați, atâta vreme cât centrul va fi rupt de periferie, atâta vreme cât ce se decide la București nu penetrează până la Pătârlagele sau la Belciugatele sau până la Gura Humorului.
• Dintotdeauna a fost așa, în ultimii 30 de ani abisul ăsta s-a agravat. Însă, deodată, la momentul de față (este și o ieșire din șocul traumatic) suntem obligați să mergem către comunități pentru că, dacă le abandonam, le lăsăm pradă unei forme de depresie care este complicată și de faptul că nu doar amenințarea bolii îi traumatizează pe oameni, cât sărăcirea, lipsa libertăților de a avea un loc de muncă în anumite situații, de a avea un proiect minim pentru viitor.

• Factorul decident rămâne cel de vârf. Ne trebuie leadership. Ne trebuie o formă de autoritate practică. Ne trebuie un echipaj guvernamental care să se poată uita în ochii oamenilor, nu niște papițoi care, mai mult sau mai puțin, repetă pe nemestecate ce le-a spus consilierul de imagine.
• Ne trebuie suflet în țara asta. Fără un suflet care să ajungă la omul de rând vom pierde în continuare oameni. Este un adevăr trist.

”Oamenii trebuie readuși în matca lor firească”

• Au fost momente de mare tumult în comunități, pentru că erau capelele pline. La București, la un moment dat nu mai aveam unde să depunem corpurile decedate și iarăși am apelat la capele.
• Ieșirea din traumă se face NU prin fuga de responsabilitate și de testare a realității, cât prin confruntarea onestă a realității, prin implicarea oamenilor.
• Să-i lași pasivi să asiste la un spectacol grotesc de multe ori (la televizor sau pe rețeaua de net sau pe rețeaua de zvonuri) nu face decât să înstrăineze și mai mult oamenii.

• Oamenii trebuie readuși în matca lor firească. Toate comunitățile despre care vorbesc sunt legate de ceva, că vorbim de muncă, de hobby-uri, inclusiv că vorbim de practica religiei.
• Ne trebuie mintea limpede, dar care să rămână într-o legătură intimă cu baza. Baza societății este omul de rând, căruia la momentul de față îi este indusă falsa dihotomie ’Dacă ești vaccinat, ești bun, dar dacă nu ești vaccinat ești rău’. E fals.
  
  ’Dacă ești vaccinat, ești bine. Dacă nu ești vaccinat, ești vulnerabil!’, acesta e adevărul.

Noi, puținii oameni care comunicăm, am fost ’sabotați’ din interior, dinspre versantul politic. Ne-am pierdut noi ariergarda. Și nu este admisibil așa ceva.

Nu este admisibil, în momentul în care ai la nivel național probabil 50 de oameni (nu suntem mai mulți, îi știu pe toți) și când noi am stabilit o anumită armonie a comunicării noastre și ne-am pus obrazul în fața oamenilor, este inadmisibil din spate, însuși statul și însuși Parlamentul României, și Guvernul de multe ori, să ne saboteze recomandările. Și să ne trezim că vorbim unei nații de oameni confuzi, dar care are în vârf un guvern orb și surd la prioritățile medicale ale momentului”.