România este campioana populismului în Europa, cu 57% din public favorabil populismului și doar 12% non-populist, se arată într-un studiu realizat și prezentat la Harvard de Dan Sultănescu, doctor în comunicare, analist politic și director de cercetare în cadrul Centrului pentru promovarea participării și democrației – SNSPA.
Într-un inteviu acordat SpotMedia.ro, Dan Sultănescu a explicat că nivelul constant de populism este foarte mare în România, 57-60%, iar acest tip de public se regăsește în votanții tuturor partidelor, în proporții diferite.
Romania are deja o tradiție, „avem 200 de ani de tradiție de diverse dinamici populiste, dar având conținut diferit. Apariția AUR ne întoarce la ceea ce România nu a cunoscut din interbelic – discursul populist dur și agresiv asumat serios. AUR a revenit la stilul serios, pe care și legionarii au încercat să-l impună, și asumarea violenței explicite.
„Dacă vom educa noile generații că participând pot să schimbe, eu cred că lucrurile vor evolua bine. Populismul este influențat de lipsa de educație, de informare, de nivelul redus de venituri sau percepția unui nivel redus de venituri, de distanța fizică față de centrul localităților”, spune Dan Sultănescu.
Ce anume ați măsurat și cum anume?
Am măsurat atitudinea publicului, modul în care împărtășește atitudini populiste, folosind două afirmații în raport cu care publicul își exprimă acordul sau dezacordul.
Prin combinarea răspunsurilor la ele definim publicul ca fiind cu atitudini populiste/non-populiste/mixte.
Cele două afirmații sunt: „majoritatea politicienilor aleși nu sunt interesați de ceea ce cred oamenii obișnuiți” și „oamenii obișnuiți s-ar descurca mai bine să rezolve problemele țării decât majoritatea aleșilor”.
Ele exprimă cele două caracteristici ale atitudinilor populiste: vocea poporului bate întotdeauna vocea elitelor și poporul are întotdeauna dreptate; sistemul nu mai este funcțional, iar elitele nu mai reprezintă oamenii obișnuiți.
Combinația răspunsurilor ne arată ce public este tentat de atitudini populiste.
Ca să fii de acord cu prima afirmație cel puțin trebuie să fii neapărat populist? Nu ajunge și dezamăgirea cronică față de politic?
Absolut, cele două întrebări dau răspunsuri între 60 și 80% acord. Combinarea lor ne duce la 57-61%, cei care răspund la ambele.
Ne-am gândit cum să găsim mai multe grade pentru a face distincția între cei radical și cei moderat populiști. Dar și nemulțumirea generică e importantă. Dacă o foarte mare parte din societate este atât de nemulțumită, societatea nu are stabilitate.
Dacă acest val de nemulțumire duce la dorința profundă de a delegitima orice voce politică, nu doar a celor pe care nu îi votăm, atunci instituțiile de reprezentare sunt mai puțin legitime, ceea ce e o dificultate a democrației.
Noi am comparat datele noastre cu un studiu de la Pew Research care măsoară 8 state europene, nu întreaga Europă.
Despre restul țărilor putem presupune în funcție de alte criterii și eu cred că scorurile României sunt similare cu ale țărilor din estul Europei și Balcani, zone influențate cultural și economic de trecutul postcomunist și postimperial, dar și de dinamicile economice.
O altă cercetare arată că nivelul de încredere a românilor în alți oameni este în jur de 10-12%, ceea ce e mult mai puțin decât în majoritatea statelor europene, dar foarte apropiat de 2-3 țări din estul Europei și de toate țările din Balcani.
Nivelul redus de încredere înseamnă nivel redus de asociere, toleranță, implicare, participare. Aceștia sunt indicatori de capital social fără de care e greu de susținut democrația.
De aceea, această atitudine de eroziune a pilonilor democrației se numește atitudine populistă.
Pe măsurătoarea dvs, 57% dintre români sunt populiști, 11% sunt non-populiști și 32% au o atitudine mixtă. Suntem la vârful populismului? (citeste aici studiul integral)
Nu. Această pondere de public cu atitudini populiste e constantă în zona 57-60%. Am făcut 9 sondaje diferite începând cu iulie 2019, o perioada cu nivel de participare bun, până în aprilie 2022.
