O vitamină adesea ignorată în dietele moderne se dovedește a fi un factor determinant în prevenirea infarctului și a accidentului vascular cerebral. Cercetările recente arată că un consum adecvat de vitamina K poate reduce semnificativ procesul de calcificare a arterelor, acționând ca un regulator de transport pentru mineralele din fluxul sanguin.
Problema centrală a patologiilor vasculare asociate cu înaintarea în vârstă este calcificarea arterială — depunerea calciului pe pereții vaselor, proces care duce la rigiditate și obstrucție. Vitamina K intervine direct în acest ciclu metabolic, explică profesorul Jan Olav Aaseth, de la Universitatea Inland din Norvegia: „Vitamina K este necesară pentru a transporta calciul departe de inimă și vasele de sânge către oase, îmbunătățind astfel sănătatea cardiovasculară și osoasă”.
Fără acest proces de transport, calciul contribuie la rigidizarea arterelor, factor de risc major pentru infarct și accident vascular cerebral. Datele arată că, în țările dezvoltate, majoritatea persoanelor prezintă deja un grad de afectare vasculară după vârsta de 50 de ani.
Studiu de caz: Reducerea cu 48% a riscului de deces prematur
Eficacitatea vitaminei K a fost cuantificată recent într-un studiu realizat în Spania. Rezultatele indică faptul că persoanele care și-au crescut consumul acestei vitamine au înregistrat un risc cu până la 48% mai mic de deces prematur din cauze cardiovasculare, scrie The Telegraph.
„Problema este că dietele moderne includ adesea cantități foarte mici de legume”, afirmă însă omul de știință.
Cele două forme ale vitaminei
Vitamina K se împarte în două forme principale, cu funcții și surse distincte: Vitamina K1 (filochinona) - rol principal în coagularea sângelui. Surse: spanac, broccoli, kale, salată verde - și
Vitamina K2 (menaquinona) - asociată direct cu prevenirea depunerii calciului în artere. Surse: ouă, carne de pui, iaurt, lapte integral, brânzeturi maturate.
„Vitamina K1 poate fi transformată în K2 de către organism”, cea din urmă rămânând și mai mult timp activă, explică profesorul Marc Sim (Edith Cowan University, Australia).
Alimentație versus suplimente
Deși interesul pentru suplimente este în creștere, experții mențin o poziție rezervată privind înlocuirea dietei cu produse de sinteză. „Suplimentarea nu poate oferi aceleași beneficii complexe ca o dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale”, afirmă dr. Jennifer Lees, de la Universitatea din Glasgow.
Totuși, în anumite contexte clinice sau de vârstă, suplimentarea poate fi luată în calcul. „Deși o alimentație adecvată este esențială, suplimentele ar putea fi necesare, mai ales după vârsta de 60 de ani”, sunt de părere oamenii de știință.