Acțiunile AUR devin tot mai agresive, fără consecințe majore, pe fondul tăcerii interesate a marii coaliții de guvernare.
Anvergura iliberalismului din ultimii ani reînnoiește întrebarea dacă sau când ar trebui exclus un partid din viața politică a unei țări. În democrațiile occidentale, mecanismele constituționale care pot interzice un partid sunt foarte rar folosite.
Spre exemplu, în 2017, Curtea Constituţională a Germaniei a respins pentru a doua oară scoaterea în afara legii a formațiunii neonaziste Partidul National-Democrat (Nationaldemokratische Partei Deutschlands, NPD).
Un document de peste 250 de pagini al serviciilor secrete germane insista atunci asupra proximității intelectuale dintre NPD și partidul nazist NSDAP, vizibilă mai ales în ceea ce privește antisemitismul și raportarea sa la străini. Cele 16 landuri reprezentate în Bundesrat cereau scoaterea în afara legii a NPD nu doar din cauza „rasismului, antisemitismului și revizionismului”, ci și fiindcă partidul întreținea „o atmosferă de teroare” în estul Germaniei, unde avea organizații mai solide.
Judecătorii Curții Federale cu sediul la Karlsruhe au respins însă cererea, fiindcă partidul era în pierdere de aderenți, devenise nerelevant, nu mai era în Parlament și deci nu era o amenințare pentru libertatea și democrația din Germania.
Situația este inversă în ceea ce privește Alianța pentru Unirea Românilor.
În legislația europeană există argumente pentru scoaterea unui partid în afara legii pentru a proteja democrația în circumstanțe excepționale, atunci când „susține sau folosește violența pentru răsturnarea ordinii constituționale”, dar nu când își propune schimbări pe cale pașnică.
În România, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) folosește ambele căi: violența pentru a-și demonstra determinarea în fața alegătorilor care nu mai au răbdare cu metodele democratice, care acceptă scurtăturile de orice fel, dar și un program politic nostalgic al regimului dictatorial defunct. Le exersează în paralel, cu entuziasmul celor pe care nimeni nu vrea să-i stânjenească și care în curând se vor considera de neoprit.
Deputatul liberal Alexandru Muraru este primul care propune scoaterea AUR în afara legii și promite că va face toate demersurile juridice în acest sens. Din punctul lui de vedere există suficiente probe prin care se poate demonstra violența, încălcarea legii, incitarea la ură, agresiuni repetate, încercări ale demonstranților AUR de a intra cu forța în Parlament, incitare la nerespectarea legii în perioada pandemiei.
„Acest partid extremist, prin acțiunile iresponsabile, prin instigarea la violență și vandalism, a confiscat democrația”, consideră deputatul liberal, iar „scoaterea partidului extremist AUR în afara legii devine deja o chestiune foarte probabilă”, fiindcă „este pe drumul pe care l-a avut partidul Zorii Aurii în Grecia. Vor ajunge să producă violențe zilnice pe scară largă și probabil crime”.
Zilele trecute, AUR și-a prezentat „Programul de guvernare în 15 puncte: Reconstruim România” prin care ar vrea să-i păcălească pe cei creduli, pe marii perdanți ai lungii tranziții autohtone nevoiți să-și numere în fiecare zi banii mărunți, dar în același timp să le dea satisfacție și patrioților profitori care duc dorul vechiului regim sau celor care îl admiră pe Viktor Orban și politicile lui autoritariste care au făcut din Ungaria aliata lui Vladimir Putin.
Promisiunile pentru cei săraci și amenințările pentru investitorii străini expuse în program nu au în spate calcule care să demonstreze că toate fanteziile populiste ale AUR ar putea fi puse în aplicare.
În orice caz, AUR promite creșterea salariului minim brut de la 3.000 de lei, cât este astăzi, la 5.000 de lei în următorii patru ani, dar și bani în plus pentru familiile care au mai mult de trei copii sau pentru cei care se repatriază.
Familia tradițională se află în centrul preocupărilor și promisiunilor pe care le face AUR. Apoi, programul susține că „pachetele majoritare de acțiuni ale OMV Petrom și ale altor companii strategice vor fi recuperate treptat, prin intermediul unei despăgubiri corecte, după ce se va verifica îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale, inclusiv a celor de la vânzare”.
Nu e clar cât ar costa o astfel de operațiune de naționalizare, dar pentru AUR nici nu e important. Nici eficiența companiilor nu contează, fiindcă România a testat funcționarea Petrom sub umbrela statului, când a fost căpușată de diverși clienți politici și firmele lor.
Dacă Partidul România Mare amenința cu execuții pe stadioane, AUR vorbește acum despre „tribunale ale poporului” ca în perioada stalinistă.
Nici demonstrația de forță de zilele trecute de la Parlament, nici detaliile monstruoase ale programului AUR nu sunt luate prea în serios de conducerile PSD și PNL.
În vreme ce liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, îl amenință direct pe Alexandru Muraru pentru îndrăzneala de a pune la colț AUR și spune că deputatul liberalul „se folosește de un statut pe care-l are vremelnic și de relația cu fratele său”, care e ambasadorul României la Washington, președintele PNL preferă să tacă.
Cât de profitabilă poate fi pentru PSD și PNL creșterea AUR? Mizează, oare, marea coaliție pe o opoziție AUR și USR după viitoarele alegeri? Nu există niciun alt calcul la marii politicieni autohtoni?
Dacă scorul AUR va fi mai mare decât se vede în sondaje? PSD își imaginează că votanții AUR vor fi absorbiți doar din zona nehotărâților, nu și din bazinul lor electoral? Sau, poate, există și un calcul ca la alegerile din 2000, când extremiștii din PRM au avut un candidat care a intrat în turul al doilea cu Ion Iliescu.
Dincolo de aritmetica electorală, AUR se arată tot mai sigur pe ceea ce face și tot mai puțin dispus să respecte ordinea democratică.
Sabina Fati