Arborii din Capitală produc, anual, mii de de tone de frunze. Ele cad pe sol, primăriile și firmele de salubritate le adună și le pun în saci din plastic.
Apoi, duc sacii cu frunze fie la groapa de gunoi, fie la niște instalații în care sunt transformate în compost.
Specialiștii consultați de spotmedia.ro spun, însă, că în multe situații există și soluții mult mai simple. Nu e nevoie să inventăm nimic, ci doar să ne uităm la soluțiile altor țări și să folosim ce ni se potrivește.
Cititori ai spotmedia.ro ne-au întrebat, în repetate rânduri, de ce angajații Administrațiilor Domeniului Public (ADP) din sectoare și administratorii marilor parcuri din București strâng, în saci de plastic, frunzele căzute pe spațiile verzi.
N-ar putea, oare, primăriile să lase frunzele acolo unde cad? Ce rău ar face frunzele?
Cine și ce știe despre frunzele din București
Am încercat să aflăm cât de multe frunze colectează fiecare sector.
Ce am aflat: cele mai multe primării nu contabilizează separat cantitățile de frunze colectate, ci le includ în categoria „resturilor vegetale”, așa cum sunt și crengile uscate, iarba tăiată etc.
Singura primărie care a făcut efortul de a centraliza separat informații, care să-i permită să înțeleagă câte frunze colectează, este cea a Sectorului 6.
Mai exact - potrivit informațiilor pe care ni le-a comunicat - primăria condusă de Ciprian Ciucu strânge, anual, circa 300 de tone de frunze. Adică frunzele reprezintă aproximativ 33% din totalul resturilor vegetale colectate.
Există și sectoare cu suprafețe verzi mai întinse decât Sectorul 6. Iar acelea colectează, probabil, cantități mai mare de frunze.
Spre exemplu, Sectorul 2 ne-a transmis că a colectat, în 2024, o cantitate triplă de resturi vegetale față de Sectorul 6. Dacă s-ar păstra proporția de frunze din totalul cantității de resturi vegetale, atunci ar însemna că Sectorul 2 colectează în jur de 1.000 de tone de frunze.
În baza aceluiași raționament, și Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) - care gestionează marile parcuri din oraș - ar trebui să colecteze anual tot circa 1.000 de tone de frunze.
Per total, se ajunge ușor la peste cel puțin 2.000 - 3.000 de tone de frunze, colectate anual, în Capitală. E greu de spus, de vreme ce 5 primării de sector și ALPAB nu contorizează.
Am întrebat fiecare primărie de sector ce face cu frunzele colectate.
Încă din toamna trecută, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Gestionarea Integrată a Deșeurilor Ilfov (ADIGIDMB) - din care fac parte toate primăriile din București și unele din Ilfov - a încheiat un contract cu asocierea Iridex Group - Utilitrailer SA pentru a prelua și composta resturi vegetale.
Cele mai multe primării nu au, însă, o situație clară a gestiunii cantităților de frunze:
- Sectorul 1: potrivit contractului încheiat cu firmele care gestionează spațiile verzi, frunzele - ca și toate celelalte resturi vegetale - ar trebui duse la groapă. Dar instituția condusă de George Tuță susține și acordul ADIGIDMB. Și spune că firmele ar trebui să ducă resturile vegetale și/sau la compostare. Din răspuns nu reiese câte cantități de resturi vegetale ajung la groapă și câte la compostare.
- Sectorul 2: duce resturile vegetale la compostare.
- Sectorul 3: i le predă companiei Utiltrailer SA, fără să menționeze cum le utilizează compania (societatea gestionează și o groapă de gunoi, în Călărași).
- Sectorul 4: nu a dorit să răspundă.
- Sectorul 5: nu ne-a comunicat ce face cu frunzele colectate
- Sectorul 6: în 2024, folosea parte din resturile vegetale (inclusiv frunze) în sera proprie, pentru fertilizare. Și contracta firme care să ducă restul la depozitare.
Depozitarea deșeurilor la groapa de gunoi costă puțin peste 360 lei/tona.
Surse din administrație consultate de spotmedia.ro susțin că transformarea lor în compost - în instalațiile la care primăriile au acces acum - ar costa chiar mai mult.
Strângem sau nu frunzele? Ce spun specialiștii
O simplă căutare pe Google îți arată că diverse administrații din lume au ales să nu mai strângă frunzele de pe spațiile verzi. Spre exemplu, în Statele Unite, mai multe administrații locale și inițiative cetățenești - printre care unele din Brentwood (Missouri), Royal Oak (Michigan) și Oak Park (Illinois) - susțin că frunzele n-ar mai trebui ridicate de pe toate spațiile verzi.
Cum stau lucrurile la noi și ce ar trebui făcut a explicat pentru spotmedia.ro vicepreședintele Asociației Peisagiștilor din România, Diana Culescu.
„Din străinătate, vă dau exemplul Parisului. Se strâng frunzele din zonele unde circulă intens oamenii. Să nu alunece pe ele. Există și unele peluze verzi de pe care se ridică frunzele.
Dar, în rest, nu simt nevoia neapărat să le strângă.
Și o să vedeți că sunt oameni care se plimbă cu picioarele prin aceste frunze. Și nu li se întâmplă nimic.
Ce fac alții cu frunzele pe care le strâng? Le pun în zone de compostare, în cadrul parcului. Pentru că dacă le pui în saci de plastic și le plimbi, înseamnă să poluezi, practic.
Nu există regula: să strângem frunzele sau să nu le strângem. Decizia ar trebui luată în funcție de mai mulți factori.
