Unul dintre rateurile majore, lesne evitabile, dar potențial catastrofale ale UE privește asigurarea transportului grânelor din Ucraina cotropită.
Că Rusia va declanșa un război crud se putea anticipa demult. Și s-a și anticipat. Americanii au avertizat că e inevitabil încă din toamna anului trecut. Tardiv? Poate. Ar fi fost mai bine ca Vestul să se dumirească în legătură cu Putin din 2014.
Ucraina e vitală pentru hrana omenirii
Dar nici toamna trecută n-ar fi trebuit să fie prea târziu pentru căutarea și depistarea de soluții alternative transportului și depozitării produselor agrare ucrainene, blocate acum în țara atacată și invadată de ruși. Firesc era ca liderii UE să anticipeze urmările agroalimentare posibil cataclismice ale unui conflict ruso-ucrainean, știut fiind ce înseamnă absența de pe piețele globale a grâului Ucrainei, în condițiile în care acest stat exportă, împreună cu Rusia, aproape 30% din necesarul mondial de grâu.
Era așa de greu să se priceapă că și o mică perturbare a fluxului de cereale ucrainene va provoca foamete, mai ales în Africa și Orientul Mijlociu, după cum tot avertizează, parcă inutil, experții?
Uniunea Europeană a alocat un buget de miliarde pentru securitatea alimentară.
Până în 2024, are prevăzută o cheltuială în acest scop de 4,5 miliarde de euro. Mai mult, Bruxelles-ul a promis o sumă adițională de 2,5 miliarde de euro, în următorii doi ani, pentru cooperarea internațională în domeniul nutriției.
În Ucraina s-a întâmplat ceea ce era de așteptat chiar și pentru minți mai lente. Dar responsabilii UE nu s-au prins la timp. Abia la finele lunii martie, președintele Franței, Macron, a părut să realizeze gravitatea situației, dar foarte ocupat cu alegerile lui prezidențiale, nu e clar dacă a mai avut elanul și timpul să exercite presiunile necesare asupra comisarului UE pentru Transporturi, românca Adina Vălean.
Rezultatul? Întârzieri și erori grotești și blocaje în mod normal inexplicabile. Din cauza, nu în ultimul rând, unei Comisii Europene mult prea neprevăzătoare, prea lente, birocratice și total lipsite de imaginație.
Acum abia Uniunea Europeană pare să fi început să caute serios modalități de deblocare a exportului de grâu ucrainean, sechestrat practic de ruși prin blocada directă sau indirectă a porturilor ucrainene și atacul asupra căilor ferate ale țării invadate de regimul Putin.
Gafe și contraperformanțe europene
UE ar vrea să aducă în Comunitate acest grâu pe căi rutiere, la bordul camioanelor. Care sunt sau ar trebui să se găsească în sfera de competență a comisarului pentru Transporturi, Adina Vălean.
Dar, ce să vezi? Camioanele și vagoanele încărcate cu grâu sunt blocate la frontierele UE din lipsă de vameși.
Autorizarea tranzitului durează incredibil de mult: între 16 și 30 de zile!
Concomitent, cum reliefa recent postul național de radio german DLF, depozitele ucrainene plesnesc din toate încheieturile. Încărcate cu 25 de milioane de tone de grâu, hambarele Ucrainei sunt tot pe atât de pline pe cât de goale vor fi burțile unor populații întregi lovite de inaniție, pentru că eurocrații nu se pricep să găsească soluții creative problemelor de transport iscate de invazia și politica criminală a rușilor.
Care se joacă cu viețile oamenilor din întreaga lume, de vreme ce au minat porturi sau le ocupă, împiedicând vapoarele Ucrainei să-și ducă cerealele la destinație. Tot ei au jefuit fermele ucrainene, au bombardat intenționat depozite cu grâne și provizii alimentare sau au distrus arbitrar suprafețe agricole, semn că sunt nu doar în război cu Kievul, ci încearcă să le ia oamenilor mâncarea de la gură.
Și statele G7 și-au consacrat recent parte din prețiosul timp alocat dezbaterilor privind războiul ruso-ucrainean arzătoarei chestiuni, asupra căreia, pe bună dreptate, Germania tot insistă. Pentru că aproape 100 de milioane de oameni sunt, potrivit experților, în pericol să moară de foame. Deloc de mirare că ministrul german al Agriculturii, Cem Özdemir, a promis Ucrainei ajutor.
Iar deblocarea livrărilor de grâu e cu atât mai necesară, cu cât și în Vest prețul lui a sporit sensibil, dacă n-a explodat chiar. În martie, prețul unor cereale crescuse cu 53%. Al altora, ca grâul, orzul, secara, ovăzul, sporise cu 65%. Iar al porumbului, cu 37%.
Dar cum îi va parveni Ucrainei ajutorul promis de Berlin, de vreme ce marfa putrezește la granițe, în camioane oprite abuziv din cauza lipsei funcționărimii europene? Sau din indiferență? Cum i-l va acorda, oare, dacă UE nu pune la dispoziție trenuri în număr suficient?
Dacă nu înlătură puținătatea altor mijloace de transport? Dacă n-are destule depozite? Oare de ce nu le are? Dacă Ucraina nu e ajutată eficient să se apere?
Și dacă nici Vestul nu-și apără manu militari accesul la alimente de bază și de a ajuta Ucraina să hrănească zeci și sute de milioane de alți oameni de pe alte continente, deminând căile de transport maritime? Sau ajutând la transportul fluvial, pe Dunăre, al grâului?
Reacții tardive
Nu că dregătorii Comisiei n-ar avea vorbele la ei. Executivul UE a anunțat cu mult tam-tam că va ”studia deschiderea de noi căi terestre” pentru transportul de grâu, că mizează pe camioane și trenuri, că e o problemă incompatibilitatea dimensiunii vagoanelor ucrainene cu rețeaua feroviară europeană, că statele membre și firmele de logistică ar face bine să se ocupe de problemă.
Ei bravos. Ce rapizi au fost! Evrika! Au descoperit America.
Adina Vălean a anunțat că va căuta să depisteze noi posibilități de depozitare europeană a grâului ucrainean. Fabulos! Rămân fără răspuns niște întrebări relativ simple: până acum oare unde au fost responsabilii europeni? Și ce au făcut? Pentru ce prestații excepționale își încasează comisarii Comunității uriașele salarii?
Și dacă Ucraina se apără eficient în fața agresiunii militare ruse, de ce oare nu sunt în stare alianțele occidentale să își protejeze interesele vitale, între care pâinea lor cea de toate zilele?
Petre M. Iancu