România a intrat în cel de-al treilea val al pandemiei de COVID-19 și spitalele sunt, din nou, excedate: în secția ATI de la Marius Nasta nu mai este niciun loc liber, nici măcar în secția de copii, iar cei internați par a dezvolta simptome noi față de valul precedent, sindromul inflamator mai intens fiind unul dintre acestea, avertizează managerul Beatrice Mahler de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.
Iar contextul e unul vulnerabilizat de dramele de la Piatra-Neamț și Matei Balș: medicii, epuizați emoțional, trăiesc un sentiment de panică în fața unui potențial incendiu. Iar ca să aibă de toate, e nevoie, de fapt, de un spital nou.
Ce este sindromul inflamator, asupra căruia au atras atenția și medicii de la Spitalul "Grigore Alexandrescu", a explicat într-un interviu precedent tot Beatrice Mahler:
Practic, atunci când treci de momentul în care virusul se multiplică și în care scade riscul de infecțiozitate, de transmitere a infecției, reacția din partea organismului poate să fie una atât de brutală, reacție de apărare exagerată, atât de coagulare, cât și inflamatorie, care practic blochează funcționarea propriului organism.
Suntem în valul trei deja?
Din păcate, da, asta e părerea mea. Azi dimineață nu mai aveam niciun loc liber la Terapie Intensivă, nici măcar în secția de copii. În această după amiază sunt câteva externări prevăzute, dar avem solicitări din partea multor spitale cu pacienți pozitivi, care vin de la domiciliu.
Aș spune că ne-am întors în perioada de la început de noiembrie, ne-am întors într-o săptămână, lucru care pe mine personal și pe colegii mei ne surprinde. Este o schimbare de direcție bruscă, către un număr mare de cazuri și e interesant de urmărit ce se va întâmpla în următoarea perioadă la nivelul țării.
Ce ne puteți spune despre specificul acestui val? S-a dovedit a fi, după cum spuneți, o contagiozitate mai mare.
Avem familii, soț-soție, sau părinți cu copii care vin, unii necesită internare, alții vin doar pentru evaluare, dar sunt familii întregi bolnave.
Atunci când unul dintre membrii familiei se îmbolnăvește, practic avem informația că toți membrii familiei devin pozitivi, dacă nu chiar simptomatici.
Un aspect pe care-l vom urmări în perioada următoare este modul în care reacționează organismul, sindromul inflamator care se declanșează pare să fie mult mai intens, reactivitatea organismului la noile tulpini este mai mare.
Acum avem primele cazuri în Institut, e de văzut dacă acest pattern inflamator important, care depășește ce am văzut anul trecut, se va menține în următoarea perioadă.
În ceea ce privește vârsta, e cumva firesc să fie mai scăzută, deoarece, cel puțin în teorie, persoanele vârstnice au avut acces prioritar la vaccinare?
Pe de o parte, aceasta ar fi explicația, dar și faptul că persoanele active, cele de până la 50 de ani, au avut o mobilitate mai mare în această perioadă, au copii care au intrat în colectivitate, iar riscul dat de o activitate dinamică, profesională și intra-familială, e mai mare. Crește riscul de a deveni pacient simptomatic.
Sunt factori care s-au cumulat. Pe de o parte, scăderea restricțiilor, normală și firească la numărul de cazuri pe care l-am avut, pe de alta, apariția tulpinii britanice extrem de contagioase și care dă un număr mare de îmbolnăviri într-un timp foarte scurt. Și, nu în ultimul rând, desigur, vaccinarea persoanelor vârstnice, deși aici impactul este mult mai mic decât am fi tentați să credem.
Ați avut cazuri de persoane vaccinate cu prima sau cu a doua doză și care au ajuns în spital cu COVID-19?
Nu care au ajuns în spital, dar am avut colegi care s-au vaccinat cu prima doză și au devenit simptomatici în prima săptămână, dar au avut evoluții foarte ușoare, nu au necesitat internare.
