Niciun pretext pentru pasivitate în fața agresiunii ruse nu s-a vehiculat mai mult decât prezumtiva grijă față de o proximă escaladare a conflictului, față de un război mondial și, mai ales, față de un conflict nuclear.
Degeaba li s-a explicat îngrijoraților că Vladimir Putin este crud, criminal, terorist și ceea ce unii numesc un psihopat, iar alții un sociopat, dar nicidecum, în limitele ideologiei sale, un ins irațional ori un sinucigaș.
Mulți o țin, totuși, una și bună. Et pour cause. Întrucât prea puțini înțeleg voltele, deciziile și faptele sinistre ale unui astfel de personaj, iar angoasele stârnite de barbaria rusă afișată în Ucraina sunt și legitime, și comprehensibile, mai ales după ce aceleași atrocități s-au etalat și în Cecenia, și în Siria, propaganda rusă se bucură de avantajul nemeritat de a difuza minciuni pe bandă rulantă care le par multora credibile.
Dar mai există și ”idioții utili”. Un domn cu puternice simpatii pro-ruse mă întreba, deunăzi, înfricoșat, reluând un laitmotiv al agitpropului Kremlinului: ”Cine oare poate garanta că Rusia nu va apăsa pe butonul roșu, dacă se va simți încolțită?”
Grea întrebare, mi-am zis. Ideea preopinentului ar fi să fie scutit regimul Putin de o inexorabilă înfrângere militară rușinoasă, către care se îndreaptă ori se va îndrepta Rusia, mai devreme sau mai târziu.
La urma urmei, după mai bine de două luni de conflict fierbinte, serviciile secrete britanice reliefau că Rusia a început războiul din Ucraina cu ”120 de batalioane tactice. Din forța lor combatantă (Moscova) a pierdut (în două luni și ceva) 25% sau o pătrime. Pierderi dintre cele mai grele au suferit unități de elită ale forțelor invadatoare, între care cele aeropurtate”, mai afirma, în a 68-a zi a ”operațiunii militare speciale”, aceeași sursă, potrivit căreia Rusia va avea nevoie de ani de zile spre a le reface.
Ca în ecou la această evaluare, șeful diplomației ruse, Lavrov, anunța că Rusia nu va încerca să obțină mari victorii militare înainte de sărbătoarea de 9 mai, cum era tradiția sovietică.
”Ofensiva Rusiei”, mai spunea el, ”nu depinde de date calendaristice” și va continua în ritmul ei propriu.
Lavrov, reluat de Ukrainska Pravda, mai sugera că explicația pentru eșecurile Moscovei în războiul pe care nu-l numește război s-ar datora ”grijii armatei ruse” de a reduce ”la minimum riscurile” confruntând viețile ”civililor ucraineni și ale militarilor ruși”.
Dar partizanii Kremlinului insistă pe linia indicată de Moscova imediat după ce Rusia lui Putin a realizat că nu-și va câștiga Blitzkriegul sau poate chiar înainte, preventiv. ”Dar dacă, totuși”? Ca și cum tiranul n-ar fi demonstrat în discuțiile sale ilare, purtate la ridicole mese interminabile, cât de tare se teme de o infecție cu Covid ca să nu fie clar și ultimului naiv că Putin nu-și va risca niciodată sănătatea și anihilarea într-un schimb de atacuri nucleare, se stăruie cu butonul lui Roș Împărat. Dar dacă, totuși, îl apasă?
Ideea ar mai fi să i se ofere pe tavă lui Putin hălci din Ucraina cea martirizată. În speță acele părți de Ucraină care n-au fost încă bombardate și făcute una cu pământul ca Mariupol, Alep și Groznâi.
Acelea în care a rămas încă piatră pe piatră și n-au fost nimiciți cu zecile de mii locuitorii lor. Acele ținuturi ale Ucrainei care încă n-au fost masacrate ca la Bucea, violate ca la Borodianka sau schingiuite, jupuite, jefuite și omorâte ca la Irpin, ori în varii locuri din Lugansk și Donețk.
Ideea ar fi să i se mai impună Ucrainei niscai ”diplomație inteligentă” din cele care, în ultimii15 ani, au tot expus-o, sub isteața oblăduire a inteligenților diplomați germani și francezi, arbitrariului excluderii din NATO, iar apoi dezmembrărilor teritoriale și crimelor în masă comise de ruși în Crimeea, în estul Ucrainei și în nordul, vestul și sudul ei de trupele invadatoare ale Rusiei lui Putin.
Ideea ar fi ca această diplomație ”inteligentă” să-i asigure lui Putin supraviețuirea, mimându-se la masa verde o victorie rusă în Ucraina, pe care brutalul tiran criminal n-o poate obține pe câmpul de luptă, din cauza lașității și inepției sale și ale trupei sale de mercenari, teroriști, violatori și asasini.
Ideea ar fi ca, supraviețuind, să se mai consolideze și să-și reînceapă peste un timp șantajele, blufurile și campaniile genocidare și dincolo de granițele Ucrainei, ca să-i amuțească pe toți nesăbuiții de critici pe care Putin i-ar mai putea avea în vest.
Știind că, în viață, nimeni nu prea garantează mai nimic, i-am răspuns preopinentului cum m-am priceput și eu, cu trei contraîntrebări:
Oare când nu s-a simțit Rusia încolțită? Înseamnă că s-a mai sinucis și în trecut? Nu știe că și alții au un buton roșu pe care-l pot apăsa?
Petre M. Iancu