Cu olandezii trebuie lucrat foarte în detaliu și foarte profesionist. Pentru obiectivul Schengen trebuie acționat pe două direcții: discuțiile bilaterale cu olandezii și pentru sprijinul proactiv al statelor puternice din UE. Dar nu ca un stat frustrat, ci ca un stat care are argumentele necesare, afirmă fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu.
Trebuie să fii cât mai explicit în legătură cu protecția pe care o asiguri și celorlalți, pentru că în Schengen România ar trebui inclusiv să acorde vize de călătorie până la 90 de zile, spune Cristian Diaconescu, într-un interviu acordat spotmedia.ro.
În 2009, Cristian Diaconescu a negociat cu Parlamentul olandez ridicarea clauzei de salvgardare pentru România: “chiar în condițiile unei majorități covârșitoare care merge într-o direcție, am avut experiența să constat că olandezii au capacitatea și determinarea de a merge în altă direcție”.
Dar reacționează bine “în momentul în care li se răspunde profesionist la întrebări, primesc evaluări cât se poate de detaliate în legătură cu temele pe care ei le ridică.”
Cât de gravă vi se pare rezoluția Parlamentul olandez care afirmă că Olanda nu ar trebui să voteze pentru aderarea României şi a Bulgariei în Spaţiul Schengen?
Decizia în ceea ce privește aderarea României, Bulgariei sau Croației la Acordul Schengen este politică la toate statele membre, inclusiv Olanda.
Din punct de vedere tehnic, în mod repetat, reprezentanții Comisiei au constatat că România îndeplinește criteriile necesare, ceea ce a confirmat și o decizie a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din iunie 2011.
Din punct de vedere politic, însă, decizia privind mandatul pe care îl primește reprezentantul Olandei pentru votul în Consiliu este suverană.
Iar procedura e așa: Guvernul propune o poziție de principiu, Parlamentul discută această poziție și dă mandat într-un sens sau în altul Guvernului să acționeze în instituțiile europene.
Suntem în situația ca Parlamentul, cu excepția Partidului Democrat, în structura majoritar politică de de la Haga, să nu acorde mandat ca guvernul olandez să susțină integrarea României și a Bulgariei în Schengen.
Subiectul este, așadar, închis pentru anul acesta?
După părerea mea, nu ar trebui să fie considerat închis, pentru că putem avea capacitatea, sper că o avem, de a face demersurile politice necesare atât bilateral în relația cu Olanda, cât și în legătură cu alte state care pot influența o decizie politică la nivelul Parlamentului olandez, fără alte discuții, intermedieri sau idei de negociere de tarabă, cum am mai văzut prin România.
Ci, pur și simplu, printr-un demers politic în care în mod evident România își testează gabaritul la nivel european.
Din această perspectivă, se pot se pot purta discuții, negocieri, în legătură cu interese pe mai multe planuri, care să determine o decizie politică.
Mesajul repetat că avem o frustrare, pentru că noi tehnic de 11 ani îndeplinim condițiile, dar nu primim o decizie și, de aici, tot felul de nervozități, sunt absolut inutile.
Discuția bilaterală cu Olanda si cu statele care au arătat că deja ne sprijină pentru a influența într-o formă sau alta decizia politică de la Haga este singura cale de urmat și nu ar fi timpul pierdut până în decembrie să se mai insiste. Dar va fi dificil.
În 2009, în Parlamentul olandez s-a discutat tema clauzei de salvardare și Olanda nu avea niciun fel de dificultate, la nivel guvernamental, să se opună ridicării, chiar izolându-se în Consiliul UE. Parlamentul a schimbat decizia guvernului olandez. Deci se poate.
Deci până în decembrie poate să apară și un vot de mandatare a lui Mark Rutte în sens invers, de acceptare a intrării României în Schengen?
Da, dar în condițiile în care Guvernul vine cu o propunere și cu argumentație corespunzătoare unui vot pozitiv.
Ca ministru al Justiției în 2004 și de Externe în 2009, aveți o experiență îndelungată cu partea olandeză tocmai în negocieri care priveau un vot pentru România, fie intrare în UE, fie ridicarea clauzei. Ce au cu noi? De ce numai ei se opun când toți ceilalți, inclusiv Germania, consideră că suntem în regulă?
În 2004, Olanda era la președinția rotativă de 6 luni a UE. În 2009, avea în Parlament un partid extremist condus de Geert Wilders.
Pentru a lua deciziile politice de care vă spuneam, partea olandeză intră foarte serios în extrem de multe detalii privind funcționarea statului de drept, a instituțiilor justiției, modul de reacție și fără a prelua extensiv zvonurile publice sau atitudinile mai mult sau mai puțin corespunzătoare în ceea ce privește România la nivel european.
Exista un anume tip de fair-play politic.
Am remarcat și în 2004, și în 2009 cum cei care încercau să ia o decizie cumpăneau foarte atent și extrem de detaliat elementele care țineau de criteriile pe care ei le enunțau în ceea ce privește România.
La un moment dat, în 2009, în discuțiile din comisiile reunite, partidul de extremă dreaptă a ieșit din sală, pentru că celelalte partide politice vedeau opoziția acestuia că fiind una deja exagerată, dincolo de niște limite.
România trebuie să aibă un mesaj argumentat profesionist, nu cu frustrarea că așteptăm demult și nu ni se întâmplă sau de ce Olanda este singura care se opune.
Nu, cu olandezii trebuie lucrat foarte în detaliu și foarte profesionist, chiar dacă în final decizia lor este politică.
Ce înseamnă, de fapt, negociere politică? La noi noțiunea este complet demonetizată și aruncată în derizoriu.