Absolut toți relatează prezența sindromului de infecție post-virală, de astenie, de senzație de nisip în ochi, parestezii la nivelul membrelor care sunt oarecum anormale și care dispar, dar indică o afectare virală sistemică și o reactivitate a organismului cu care nu am fost obișnuiți în alte tipuri de infecții virale.
Să fie această nouă tulpină de vină? Întreb pentru că la noi nu se face secvențiere, nu știm câte cazuri noi din spital pot fi puse pe seama tulpinii Kent, din Marea Britanie.
Ce este important, dincolo de tulpinile pe care le putem contracta, este că regulile sunt aceleași. E mai puțin important din punct de vedere medical, profilaxia fiind aceeași, însă pentru sănătatea publică, din perspectiva restricțiilor ce trebuie impuse sau a altor măsuri, aici trebuie analizat de către experți.
O clasă cu 36 de elevi care stau la distanță de nici măcar un metru între ei, cu mască pe față - ei sunt în siguranță față de un virus mai contagios?
E discutabil, vedem recomandările din Europa de Vest pentru tipul de mască sau al numărului de măști – cea chirurgicală să fie dublată.
Este greu să determini un copil, mai ales unul mic, să poarte chiar două măști. Trebuie pusă în balanță nevoia de educație, de a socializa, de a învăța acele lucruri ce nu pot fi învățate în online, acum părinții trebuie ei înșiși să-i învețe să scrie literele...
Am văzut acum câteva luni dramele de la Piatra Neamț și de la Balș. Aveți în spital tot ce vă trebuie să preîntâmpinați astfel de tragedii?
Trebuie un spital nou. Atunci am avea ce ne trebuie. Acum avem un spital vechi, cu circuite vechi, cu infrastructură ce trebuie modernizată și care a adus în mentalul colectiv al angajaților Institutului frica de incendiu, ca urmare a celor două tragedii, frica de evenimente care pot pune în pericol viața pacienților, pentru care răspundem fiecare dintre noi.
Am reușit să depășim frica de boală, acum se trăiește cu frica de incendiu. Epuizarea – tocmai am avut o discuție cu psihologul Institutului, evaluăm constant nivelul de burn-out – ca urmare a perioadei de concedii, nu mai este predominantă, însă apare epuizarea emoțională, impactul situației pe care o trăim este foarte mare și aici nu ai rețete.
Intervenția psihologului, suportul inter-colegial, climatul de încredere, asta este direcția în care trebuie să mergem.
Mă gândesc și la evenimentul pe care l-ați avut în spital, într-o seară, și care a inflamat spiritele foarte puternic.
Este adevărat, dar suntem oameni și e normal, după ce vedem tragedii, ne e teama de una nouă, indiferent unde s-a produs evenimentul.
Știți ce spune raportul despre secția dumneavoastră – e vorba de raportul, pe care noi încă nu-l avem, despre situația din secțiile ATI-COVID, de după tragedia de la Piatra Neamț?
Au fost patru controale în acea săptămână. Atât timp cât controalele sunt cu scopul de a corecta deficiențe, cu siguranță ele există, au efect pozitiv.
Cu DSP-ul avem multe întâlniri oricum, această perioadă a însemnat o colaborare foarte strânsă, dar în ceea ce privește ANMDM-ul, acolo au fost niște lucruri de corectat.
Serviciul tehnic și partea administrativă trebuiau să corecteze anumite aspecte, prevăzute în lege, ce țin de evidența strictă a aparaturii din Institut. Legislația s-a modificat și acea evidență trebuia să prevadă rubrici suplimentare, acestea au fost lucrurile corectate.
Dacă vorbim despre pompieri și despre deficiențe pe partea asta, aici lucrurile sunt complexe, vorbim în primul rând de investiții, pentru că oricât de mult dorim, schimbările fără bani nu pot să vină.
Ne dorim să aplicăm la proiecte, dar, sincer, din punctul meu de vedere, este acută nevoia unui spital nou la Institutul Marius Nasta.
