Aproximativ 55 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de demență. Simptomele cunoscute, care se instalează lent, sunt uitarea locului unde ai plasat un obiect, a numelor sau dificultatea de a planifica.
Dar nu sunt singurele. Pe lângă dificultățile de auz, despre care un studiu recent a arătat că pot anunța de asemenea demența, oamenii de știință au mai descoperit niște simptome care pot apărea cu peste un deceniu înainte de diagnosticare, scrie Science Alert. Și nici măcar nu e vorba despre o descoperire nouă. Din păcate, e prea puțin folosită în prezent.
Un studiu realizat în Australia cu ani în urmă sugerează că măsurarea forței de prindere și a mobilității sunt două modalități potențial utile și ieftine de a evalua riscul de demență în cazul femeilor în vârstă.
În cadrul studiului, subiectelor - aproximativ 1.200 de femei în vârstă de 70 de ani - le-a fost testată puterea de prindere, cu ajutorul unui dinamometru de mână, dar și mobilitatea, folosindu-se un test cronometrat în care persoana în cauză se ridica de pe scaun și mergea 3 metri, apoi se întorcea, pentru a se reașeza pe scaun.
ASTĂZI PE SPOT:
Testele nu sunt noi, ele fiind folosite în 1998, ca parte a Studiului Longitudinal Perth privind Îmbătrânirea la femei. Au fost reluate, cinci ani mai târziu, iar starea de sănătate a participantelor a fost urmărită în următorii 14,5 ani.
În acea perioadă, aproape 17% dintre femei au fost spitalizate cu demență sau au murit din cauza unei cauze legate de demență.
Deși studiul observațional nu a putut arăta care este cauza și care este efectul, cercetătorii au găsit o legătură clară între puterea fizică și mobilitate și demența apărută un deceniu mai târziu.
Din păcate, avertizează medicii, astfel de teste, deși simple și ieftine, nu se folosesc, chiar dacă eficacitatea lor a fost dovedită.
„Atât testele de forță de prindere, cât și testele cronometrate și de funcționare nu sunt efectuate în mod obișnuit în practica clinică, dar ambele sunt instrumente de screening simple și ieftine”, a declarat Marc Sim, de la Universitatea Edith Cowan din Perth (Australia), autor principal al studiului de acum peste 20 de ani.