În iulie 2019 eram la același nivel, 58%. În 2020, odată cu pandemia și campania electorală a crescut până la 66% în octombrie. În 2021 scorurile au fost peste 60%, în ianuarie 2022 era 61%, iar în aprilie este 57%.
Evoluția coincide cu evoluția partidului considerat populist în politica românească - AUR.
Așa este. Discursul AUR a schimbat destul de mult în oferta partidelor pentru acest tip de public. Au apărut elemente agresive cu care societatea românească nu s-a mai confruntat de ani buni: discurs antioccidental, intolerant, stimularea la violență efectivă, ultranaționalism, contestarea prezenței României în instituțiile euroatlantice.
De aici creșterea acestui tip de discurs și în rețelele sociale. În a doua jumătate a lui 2021 a crescut mult conversația despre Roexit. Scorurile acestei teme nu au devenit atât de importante încât să facă agenda națională, dar suficient de importante încât să se vadă în măsurători. A fost o noutate adusă de acest partid, dar și un efect al pandemiei.
Dar trebuie spus că acest tip de public se regăsește în votanții tuturor partidelor, în proporții diferite. În general, partidele din Opoziție au votanți cu mai multe atititudini populiste decât patidele care se află la putere.
Toată lumea stimulează, într-o măsură mai mică sau mai mare, discursul antisistem și anti clasă politică.
Să luăm exemplul PSD care până acum 4 luni era în Opoziție, acum e la Putere. Ce s-a întâmplat cu electoratul lui antisistem?
Aici lucrurile sunt profund contraintuitive. PSD are printre cele mai mici ponderi de votanți cu atitudini populiste între toate partidele.
Un motiv este că au mult mai mulți votanți în vârstă, care au mult mai multă încredere în partide și lideri decât tinerii. De-a lungul timpului, cred că doar în campania din 2020 au avut o pondere mare de public cu atitudini populiste. În plus, PSD nu a fost în toți acești ani în Opoziție.
USR ce pondere de public populist are?
A fluctuat. În perioada de putere a avut o pondere mai mică, în ultimul an, o pondere mai mare. Ponderea acestui public e mai mare la AUR decât la USR, iar la USR e mai mare decât la PSD și PNL.
AUR are 67% populiști, USR – 55% populiști.
Și nepopuliști?
1% la AUR și 4-5% la USR. La PSD și PNL 12%.
Ce a scăzut procentul publicului cu atitudini populiste din ianuarie până acum?
Războiul. A schimbat foarte multe cifre. De exemplu, scăderea profundă a încrederii în Rusia și creșterea profundă a încrederii în SUA, NATO și UE. La întrebarea explicită despre alegerea între cele două zone, doar 4% au ales Rusia, iar 88% au ales restul, ceea ce e un vârf al acestei separații.
Nu au scăzut temerile economice și războiul le va accentua. În primele săptămâni ale războiului, teama de război domina orice, acum teama de prețuri bate de la distanță - 40% la 25% - teama de război.
Și de aici nu ne putem aștepta la o nouă creștere a atitudinilor populiste spre un număr cu 6 în față?
Absolut! Este și temerea noastră. Dacă populația nu va resimți că elita conducătoare are răspunsuri la temerile ei, va fi o reacție naturală.
România are o tradiție populistă?
Cred că da. Avem 200 de ani de tradiție de diverse dinamici populiste, dar având conținut diferit. E interesant de analizat cum arată populismul interbelic, în comunism și în ultimii 30 de ani.
Cum spuneam, apariția AUR ne întoarce la ceea ce România nu a cunoscut din interbelic – discursul populist dur și agresiv asumat serios.
Noi am mai avut Vadim, Becali, ca o continuare a spectacolului populist pus în scenă și de comunism, cu cântarea valorilor naționale și a superiorității românești, accente naționaliste. Era o zonă de spectacol.
AUR a revenit la stilul serios, pe care și legionarii au încercat să-l impună, și asumarea violenței explicite.
Care sunt tipurile de populism?
Literatura de specialitate definește două tipuri. Un populism libertarian care fovarizează valorile postmateriale, liberalismul social, autonomia individului, toleranța, stilurile de viață multiculturale. Este un populism al partidelor progresiste.
