Marcel Ciolacu a propus marți impozitarea veniturilor de peste 25.000 de lei (brut) ale bugetarilor care cumulează salariul cu pensia, pentru a rezolva deficitul peste estimări din bugetul de stat.
Într-o explicație oferită jurnaliștilor, liderul PSD spunea că nu i se pare normală interzicerea cumulului, întrucât există și cazuri de oameni care-și acoperă minimul necesar familiei prin încasarea celor două venituri. „Sunt cazuri în care faci cumul de pensie, dar ai o pensie de 2.000 de lei şi eşti şi portar la o Primărie”, a fost cazul prin care social-democratul și-a explicat opțiunea pentru impozitarea suplimentară, în locul interzicerii cumulului celor două tipuri de venituri.
Veniturile de peste 25.000 de lei rezultate din pensie și salariu sunt uriașe pentru românul mediu (mediu din punct de vedere statistic – cu salariu sau pensie medii), dar impozitarea lor va genera la buget o sumă insignifiantă în comparație cu cele 20 de miliarde de lei pe care trebuie să le acopere măsurile pe care coaliția nu reușește să le decidă pentru a nu deranja pe nimeni, se arată într-o analiză a Curs de Guvernare.
Problema lui Marcel Ciolacu este falsă și poate fi rezolvată cu un copy-paste, având și garanția că reglementarea este constituțională, morală și eficientă.
Cumulul pensie–salariu la stat a mai fost interzis. Iar interdicția a fost declarată constituțională, în repetate rânduri
Cumulul pe care evită să-l elimine Guvernul, în contextul în care chiar premierul încasează aceste două venituri, a fost interzis în timpul crizei financiare izbucnite în 2008.
Prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, Guvernul Emil Boc, acum membru al partidului al cărui lider este prim-ministrul Nicolae Ciucă, a interzis acest cumul.
Prevederile au făcut obiectul unui control de către Curtea Constituţională, atât înainte de promulgare (control prelegislativ), cât şi după intrarea acesteia în vigoare (control postlegislativ).
CCR a constatat că prevederile nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie (guvernator BNR, președinte Consiliul Concurenței, Avocatul Poporului etc.), aşa că a declarat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Cu atât mai mult, mai preciza CCR, în contextul crizei economice.
Reamintim că în 2009 România a avut o cădere economică puternică și un deficit bugetar de peste 7% din PIB care a urcat la 9% în 2010.
Cumulul a fost reintrodus prin votul Parlamentului, prin Legea nr.134, în 2014, când România era guvernată de Alianța PSD – UNPR – ALDE.
Tot pe fondul crizei, Cabinetul Emil Boc a eliminat și pensiile speciale, care au fost însă reintroduse, ca și cumulul pensiei cu salariul, în mandatul fostul premier Victor Ponta.
CEDO a confirmat că nu se încalcă niciun drept
În 2012, CEDO stabilea în cazul unui militar pensionat anticipat angajat într-o primărie, că e în regulă interdicția încasării simultane a pensiei și a unui salariu de bugetar: „Curtea, în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi libertăţilor stabilite în convenţie sau în protocoalele sale. Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse”.
Reclamantul acuza că interdicția a adus atingere dreptului său la muncă şi la plată corespunzătoare, în pofida faptului că, la data cererii sale de pensionare anticipată, preconizase să continue activitatea salariată, conform legislaţiei în vigoare în acea perioadă.
Ofițerul în rezervă avea o pensie de 2.880 de lei (în 2009) și un salariu de 986 de lei, la care se adăuga un spor lunar de 25% din salariul de bază.
Concret, CEDO a constatat că:
- Nu s-a încălcat dreptul la muncă.
- Nu se poate considera că reclamantul are de suportat o sarcină individuală şi excesivă ori că i s-a adus atingere fondului drepturilor sale la pensie ori salariu. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat.
- Limitările introduse de legislaţia contestată nu trebuie considerate ca „privare de bunuri”, aşa cum pretinde reclamantul, ci mai degrabă ca o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor sale.
- Art. 14 nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalităţile de fapt” dintre acestea, deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit. De regulă, convenţia lasă statului o amplă marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de
strategie socială.
Citeşte mai departe Cumulul pensie-salariu a mai fost și interzis, și declarat constituțional, și judecat la CEDO. Un studiu de caz pe Curs de Guvernare