Un studiu de anvergură, realizat de cercetători de la Universitatea Yale, sugerează că expunerea timpurie la doi poluanţi de mediu răspândiţi – poluarea aerului cu particule fine şi lumina artificială exterioară pe timp de noapte – ar putea creşte riscul de cancer tiroidian pediatric.
Cercetarea, realizată în tandem de oameni de știință de la Universităţii Yale şi de la mai multe instituții SUA, a identificat o ”asociere semnificativă” între expunerea la particule fine în suspensie din aerul ambiental (PM2.5) şi lumina artificială exterioară nocturnă (O-ALAN) şi creşterea riscului de carcinom papilar – o tumoră malignă a glandei tiroide – la copii şi adolescenţi cu vârste de până la 19 ani.
”Aceste rezultate sunt îngrijorătoare, mai ales având în vedere cât de comune sunt aceste tipuri de expunere”, a declarat dr. Nicole Deziel, medic epidemiolog, specialist în sănătate ambientală la Yale School of Public Health şi autor al studiului.
Oamenii de știință au analizat datele a peste 700 de persoane, diagnosticate cu cancer tiroidian (carcinom papilar) înainte de vârsta de 20 de ani, şi cele provenind de la aproape 37.000 de persoane fără această boală, comparabile din punct de vedere al anului naşterii. Toți voluntarii erau din statul California.
Utilizând modele avansate de analiză geospaţială şi de observaţie prin satelit, echipa a evaluat expunerea subiecților la PM2.5 şi O-ALAN în funcţie de locul de reşedinţă la naştere.
Rezultatele au arătat că, pentru fiecare creştere de 10 micrograme pe metru cub de expunere la PM2.5, riscul de a dezvolta cancer tiroidian a crescut cu 7%.
Cea mai puternică asociere între expunere şi cancerul tiroidian a fost observată la adolescenţi (intervalul de vârstă 15-19 ani).
De asemenea, copiii născuţi în zone cu niveluri ridicate de expunere la lumină exterioară artificială pe timpul nopţii aveau un risc mai mare cu 23 - 25% de a dezvolta cancer tiroidian, după cum se arată într-un raport publicat pe site-ul universitatății.
Atât PM2.5, cât şi O-ALAN sunt consideraţi agenţi carcinogeni de mediu care pot perturba sistemul endocrin, inclusiv funcţia tiroidiană, atât la animale, cât şi la oameni.
Particulele PM2.5, provenite din trafic sau din activitățile industriale, sunt suficient de mici pentru a pătrunde în fluxul sangvin, unde pot interfera cu semnalizarea hormonală şi mecanismele implicate în prevenirea cancerului.
Lumina artificială pe timp de noapte a fost asociată cu inhibarea secreţiei de melatonină şi perturbarea ritmului circadian, ceea ce poate afecta ulterior mecanismele hormonale asociate cu dezvoltarea cancerului.