Două măsurători simple, care pot fi realizate cu ușurință în practica medicală, ar putea contribui la identificarea persoanelor cu un risc mai ridicat de mortalitate, arată un studiu recent.
Este vorba despre dimensiunea abdomenului și forța de prindere a mâinii în raport cu dimensiunea corpului. Această combinație a fost asociată cu un risc de mortalitate cu 97% mai mare, arată un studiu realizat pe peste 5.600 de adulți din SUA. Cercetătorii spun că indicele de masă corporală (IMC), folosit frecvent pentru evaluarea greutății, nu oferă singur o imagine completă a stării de sănătate.
Cercetătorii din China au analizat datele a 5.674 de adulți din SUA, monitorizați pe o perioadă de aproape șapte ani. În acest interval au fost înregistrate 373 de decese.
Participanții care prezentau atât un exces de grăsime abdominală, cât și o forță de prindere relativ redusă au avut un risc de mortalitate din orice cauză cu 97% mai mare decât persoanele fără aceste două caracteristici, arată rezultatele studiului publicat în revista Archives of Gerontology and Geriatrics.
De ce nu este suficient indicele de masă corporală
Indicele de masă corporală (IMC) este unul dintre cei mai utilizați indicatori pentru evaluarea greutății. Deși este util pentru evaluări generale, IMC nu face diferența între masa musculară și masa grasă și nu arată unde este depozitată grăsimea în organism.
Prin urmare, două persoane cu același IMC pot avea o compoziție corporală diferită și riscuri de sănătate distincte.
Ce arată măsurarea abdomenului și a forței mâinii
În această cercetare, grăsimea abdominală nu a fost măsurată direct. Cercetătorii au folosit diametrul abdomenului ca indicator al dimensiunii abdominale.
Conform Science Alert, această măsurătoare, analizată separat, nu a fost asociată semnificativ cu mortalitatea în cadrul studiului.
În schimb, forța redusă de prindere a mâinii, raportată la dimensiunea corpului, a fost asociată cu un risc de deces cu aproape 60% mai mare în rândul participanților cu cele mai mici valori ale acestui indicator.
Testarea forței de prindere este utilizată în cercetarea medicală ca o modalitate simplă de evaluare a forței musculare. Spre deosebire de forța absolută, măsurată fără raportare la dimensiunea corpului, indicatorul relativ încearcă să surprindă mai bine slăbiciunea musculară în raport cu masa corporală.