Și un populism autoritarian, conservator, al partidelor de dreapta. Favorizează întoarcerea la valori, conservatorism social, ordine, tradiție, lideri puternici, stabilitate socială, valori naționale și pe alocuri elemente religioase.
Adică definiția AUR.
În Romania aceste tipuri de public au existat de foarte mult timp. Însă între 2016 și 2020 nu a existat un partid care să ofere explicit lucruri pentru ele. Un partid mainstream, PSD, s-a mai dus către zona aceea.
Acum există un astfel de partid și e natural să fie o consolidare acolo. Dar și pe partea cealaltă, a populismului libertarian, există loc de creștere.
Dar pe zona nonpopulistă? Acolo nu pare să existe spațiu de creștere.
Cu ton foarte dur populist sunt doar 30%, restul au înclinații populiste, de aceea și sunt susținători ai partidelor mainstream.
În România, la fel ca în Occident, 70-75% dintre oameni nu postează niciodată nimic, se uită pasiv la ceea ce întâmplă în jurul lor și nu participă la social media.
Cei mai mulți fac parte din majoritatea decentă și echilibrată care ar îmbrățișa natural discursul nonpopulist.
Și, totuși, pe măsurători nonpopuliști sunt doar 12%. Deci un partid fără tușe populiste cam acolo ar fi.
Eu vorbeam de partide moderate. Și în sudul Europei, la fel ca la noi, nu e loc de un discurs antipopulist, adică cei care resping explicit ambele afirmații.
Îngrijorările Occidentului vizează deschiderea totală față de un discurs de tip antisistem extins, care poate arunca în aer fundamentele funcționarii democrației.
Cum explicăm procentele nordicilor? În Suedia e fix pe dos, 12% populism și 44% nonpopulism?
Au un alt tip de tradiție de raportare la politică și viață democratică. În țările din sudul Europei interesul pentru politică este mai mic decât în Germania sau ţările nordice.
Dacă un public se informează mai mult, dacă participă mai mult la viața cetății, dacă are mai mult discuții despre politică cu cunoscuții, dacă are interacțiune cu aleșii este, evident, mult mai în măsură să reziste populismului.
Cine participă în general primește răspuns la participare și de cele mai multe ori răspunsurile sunt pozitive. Dacă îi scrii unui parlamentar, în general el răspunde. Doar că în România nu prea li se scrie parlamentarilor.
Cine participă și primește reacție vede că participarea a avut efect și este stimulat să continue. Este un cerc virtuos: participare, infomare, educație, încredere. O societate în care participă mai multă lume are mai mulți anticorpi democratici în fața tentațiilor populiste.
O societate în care se participă foarte rar, doar la alegeri, în rest doar comentarii pe Facebook 10% din populație, evident neîncrederea este alimentată și apare un cerc vicios: nu avem încredere să participăm, iar neparticipând nu se schimbă nimic.
În societățile nordice sau în SUA, participarea este enormă. Dacă vom educa noile generații că participând pot să schimbe, eu cred că lucrurile vor evolua bine. Și sunt destul de optimist, studiile arată că noile generații sunt mai participative decât generația noastră.
Populismul este influențat de lipsa de educație, de informare, de nivelul redus de venituri sau percepția unui nivel redus de venituri, de distanța fizică față de centrul localităților.
Vârsta? Spuneați că PSD are mai puțin public populist pentru că are un public mai în vârstă.
Tinerii fără studii superioare au cele mai multe atitudini populiste. Dar o bună parte din educație se poate face și mai jos de facultate.
Noi suntem de câțiva ani în ceea ce teoreticienii numesc infodemie: fluxul foarte mare de informații contractorii, chiar din surse legitime. E greu și pentru un om educat să discearnă.
În plus, cam jumătate din populație consideră că e suficient să citească un titlu pentru a înțelege ce e într-o știre. Aici de vină sunt rețelele sociale, care au schimbat mecanismul de citire: nu mai e click, e scroll.
Deci soluțiile de ieșire ar fi prin educație și participare?
Exact. Iar la capătul zilei trebuie să crească nivelul de încredere în sistemele democratice. Și dacă ajungem aici, anticorpii în fața populismului sunt mai solizi.