În iunie 2016, echipa națională de fotbal a Germaniei se pregătea să înfrunte Slovacia în cadrul campionatului european. Cum pulsurile a mii de microbiști urmau să se accelereze în meciul hotărâtor disputat în țara-gazdă, Franța, un grup de oameni de știință din Germania i-a urmărit cu interes.
Obiectivul lor? Să exploreze legătura dintre stresul mental acut pe termen scurt și efectele fizice, inclusiv atacurile de cord și atacurile cerebrale. Bolile cardiovasculare legate de astfel de urgențe medicale sunt principala cauză a deceselor în întreaga lume, curmând 18 milioane de vieți anual.
Factori declanșatori ai riscurilor
Deși au fost înregistrate progrese în tratarea unor factori de risc precum diabetul și obezitatea, rămân multe necunoscute în ceea ce privește factorii declanșatori legați de stres, potrivit profesorului Hendrik Sager, cardiolog la Universitatea Tehnică din München (Germania).
„Această nevoie urgentă de a lua măsuri m-a motivat să explorez contribuția factorilor de risc non-clasici, cum ar fi stresul mental”, spune Sager.
Acesta a condus un proiect de cercetare finanțat de UE pentru a explora modul în care stresul mental acut cauzează afecțiuni coronariene grave. Denumit STRATO, proiectul s-a încheiat în ianuarie 2024, după șase ani.
Meciul de fotbal Germania-Slovacia a avut loc cu un an și jumătate înainte de începerea proiectului STRATO, în februarie 2018. Germanii au câștigat cu 3 la 0.
Grupul de oameni de știință, inclusiv Sager, au organizat prelevarea de probe de sânge de la 35 de microbiști sănătoși înainte și imediat după meci. Experimentul a fost parte a colectării de informații pentru STRATO, care a analizat rezultatele.
Atunci când echipa a examinat probele de sânge, acestea au indicat o scădere rapidă a celulelor albe din sânge, cunoscute sub numele de leucocite.
Atacul plăcilor
Continuând investigațiile, oamenii de știință au descoperit că același efect apărea la șoareci atunci când li se inducea stres mental prin restricționarea mișcării lor. Utilizând metode de monitorizare a celulelor, echipa a aflat că leucocitele pierdute au fost absorbite de țesuturi, inclusiv de inimă.
Acest lucru poate provoca spargerea depozitelor de grăsime numite plăci din artere, ceea ce poate declanșa un atac de cord sau alte afecțiuni coronariene. Printre factorii care contribuie la acumularea plăcilor se numără alimentația bogată în colesterol, fumatul, obezitatea și diabetul.
„Spargerea plăcilor s-a produs de două ori mai frecvent la șoarecii stresați decât la cei nestresați”, spune Sager. „Cunoaștem acum mecanismul biologic subiacent care explică modul în care stresul acut precipită evenimentele cardiovasculare”.
Sager crede că redistribuția leucocitelor către inimă, plămâni și piele s-ar putea să fi evoluat la strămoșii oamenilor pentru a crește șansele de supraviețuire în caz de amenințare, furnizând mai mult oxigen organelor sau pregătind țesuturile vătămate pentru regenerare.
De asemenea, STRATO a analizat măsurile de reducere a efectelor legate de stres.
Echipa a constatat că tratarea în prealabil a șoarecilor cu anumiți anticorpi antiinflamatori a reușit să reducă aceste efecte blocând moleculele care ajută la deplasarea leucocitelor.
Influențe timpurii
De cealaltă parte, se află legăturile pe termen lung dintre stresul din primele etape ale vieții (ELS) și afecțiunile ulterioare în viață.
Un alt proiect finanțat de UE încearcă să deslușească aceste legături. Denumit EarlyCause, proiectul se va încheia pe 30 iunie 2024, după patru ani și jumătate.
Cercetătorii din cadrul proiectului EarlyCause s-au concentrat asupra a trei afecțiuni mentale și fizice legate de ELS: depresia, cardiopatia coronariană și diabetul.
Factorii de stres includ depresia maternă în timpul sarcinii, abuzul asupra copiilor, pierderea părinților și privațiunile socio-economice. Mai mult de jumătate din copii se pot confrunta cu o formă de ELS, potrivit unui studiu din 2022.
Profesorul Karim Lekadir, care cercetează inteligența artificială în medicină la Universitatea din Barcelona (Spania), gestionează EarlyCause.
Acesta spune că cunoștințele despre modul în care factorii de stres cauzează afecțiuni ulterior în viață sunt limitate, parțial din cauza dificultății de a stabili legături cu bolile care pot apărea după zeci de ani.
„Nu este neapărat intuitiv să spunem că dacă te-ai confruntat cu o adversitate psihologică în copilărie, acest lucru va duce la o boală cardiovasculară după 50 de ani”, spune Lekadir. „Și nu este ceva trivial de studiat”.
O constatare surprinzătoare
Cercetătorii din cadrul proiectului au efectuat experimente pe șoareci, șobolani și celule, au analizat datele umane și au utilizat tehnici de învățare automată.
Munca lor a dezvăluit posibile traiectorii biologice de corelare a ELS cu bolile ulterioare. Acestea implică, de exemplu, răspunsul defectuos la glucoză, modificările metabolice și inflamarea țesuturilor, precum și modificări în compoziția bacteriilor intestinale.
Conform uneia dintre constatări, este mai mare probabilitatea ca persoanele care s-au confruntat cu ELS să dezvolte afecțiuni multiple, nu doar una.
„Este surprinzător deoarece, în mod intuitiv, ar părea mai simplu să avem o singură boală”, spune Lekadir. „Sugerează, de asemenea, că stresul din primele etape ale vieții are un puternic impact mental și fizic pe termen lung”.
Această constatare impune urgentarea urmăririi efectelor ELS. Echipa a construit modele de învățare automată pentru a ajuta la monitorizarea persoanelor expuse riscului.
„Aceste modele au fost promițătoare”, spune Lekadir. „Au arătat că se pot integra toate aceste date și se pot realiza profiluri de risc. Trebuie să acordăm mai multă atenție prevenirii prin depistarea medicală, identificarea persoanelor expuse riscului și monitorizarea lor”.
Apariția mai multor afecțiuni la persoanele care s-au confruntat cu ELS sugerează existența unor legături strânse între cauze. Potrivit lui Lekadir, această informație poate fi utilă pentru a aborda mai mult de o cauză simultan.
„Într-un fel, este o veste bună, pentru că am putea ataca un singur mecanism și nu bolile separat”, spune acesta.
Articol scris de Gareth Willmer
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin programul Orizont al UE, inclusiv, în cazul STRATO, prin Consiliul European pentru Cercetare (CEC). Opiniile persoanelor intervievate nu reflectă neapărat opiniile Comisiei Europene.
Mai multe informații
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.