Calitatea somnului, dar și cât de somnoroși ne simțim ziua sunt în strânsă legătură cu riscul de glaucom, arată un studiu recent realizat în Marea Britanie.
După ce peste 400.000 de subiecți cu vârste cuprinse între 40 – 69 de ani au fost monitorizați timp de 10 ani, oamenii de știință au concluzionat că durata somnului prea mică sau prea mare (față de cele 7 – 9 ore recomandate), sforăitul, insomnia, dar și apneea, toate sunt factori de risc pentru glaucom, putând duce la pierderea ireversibilă a vederii, relatează Sky News.
În total, în perioada de monitorizare, au fost identificate 8.690 de cazuri de glaucom. Acești participanți erau mai în vârstă, în majoritate bărbați, fumaseră în trecut și aveau hipertensiune arterială sau diabet.
Patru comportamente de somn au fost asociate cu diferite grade de risc sporit de glaucom:
- durata scurtă sau lungă a somnului a fost asociată cu un risc cu 8% mai mare de a suferi de glaucom;
- insomnia a fost asociată cu un risc cu 12% mai mare;
- sforăitul - 4%;
- somnolența diurnă frecventă – 20%.
Oricât de ciudate ar părea la prima vedere rezultatele studiului, realitatea este că există câteva explicații plauzibile pentru rezultatele obținute.
Atunci când o persoană stă întinsă și când hormonii somnului sunt dezechilibrați, presiunea internă a ochiului crește, ceea ce reprezintă un factor cheie în dezvoltarea glaucomului.
Depresia și anxietatea pot crește, de asemenea, presiunea internă a ochiului, iar aceste două tulburări sunt strâns legate de insomnie.
Apneea de somn poate provoca episoade repetitive sau prelungite de niveluri scăzute de oxigen celular, care pot provoca leziuni directe ale nervului optic.
Cercetătorii remarcă însă că glaucomul ar putea influența el însuși tiparele de somn, și nu invers.