Dinaintea integrării în UE, s-a creat în Olanda un sentiment de rezervă privind modul în care instituțiile din România reacționează la elemente care țin de statul de drept.
Este un tip de mesaj maximizat politic de o serie de partide de tip radical, extremist, dar avut în vedere, într-o variantă nuanțabilă, și de partidele de centru, cum este acum Partidul Democrat.
Și atunci nu tratează foarte simplu deciziile politice față de aceste criterii, dar au, după părerea mea, o atitudine corespunzătoare, în momentul în care li se răspunde profesionist la întrebări, primesc evaluări cât se poate de detaliate în legătură cu temele pe care ei le ridică.
Nu este o discuție generică cine spune că statul de drept funcționează în România și cine spune că nu funcționează. Sau dacă în România ar fi corupție sau nu. Nu e neapărat acest tip de evaluare.
Până la urmă, întregul cerc al deciziei se închide în Parlament. Nu Guvernul este cel hotărâtor. O spun din experiența mea din 2009.
Ideea nu e să-l convingi pe Rutte sau să ai nu știu ce atitudine față de portul Constanța.
Problema este că ei, plecând de la niște premise oarecum nedrepte în ceea ce privește România, au preluat politic un anume tip de mesaj pentru a cărui schimbare trebuie să muncești.
Au disponibilitatea ca acest lucru să se întâmple și, de aceea, spun că până în decembrie s-ar mai putea face ceva, dar numai în mod profesionist.
Sau numai în contextul în care se poate mobiliza o masă critică la nivel european, până la Consiliul JAI.
Nu avem masă critică, cât timp numai Olanda se opune, restul sunt de acord?
Nu știu însă cât este de proactivă. Este posibil să rămână. Da, este posibil să rămână pozitivă în legătură cu România, dar fără să promoveze România în fața Olandei.
Ideea ar fi ca Olanda să înțeleagă din mai multe direcții că întreaga Europa are nevoie că România să fie membră Schengen, cel puțin în această perioadă.
Eventuala ridicare a MCV ar putea să schimbe poziția Olandei?
Ar putea fi unul dintre argumentele hotărâtoare, chiar dacă baza juridică este total diferită între MCV și Acordul Schengen.
Dar și în cazul ridicării MCV, nu e suficient să se ia act de această decizie, ci să fie promovată și explicată.
Repet, olandezii așteaptă un discurs pe detalii și cât se poate de profesionist.
Acordul Schengen are multe aspecte tehnice care țin de protejarea frontierei exterioare a UE de către România și Bulgaria și în numele UE.
România ar trebui inclusiv să acorde vize de călătorie până la 90 de zile.
Și ce frontieră...
Exact. Tocmai de aceea, trebuie să fii cât mai explicit în legătură cu protecția pe care o asiguri și celorlalți.
Aceste lucruri considerate a fi îndeplinite de la sine de către olandezi. Așa sunt ei.
Da, ar trebui să vină să-și facă evaluările. În comisia de evaluare tehnică recent organizată, Olanda nici n-a participat. Probabil că ei știau cu ceva timp în urmă că în continuare se vor opune integrării României și Bulgariei.
Dar, repet, nu e timpul pierdut, e un pas în spate, asta e clar. Trebuie acționat pe două direcții: discuțiile bilaterale cu olandezii și pentru sprijinul proactiv al statelor puternice din UE.
Dar nu ca un stat frustrat, ci ca un stat care are argumentele necesare. Și sunt convins că olandezii le-ar asculta.
Deci e greșit să punem mâinile în șolduri și să amenințăm cu euroscepticismul sau să invocăm tainul, eventual în cumpărarea de nave?
Da, ambele sunt greșite. Aici nu este vorba decât de a clarifica ceea ce reprezentanții olandezi și exprimă destul de clar: chestiunile legate de instituții, justiție, stat de drept, corupție.
Frustrarea sau încercarea de târguială nu funcționează cu olandezii.
Repet, chiar în condițiile unei majorități covârșitoare care merge într-o direcție, am avut experiența să constat că olandezii au capacitatea și determinarea de a merge în altă direcție.
Ideea că până la urmă ar putea fi influențati cu alte mijloace decât cele cu care ei sunt obișnuiți este sortită eșecului.
Nu interesează controlul unor posibile pusee extremiste. Este realistă o astfel de așteptare, dar este treaba noastră, nu este treaba lor.
În egală măsură, a spune că ai cumpărat nave înseamnă să mergi în sens contrar așteptărilor pe care le ai de la Olanda, dacă îi cunoști măcar minimal.
Adică să proiectezi corupție celor care încearcă să evalueze dacă mai ești corupt?
Exact. Și asociezi statul olandez unei atitudini pe care ei o condamnă.
Fiind o decizie politică, deci cu componentă senzitivă destul de serioasă, astfel de gesturi sunt cât se poate de contra-productive.
Sunt și cei care se întreabă dacă Olanda este chiar fără pată, dacă nu are corupție, rețele de trafic. Nu sunt ei mult prea exigenți cu noi, fără să se uite în propria ogradă?
Fac și una, și alta. Da, sunt rapoarte în legătură cu elemente de corupție în FRONTEX, probleme în Grecia, probleme în Ungaria, probleme în multe alte state membre ale acordului Schengen.
Doar că noi suntem în acest moment cei care avem un anume orizont aspirațional în ceea ce privește aderarea la Schengen.
Da, despre probleme care se apropiau de corupție, mai ales de fonduri din paradisuri fiscale, în ceea ce îi privește pe olandezi i-am auzit vorbind în propriul parlament.
Da, conștientizează acest lucru, dar deocamdată în discuție este tema României și a Bulgariei.