Pentru gestionarea parcurilor - sau a spațiilor verzi, în general - ar trebui să existe ceea ce se numește «plan de gestionare». Care prevede ce se întâmplă cu fiecare element de acolo.
Pentru un arbore, spre exemplu, planul îmi spune: trebuie să mă uit la el o dată sau de 10 ori pe an. În ce perioadă să mă uit dacă au venit boli sau dăunători. De câte ori trebuie să-l tai. Când trebuie să-i aplic vreun tratament.
Acest plan de gestionare - în cazul parcurilor - include și elemente care nu țin de componenta vegetală. Spre exemplu, dacă ai o alee din beton, planul îți va spune ce să faci când se depune zăpadă pe ea: în câte ore sau zile trebuie să o cureți.
Prima problemă este că noi nu avem un registru al spațiilor verzi, care să conțină o inventariere a acestor elemente: câte spații verzi, câți arbori ș.a.m.d. Acesta ar fi un instrument care să ne ajute să luăm decizii. Al doilea instrument ar fi planul de gestionare, bazat pe informațiile extrase din registrul spațiilor verzi.
La noi nu există așa ceva. Din câte știu, în bugetul ALPAB s-au pus, vreo doi ani la rând, sume pentru realizarea planurilor de gestionare a spațiilor verzi. Dar nu s-a investit niciodată în ele … N-am mai urmărit dacă au prevăzut sume și în acest an. Dar fără registru verde și după doi ani în care s-au prevăzut sume și nu s-a făcut nimic, oricum nu cred că se va întâmpla mare lucru…
În astfel de planuri de gestionare ar scrie și ce să faci cu frunzele.
De exemplu, de pe aliniamentul central din Cișmigiu ar trebui să se ridice frunzele. De pe laterale, n-ar trebui să se ridice frunzele. Este un parc istoric și are o anumită factură.
Dar dacă noi punem gazon peste tot - doar ca să cheltuim niște bani - ridicăm și frunzele de peste tot. Oricum gazonul nu crește la umbră. Dacă mai e și acoperit de frunze, gazonul nu se mai dezvoltă. Moare încă din primăvară.
Ar trebui să avem și echipamente specializate. Se folosesc în străinătate (arată, de la distanță, ca niște mașini de tuns gazonul - n.red.). Ele toacă frunzele de pe sol. Ce rezultă rămâne pe loc. Dar frunzele tocate nu mai sunt luate de vânt. Iar după prima ploaie, nu mai mișcă nimic din loc stratul de frunze de pe sol. La noi, nu se vând asemenea echipamente. Nu există o piață din cauză că nimeni nu le cere.
De ce e benefică chestia asta? Păi .. de ce se îngălbenesc sau se înroșesc frunzele? Pentru că arborii își trag, din ele, rezervele de hrană, în ramuri, trunchi și rădăcină. Dar, de multe ori, nu apucă să facă până la capăt acest lucru, înainte să cadă frunzele, din cauza vântului.
Așa că dacă frunzele, odată căzute, sunt tocate și rămân pe sol, plantele au încă o șansă să-și ia rezerva de hrană pe care n-au apucat să o depoziteze.
Fără frunze, o ploaie care cade direct pe sol sau soarele care bate direct pe sol, de fapt, omoară microorganismele din sol care ajută plantele să se dezvolte. Pentru o bacterie, o picătură de apă de ploaie are o greutate foarte mare. Picătura de ploaie poate ucide bacteria.
Și ce se întâmplă: solul sărăcește și plantele nu se mai dezvoltă acolo. Sau chiar mor”, a explicat Diana Culescu pentru spotmedia.ro.
Ce să facă primăriile cu frunzele din spațiile verzi dintre blocuri
Am întrebat-o pe vicepreședinta Asociației Peisagiștilor din România dacă un astfel de plan de gestionare se poate face la nivelul unui sector din București, dat fiind numărul mare de spații verzi dintre blocuri.
„Nu doar că se poate, dar nici măcar nu ar fi foarte greu de întocmit. Există manuale pentru asta. Mai trebuie doar traduse. Că asta e o altă problemă la ora actuală: multe nu se fac din cauză că cei din administrația publică nu înțeleg engleza.
Dacă vorbim despre spațiile verzi dintre blocuri … nu trebuie să inventăm apa caldă. Există reguli deja. Nu suntem noi nici singurii și nici măcar primii care au construit blocuri, în Europa. Au mai abordat și alții problemele astea. Informații există peste tot. Doar să vrei să le cauți.
Eu traduc acum un manual de gestionare, din limba engleză, creat pentru țările nordice. Dar o fac în timpul liber, care nu e foarte mult. Și, de aceea, durează.
Ideea este să creăm niște documente în limba română - studii, manuale etc - care să aibă ISBN și să poată fi citate. Că și asta e o problemă: administrația publică nu poate lucra decât cu documentația care are un caracter oficial.
Sigur, un astfel de manual n-ar putea fi urmat mot-a-mot în România, pentru că, față de țările nordice, există diferențe. E altă climă, spre exemplu. Deci ar trebui cumva adaptat. Dar se poate.
Noi, la nivelul Asociației Peisagiștilor din România, avem un protocol cu Primăria Municipiului București (PMB), încă din 2016. Dar n-a fost niciodată activat.
Ca să concluzionăm: registru verde, planuri de gestiune și - acolo unde este oportun - lucru cu echipamente specializate care toacă frunzele, astfel încât ele să rămână pe sol”, a precizat Diana Culescu.